3,003 matches
-
decât de realitatea științifică. 2.2. Știința și savanții Personajele principale ale acestor romane sunt savanții, reprezentând știința și puterile ei. În contrast cu savantul real, deja, în epocă, membru al unei echipe, avem aici, ca și la Jules Verne, un savant solitar, bogat sau sponsorizat de un ziar (ceea ce permite trimiterea unui reporter pe lângă el, pentru știri senzaționale). Acest savant genial și omnipotent lucrează singur, dar este asistat de fiică sau de un nepot de frate (care, în general, se logodesc). Este
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
în care acestea s-au concurat și înlocuit la sfârșitul secolului al XIX-lea. Aș reduce așadar întreaga problemă la enigma cantitativă: ce s-a schimbat în economia genialității pentru ca, dintr-o dată, autorii să treacă de la calificări multiple la calificări solitare? De ce, din momentul în care genialitatea i s-a atribuit lui Eminescu, ceilalți au pierdut-o? De ce trebuia să fie singur? De ce, după mulți ani de largă toleranță față de seria autorilor "geniali", societatea a decis brusc să restricționeze utilizarea cuvântului
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Așa ne-am petrecut Revoluția, Sorin Bocancea & Mircea Mureșan Ceea ce cred, Hans Küng Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian Cel de-al treilea sens, Ion Dur Cele trei trepte ale singurătății, Andrei-Iustin Hossu Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan Contemplatorul solitar, Dan Stanca Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Cu garda deschisă, Gheorghe Crăciun Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov Cultura faliei și modernitatea românească, Angelo Mitchievici Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă, Mioara Anton, Bogdan Crețu & Daniel Șandru (coord
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
urmare a modificărilor de presiune la acest nivel. Receptorii vasculari cei mai importanți sunt localizați la nivelul sinusului carotidian și arcului aortic. Impulsurile provenind de la nivelul sinusului carotidian sunt transmise pe calea nervului sinusal, ram al glosofaringianului, la nucleul tractului solitar din trunchiul cerebral, în timp ce impulsurile provenind de la baroreceptorii aortici ajung la același nucleu pe calea nervului vag. Frecvența descărcărilor impulsurilor de la nivelul baroreceptorilor crește progresiv cu creșterea presiunii arteriale receptorii de la nivelul sinocarotidian fiind însă mult mai sensibili decât cei
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
în porțiunea medială și inferioară a centrului vasomotor. Neuronii acestei arii secretă de asemenea noradrenalină dar proiecția lor se realizează asupra neuronilor ariei presoare căreia îi inhibă activitatea. Ei sunt puternic influențați de impulsurile venite de la periferie prin intermediul nucleului tractului solitar. Activitatea acestor centrii este influențată de centri respiratori situați în vecinătate, dovadă fiind existența aritmiei respiratorii; în producerea acesteia intervin însă și modificările aferențelor venite de la periferie în urma modificărilor presiunilor cardio-toracice legate de mișcările respiratorii. Nucleul dorsal al vagului este
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
legate de mișcările respiratorii. Nucleul dorsal al vagului este localizat la nivel bulbopontin, lateral de centrul vasomotor. Reprezintă centrul de origine al eferenței parsimpatice cu efect vasodilatator, transmițând impulsuri la nivelul vaselor de sânge pe calea nervului vag. Nucleul tractului solitar reprezintă teritoriul unde sunt primite informațiile venite de la nivelul baro- și chemoreceptorilor. Impulsurile de la acest nivel se transmit atât centrului vasomotor cât și nucleului dorsal al vagului, modulând raportul dintre tonusul simpatic și parasimpatic în funcție de aferențele venite de la periferie (fig
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
un dar neîmpărtășit, autorul Visărilor ajunge, criticând ospitalitatea socială, la paradoxul unei ospitalități extreme, ospitalitatea de sine, acordată sieși. Iată așadar că în această radiografiere a ospitalității în toate tipurile și categoriile ei, Alain Montandon identifică la Rousseau o ospitalitate solitară care nu mai înseamnă întâlnirea celuilalt în alteritatea sa, ci întâlnirea eului în celălalt. Mergând mai departe cu analiza sa, exegetul lărgește ideea de ospitalitate la scris și literatură și vede în autobiografie, pornind de la Rousseau, paradigma ospitalității interne în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nevoiași, care își sacrifică ultimele lor bunuri pentru a-l primi cum se cuvine pe oaspetele lor, în vreme cei puternici și bogați îi închid ușa. O comunitate întreagă, un sat sau un oraș, este neospitalieră, în opoziție cu ființa solitară, slabă, mizerabilă, situație accentuată și mai mult dacă e vorba de o femeie sau o văduvă, sau de cineva marginal, aflat într-o situație de semi-excludere. Povestea piticului care se întoarce acasă, din legendele germane ale fraților Grimm 156 seamănă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în casa pătrată. Deja timpul este suspendat, în acea noapte la Nyctalope, "orice viitor și chiar orice trecut nu fuseseră oare înghițite de valurile unui prezent continuu ca refrenul de note pe care la nesfârșit pianul lui Horus le relua?" Solitarul nostru știe deja că plăcerea scapă "oricărei limite temporale când este folosită cu destulă finețe" și că este în arta erotică un rafinament, o estetică cu un formalism exigent care face posibil tremurul unui timp care scapă timpului, un suspens
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nu mai păstrez legătura cu nici un muritor și e sigur că am luat toate măsurile ca să nu mai am de-a face cu ei"297. Rousseau îi răspunde lui Diderot care spune că numai cel rău trăiește singur, prin paradoxul solitarului: "Cei care prin gustul și dorința lor trăiesc singuratici sunt obișnuit de omenoși, primitori, drăgăstoși. Nu că ar urî oamenii, ci pentru că îndrăgesc odihna și liniștea se retrag departe de lume și gălăgie. Viața departe de societate face ca ea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Marele prinț care a binevoit să mă primească va fi ultima mea gazdă și cred că onoarea pe care mi-a făcut-o mă obligă să nu mai accept vreuna asemănătoare de la altcineva". Critica ospitalității sociale duce la paradoxul ospitalității solitare. Restrângerea cercului, izolarea de ceilalți pentru a ajunge la o stare lipsită de contradicții și de ceilalți, în care Rousseau "nu ar avea nevoie decât de mine însămi pentru a fi fericit". Ospitalitatea nu înseamnă întâlnirea celuilalt în alteritatea sa
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
loc al lipsei. Prea plinul induce un vid. Multiplele atenții ce i se acordă copilului (desigur excesive de vreme ce el e comparat cu micul Isus - ceea ce înseamnă o anumită edulcorare față de credința creștină) nu pot să dea cu adevărat viață copilului solitar prins între o mamă "foarte albă, un pic cam mândră și serioasă" cu o viață mecanică, regulată ca într-o mănăstire și un tată care trăiește într-un trecut din care nu poate exhiba decât amintiri, trofee, fetișuri. Doi părinți
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
președintelui Statelor Unite). Apoi, această mașină nu este folosită de către Karl pentru vreo treabă anume, ea este un joc gratuit a cărei plăcere rezidă în pura funcționare. Autoteleologică, mașina - ca și pianul mai târziu - îl dedă pe mecanicul ei unor plăceri solitare. Și aici unchiul denunță perversiunea și perversitățile polimorfe ale nepotului său, un copil care nu se gândește decât să se joace sau să se cufunde în reverii leneșe și prin urmare inutile. Biroul-mașină este mecanismul însuși al compulsiei de repetiție
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de poveștile cu zâne - le face să se nască direct din gândurile lui. "Bizar" își spune călătorul întorcându-se într-o parte "de parcă aș avea un tovarăș". Și de îndată un om apare lângă el. Nevoia de tovărășie a călătorului solitar este imediat împlinită, nu fără restricții totuși, de vreme ce prezența lui e acolo "parcă pentru a mă stingheri". Ca și mingile de celuloid ale lui Bendemann, omul se ivește și merge în spatele lui precum o fantomă, o umbră, un dublu, ca
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
biliar în axul lung al acestuia (fig. 136). Semnele ecografice sunt cele descrise: „umeri tumorali” și ecoul liniar central [22]. Acest tip tumoral corespunde mai bine unei descrieri de tip nodular extins și nu unei forme infitrative (observație personală). Papilomul solitar sau multiplu este o tumoră benignă, rară, care are un aspect US de masă mică protruzivă sau de material hipoecogen intraluminal, asemănător sedimentului biliar care se însoțește de dilatarea CBP [1, 23]. În diagnosticul stenozelor maligne ale CBP medii, ecografia
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92155_a_92650]
-
Staging Manual, Seventh Edition - 2010 publicată de Springer Science and Business Media LLC, www.springer.com) [4]. T (tumora primară) Tx Tumora primară nu poate fi evaluată T0 Nici o evidență a unei tumori primare Tis Carcinom in situ T1 Tumoră solitară fără invazie vasculară T2a Tumoră solitară cu invazie vasculară T2b Tumori multiple cu/fără invazie vasculară T3 Tumora perforează peritoneul visceral sau invadează structurile locale extrahepatice prin invazie directă T4 Tumoră cu invazie periductală Tumorile multiple sunt reprezentate de obicei
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92162_a_92657]
-
de Springer Science and Business Media LLC, www.springer.com) [4]. T (tumora primară) Tx Tumora primară nu poate fi evaluată T0 Nici o evidență a unei tumori primare Tis Carcinom in situ T1 Tumoră solitară fără invazie vasculară T2a Tumoră solitară cu invazie vasculară T2b Tumori multiple cu/fără invazie vasculară T3 Tumora perforează peritoneul visceral sau invadează structurile locale extrahepatice prin invazie directă T4 Tumoră cu invazie periductală Tumorile multiple sunt reprezentate de obicei de metastazarea celei primare. N (ganglionii
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92162_a_92657]
-
Deși atât supraviețuirea globală cât și cea fără boală la 5 ani a fost superioară în cazul celor tratați prin rezecție această diferență nu a atins semnificația statistică. Chen a efectuat un studiu trial randomizat pe 161 pacienți cu CHC solitar sub 5 cm care au fost tratați prin ARF sau rezecție hepatică [54]. O subanaliză a cazurilor cu CHC sub 3 cm a arătat că atât supraviețuirea globală cât și cea liberă de boală este similară pentru cele două tehnici
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92141_a_92636]
-
Leninismul este avatarul ultim și cel mai influent al unei pasiuni revoluționare ce, părăsind Franța și Eu ropa de Vest, migrează către răsărit, acolo unde autocrația rusă pregătește terenul unei hibridizări ideologice ce pregătește marele Octombrie 1917. Trecerea de la lupta solitară a nihiliștilor la organizarea de oțel a bolșevicilor nu anulează, în nici un moment, apetitul sangvinar și mesianic. Confruntarea dintre aparatul de represiune țarist și organizațiile subterane ruse alimentează violența ce colorează revoluția și războiul civil rus. Amoralismul marxist al leninismului
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
marcau într-un fel sau altul fie momentul desolidarizării unor intelectuali de ideologia comunistă, fie mărturiile venite dinspre blocul comunist. După cum se știe, conformismul stângist domina în Franța în perioada aflată în atenția autoarei. Cu toate acestea, au existat glasuri solitare precum cel a lui Raymond Aron care consideră că “în secolul nostru filozofiile istoriei au devenit pluraliste și că singura filozofie a istoriei unitare, adică «singura interpretare a trecutului uman în ansamblul lui, în funcție de o metafizică», marxismul aparține secolului trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
acestea) 2. tipul de gândire, la nivel individual (sintetică/analitică, impulsivă/reflexivă, lateralizare cerebrală drepta/stânga) 3. propriile reacții și procese emoționale (motivația, tenacitatea, simțul responsabilității, posibilitatea de a proceda după propria lor dorință) 4. preferințele de natură socială (studiul solitar sau în grupuri de dimensiuni diferite) 5. cadrul imediat (sunetul, lumina, temperatura, amplasarea mobilierului și design-ul acestuia) (de pe http://www.intime.uni.edu). Modalități de învățare în funcție de modalitatea senzorială implicată Un mare număr de cercetări au atribuit diferențele dintre
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]
-
K., 1992). Factorii de natură socială pot influența și ei învățarea. Profesorii trebuie să ia în considerare faptul că elevii pot adopta stiluri de învățare diferite în funcție de condițiile variate. Variabilele care pot facilita sau inhiba procesul de învățare includ: studiul solitar, studiul cu un partener, în grupuri mici, ca membru al unei echipe, alături de un adult autoritar sau cu o atitudine prietenoasă; procesul de învățare poate viza varietatea ca termen opus tiparelor prestabilite și rutinei. Cafferty (1981) raportează că raportează că
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]
-
este doar un detectiv flegmatic, mărginit la rezolvarea unor cazuri complicate, un „cruciat urban“, ci, așa cum observă Mircea Mihăieș, el este „un contemplativ“, „un idealist“, „un ins de interior“, „un metafizician“ care își caută echilibrul în „interminabile partide de șah solitare“, un cavaler și un personaj „mult mai ambiguu decât ne-am fi închipuit“, „un Don Quijote fără iluzii“. Încercând să arate care este secretul succesului lui Raymond Chandler, autorul Metafizicii detectivului Marlowe spune: „Marea găselniță a lui Chandler constă în păstrarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
muzică, dacă circumstanțele nu se vor modifica substanțial, peste 30-40 de ani, metabolismul muzicii noastre savante va fi atât de atrofiat încât cei câțiva compozitori rămași în viață (însoțiți, firește, de fidelii lor interpreți) vor locui în post și pustnicie, solitari și anonimi. Deocamdată muzicienii noștri își ascut încă uneltele, turnând materia sonoră în varii forme rafinate, subtile, dăruind voință, energie, curaj, dar mai ales, răbdare și perseverență. Să-i lăsăm să lucreze în liniște și pace. O fac din proprie
O remarcă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12523_a_13848]
-
postura artistului mesianic ce proclamă, peste creștetele mulțimii anonime, adevăruri transpersonale. Unul din doctrinarii de căpetenie ai curentului, Wilhelm Wörringer, scria că numai în strigăt se pierde timbrul individual, că numai prin strigăt se atinge iluzia unei comuniuni, strigătul omului solitar fiind apt a se preschimba într-o expresie a colectivității (v. și Michel Rabon: L'expressionisme, Lausanne, 1968). Așadar, țelul poetului de tip expresionist ar fi fost acela de-a accede la o treaptă de spiritualitate comunitară, conform unei "tehnici
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]