2,703 matches
-
Citatul următor face parte din cartea a XII-a, consacrată povestirilor aztece despre cucerire. Pentru a situa episodul, amintim că mica armată a lui Cortes acostează, în 1519, în regiunea actualului Veracruz. Dezorientat, înspăimîntat, împăratul Moctézuma trimite mesageri pe care spaniolii țin cu orice preț să-i impresioneze. Or fi zei, or fi oameni? Istoricii nu au la dispoziție date care să le permită să stabilească exact care era convingerea intimă a împăratului. Poate că de la început și pînă la sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
zei, e posibil să fie oameni; pe de altă parte, imposibil să nu fie zei. Vrînd să știe dacă aceste ființe pot fi vrăjite, Moctézuma trimite un al doilea grup de mesageri (magicieni și vrăjitori) încărcați cu ofrande de mîncare: "Spaniolii, văzînd însă așa ceva, s-au umplut de dezgust; au scuipat, s-au frecat la ochi, au închis ochii, au scuturat din cap. Mesagerii stricaseră mîncarea, acoperind-o cu sînge. Spaniolii au fost cuprinși de grețuri și li s-a părut
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de mesageri (magicieni și vrăjitori) încărcați cu ofrande de mîncare: "Spaniolii, văzînd însă așa ceva, s-au umplut de dezgust; au scuipat, s-au frecat la ochi, au închis ochii, au scuturat din cap. Mesagerii stricaseră mîncarea, acoperind-o cu sînge. Spaniolii au fost cuprinși de grețuri și li s-a părut că sîngele era cît se poate de respingător. Moctézuma făcuse asta pentru că îi credea zei, îi lua drept zei, și îndeplinea cultul ca pentru niște zei. De aceea le-a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Un alt document la fel de important, Istoria veridică a cuceririi Noii Spanii este darea de seamă a lui Bernard Díaz del Castillo, membru în mica armată condusă de Cortes. Episodul are loc în 1521, în timpul asedierii capitalei Imperiului aztec, Mexico-Tenochtitlan. Îngroziți, spaniolii asistă de departe, neputincioși, la sacrificarea tovarășilor lor capturați (pe Marele Templu, piramidă dedicată lui Huichilobos, zeul războiului): Deodată se auziră bătăile funebre ale marelui tambur al lui Huichilobos, înspăimîntător de multe atabales 5, sunet de cochilii marine, de trîmbițe
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de vedere militar, o lume atît de organizată și de războinică precum cea a Imperiului aztec? Să examinăm, în mare, despre ce posibile și imposibile e vorba. E atitudinea personală a împăratului, considerată îndeobște drept mistică. Ezitările, nehotărîrea sa în fața spaniolilor duc cu gîndul la faptul că Moctézuma se închide într-un posibil: el crede pînă la capăt că e posibil ca ființele venite de aiurea să fie zeii care, conform Tradiției, trebuiau să revină să-și ia în primire lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
la faptul că Moctézuma se închide într-un posibil: el crede pînă la capăt că e posibil ca ființele venite de aiurea să fie zeii care, conform Tradiției, trebuiau să revină să-și ia în primire lumea terestră. În plus, spaniolii și aztecii nu duc același război. Pentru primii, este imposibil să nu-și atingă scopul (a pune mîna pe aurul unei lumi, a o aduce pe calea adevăratei credințe), chiar dacă pentru asta e nevoie de exterminare; pentru ceilalți, este imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mod considerabil pe invadatori: chiar egali fiind, fără concursul a zeci de mii de indieni tlaxcalteci, ar fi fost imposibil ca mica armată a lui Cortes să nimicească imperiul aztec. Cucerirea ar fi putut foarte bine să nu aibă loc, spaniolii au avut mult noroc; cu toate acestea, victoria lor asupra aztecilor n-a avut nimic miraculos. Pentru azteci, este imposibil ca lumea (soarele, luna, cosmosul, natura, omul) să nu fie opera zeilor. Pentru omul modern, este imposibil să nu crezi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de neconceput, de negîndit, de nespus. Un posibil, un imposibil este un eveniment, în sensul larg al termenului. Un același eveniment poate fi în același timp un posibil și un imposibil: pentru împăratul Moctezuma, era și posibil și imposibil ca spaniolii să fie zei. Trebuie să distingem trei figuri: a) posibilul: pentru lumea în cauză este un eveniment care aparține lumii (e posibil ca în fiecare dimineață să întîrzii din cauza unui ambuteiaj); ideea de posibil pe care o propunem include noțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
rămas versiuni din poezia franceză, de la Charles d’Orléans și reprezentanți ai Pleiadei până la simboliști și parnasieni ori la Charles Péguy. În 1938 îi apare la Sibiu tălmăcirea piesei într-un act Doctor Death de la 3 la 5 a scriitorului spaniol Azorin, care a fost jucată la Teatrul Național din Cluj în același an. În 1974 reia, în ediție bilingvă, poemul La Chanson de Roland, care va fi transpus după un manuscris descoperit la începutul secolului al XIX-lea, aflat la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
Cântarea Cidului (1979), poem epic pe care tălmăcitorul îl organizează în episoade în fruntea cărora dă un scurt cuprins, abandonând dispunerea în cuplete de lungimi variabile, întrucâtva disproporționate și care fragmentau materia. Asimetria populară a versurilor e înlocuită de alexandrinul spaniol, asonanțele sunt, de asemenea, substituite de rimă, după cum a procedat editorul spaniol Luis Guarner sau, pentru germană, O. L. B. Wolf, iar numărarea versurilor e făcută după cel mai important editor al Cidului, Ramón Menéndez Pidal. Tot în ediție bilingvă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
al Cidului, Ramón Menéndez Pidal. Tot în ediție bilingvă va apărea ciclul Bronzes al lui Alexandru Macedonski. În manuscris au rămas cuprinzătoare antologii din poezia franceză și din cea spaniolă, ambele de peste cinci sute de pagini, nuvele fantastice din romanticul spaniol Gustavo Adolfo Bécquer, o piesă de Maurice Maeterlinck ș.a. Deși publicase versuri încă din 1935, dintre numeroasele scrieri literare originale ale lui T., atât în română cât și în franceză - proză scurtă, roman, teatru, poezie, publicistică - puține și foarte târziu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
externă a Consiliului tinde să reflecte de la sensibilitățile șefilor de state și guverne până la probleme economice și comerciale, ceea ce este de mai puțin interes pentru reprezentanții popoarelor europene. Părerea aceasta nu este una izolată. Mai mulți parlamentari (francezi, britanici, italieni, spanioli, greci, catalani, Parlamentul European) au emis același punct de vedere în trecut asupra rolului internațional al parlamentelor 109 și a necesității unei mai mari implicări a acestora în acest domeniu de activitate. Regiunile cele mai active și parlamentele regionale. În ceea ce privește
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
săi pe nume Camerarius, anunța că este prima dintr-o serie de documente ce vor dezvălui duplicitatea catolicilor, atribuindu-le responsabilitatea războiului și citând în acest sens demersurile făcute pe lângă Madrid pentru a obține ajutoarele necesare în vederea continuării războiului 224. Spaniolii sosiți din Țările de Jos, comandați de Spinola, au ocupat Palatinatul. La moartea lui Filip al III-lea, în 1621, fiul său Filip al IV-lea l-a luat consilier pe contele-duce de Olivares, un catolic foarte zelos și adept
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
îndreptat spre regiunile renane, iar confruntările cu principii protestanți au avut loc fie împreună, fie pe rând, în cursul mai multor bătălii, fără un rezultat decisiv: la Wiesloch victorie protestantă, la Wimpfen și la Höchst victorii ale Ligii aliate cu spaniolii lui Spinola. Dar, după bătălia decisivă de la Stadtlohn, în 6 august 1623, Tilly a pus într-o situație dificilă armata lui Christian de Brunswick. De acum, forțele catolice controlează sudul și vestul Germaniei. Din anul 1623 Palatinatul renan va avea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
început ezitanți, în politica lui Gustav al II-lea Adolf. Devenit conducătorul protestanților din Imperiu, regele Suediei începea ofensiva, în câteva săptămâni devenind stăpânul și arbitrul Germaniei. Îndreptându-se spre Rin, Gustav al II-lea Adolf i-a alungat pe spanioli din Mainz. Franța fiind incapabilă să gestioneze noua situație, Gustav al II-lea Adolf hotărăște să acționeze rupând înțelegerea cu electorul de Bavaria, sufletul coaliției catolice. O ofensivă fulgerătoare îl duce la München și îi deschide drumul spre Viena. Ferdinand
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
preiau avantajul, conduși de arhiducele Ferdinand (viitorul Ferdinand al III-lea) și generalii lui Wallerstein (Ottavio Piccolomini și Mathias Gallas, care l-au și asasinat), aliați ai împăratului. Ei vor învinge armata protestanților la Ratisbonne, în 26 iulie apoi, cu ajutorul spaniolilor comandați de un alt Ferdinand (fiul lui Filip al III-lea, regele Spaniei și văr cu mai sus menționatul Ferdinand), Cardinalul-Infant în drum spre Țările de Jos, la Nördlingen, în 6 septembrie 1634. Combinația diplomatică a lui Richelieu împotriva Habsburgilor
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
învingător decisiv, fiind favorabil ambelor tabere, atât în Italia de nord, cât și în Țările de Jos. Ultima bătălie a acestui mare război a avut loc la Lens, în 19 august 1648: Condé i-a învins atât de sever pe spanioli, încât a determinat semnarea unei păci ale cărei negocieri durau de cinci ani. Reluând politica lui Richelieu, în 1648 cardinalul Mazarin îl obliga pe împărat să negocieze. Tratatele din Westfalia și Pirinei anunțau sfârșitul definitiv al tentativei de unificare a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de origine germanică de pe litoralul Mării Nordului), danezi (în regiunea Schleswig) și rromi de naționalitate germană. Din totalul populației RFG, 7,3 milioane sunt străini, imigranți care au venit și au rămas de bună voie, în cea mai mare parte italieni, spanioli, portughezi, sârbi și turci. Un mare număr de azilanți, în particular din țările comuniste, s-au adăugat în toate perioadele, chiar și după 1990. În anul 1993, de pildă, Germania a primit 322 600 cereri de azil, număr care a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Monzon (1626). Prin tratatul de la Cherasco (1631) Franța obținuse Mantova. În același timp, francezii se aflau în poziția de a disputa cu Spania stăpânirea Italiei septentrionale. A se vedea în acest sens, D. Ogg, op. cit., pp. 130-131. 240 În nord, spaniolii și aliații lor, sub comanda lui Ottavio Piccolomini, a lui Johann von Werth și a Cardinalului-Infant, câștigau teren, cucerind în final Corbie (pe Somme), la 15 august. În această situație Parisul era direct amenințat, dar Ludovic al XIII-lea reușea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
unul dintre primii membrii ai UE) care a recunoscut Palestina; până în prezent 134 de state 417 au făcut acest lucru. Recunoașterea statului Palestina a fost făcută prin adoptarea unor rezoluții și de către Parlamentul britanic (la 13 octombrie 2014), de cel spaniol (la 18 noiembrie 2014) și de către Franța (la 2 decembrie 2014); în comunicatul parlamentului francez se preciza că rezoluția are mai mult o valoare simbolică care nu implică angajamente punctuale pentru Guvernul de la Paris.418 Reacția ambasadei Israelului la Paris
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
ținute departe de viața socială, în schimb, bărbații foloseau din abundență ape de toaletă cu efect înviorător. Ulterior, folosirea parfumurilor și a apelor de toaletă s-a extins asupra întregii familii, notele picante și vegetale fiind și astăzi pe placul spaniolilor. Cele mai bine vândute parfumuri în Spania sunt: Aire de la Loewe, Alada de la Myrurgia și Estivalia de la Puig. Un parfum deosebit floral-fructat este Duende de la Jesus Del Pozo, în care notele de citrice se completează cu aroma de pepene galben
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
substantivale): prietenie, demnitate, dreptate, bunătate, greșeală, realism etc.; * sufixe care indică o însușire (sufixe adjectivale): osos, inelat, arămiu, primăvăratic, copilăros, mirositor etc.; * sufixe care indică modalitatea/ maniera (sufixe adverbiale): militărește, tărâș, pieptiș etc.; * sufixe care indică originea/ proveniența: clujean, italian, spaniol, olandez etc.; * prefixe negative (plus semantic = ideea de negație): inutil, deziluzie, amoral, imoral, anormal, impropriu, neatent, nonconformist etc.; * prefixe privative (plus semantic = indicarea eliminării unei părți dintr-un întreg): descreți, deșira, dezgăti etc.; * prefixe iterative (plus semantic = ideea de repetiție
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
romane de călătorie și de aventuri) sau adaptată din diverse literaturi: după Cervantes (Don Quijote de la Mancha), frații Grimm (basmul Cei doisprezece frați), Goethe (Craiul codrului), Krâlov (fabulele Sticletele și porumbelul, Vrăjmașul), V. M. Garșin (Cruciada copiilor), Elisée Reclus (Spania și spaniolii), L. Brehm (numeroase fragmente din Lumea animalelor), A. Daudet (Tartarin din Tarascon), H. Sienkiewicz (Ianko muzicantul). A.c. izbutise să-și asigure opt sute de abonați și se difuza și în Transilvania. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285320_a_286649]
-
refuză să accepte realitatea probelor arheologice și lingvistice, făcîndu-și din minciună și trădarea de neam și țară adevăruri de necontestat. Că lucrurile stau așa, le servesc latiniștilor un exemplu năucitor. Pe internet există site-ul www:proel.org unde niște spanioli șugubeți de la Universitățile din Madrid și Leon și de la Institutul de lingvistică din Verano spun că la începuturile lumii a fost o limbă pe care ei au numit-o proto-sumeriană. Din aceasta au evoluat în timp Tăr-tăria, Sumer și proto-elamita
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Articularea lui umple rotund spațiul rostirii, așa cum omul din spatele simbolului cotropește existența interioară și exterioară a celui vrăjit. Lui Stalin îi plăcea să se împăuneze cu titlul de Vojd, Conducătorul, Ghidul suprem, sinonim cu Fűhrer-ul german, Duce-le italian sau spaniolul Caudillo. Și lui Putin începe să i se spună așa de către o anumită parte a presei ruse... Estul și Vestul reunite sub semnul totalitarismului, Occidentul și Orientul adunate în același creuzet în care puterea oarbă și arbitrară zdrobește destine. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]