5,679 matches
-
multă slavă, mai multă râvnă din ceea ce ți-ai dorit. Mântuirea se cumpără și parohiile se vând la prețuri diferite. Legionarii, Cruciații lui Hristos, sunt defăimați și decimați permanent, acoperiți cu mișelii săvârșite și practicate de „urlători” și puse în spinarea legionarului, „făptură urgisită”. Corupția clocită până la trădare pe seama sângelui mulțimii care așteaptă, nestins suspin, ca pe o tămâie mântuitoare care abia mai pâlpâie în sfintele altare a vrednicilor schivnici. Am fost legionar, și vreau să mor în duhul legionar. Nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
scuipându-și în palme, a deschis ușa, ca un fachir... Ceea ce avea în fața ochilor era imaginea care l-a chinuit tot timpul cât a fost concentrat... În clipa următoare, o lovitură de ciomag dată cu amândouă mâinile de-a lungul spinării bărbatului care se afla deasupra muierii a făcut să țâșnească un urlet ca de fiară din gura acestuia... Gâfâind de furie, Todiriță a strigat la bărbatul care se zvârcolea pe jos: ― Ridică-te, potaie, că de aici nu mai ieși
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
prins să scâncească femeia. ― Unde? ― Petruță îi la mamaia, iar Tudora îi la vară-mea Ileana... ― Care va-să-zică, copchiii stau prin sat, iar tuuu... Tu te călărești!!! S-a întors către al lui Cocostârc și, lovindu-l de-a lungul spinării, a urlat la el: ― Taci, anafura mă-tii de netrebnic! Pentru concentrare nu ești bun, da’ pentru călărit muierile altora ești! Ai? Ia stai tu, că te fac eu gospodar! N-ai să mai poți duce măcar o cană cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
apoi în curte. A deschis poiata păsărilor, ușa grajdului și s-a întors la poartă, să vadă ce face al lui Cocostârc. Acesta, căruia îi rămăsese doar vreun strop de viață în el, se târa ca un animal cu șira spinării ruptă pe pajiștea de dincolo de șanțul de pe marginea drumului. Scrâșnind din dinți, Todiriță l-a apostrofat: ― Dacă te mai întâlnesc vreodată, poți să-ți iei adio de la viață, nenorocitule!!! A privit apoi în lungul drumului, pe unde trebuia să se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
calci pe inimă... ― De ce vrei să mă supăr pe tine, măi Dumitre? ― Uite că pe asta n o vreau. Și de ce te-ai supăra, mă rog? ― Păi, dacă eu îți urmez sfatul, ea își poate pune din nou coada pe spinare când trece pe lângă vreun dulău. Și dacă mai vine o altă concentrare, că, cum vezi, în lume miroase a praf de pușcă?... Asta-i drept, dar pe mine nu mă ia. ― De ce să nu te ia? Nu ești același leat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
oameni. Indiferent de caz, pielea lor era mult prea sfârtecată pentru ca să mai poată cineva face vreun sfanț din ea. Turner Meeks, vânător de mare clasă, capabil să le găurească cu pușca lui calibrul 22 de la treizeci de metri exact în spinare, locul unde fabrica executa cusături de calitate, înțelese că era timpul s-o șteargă de acolo. Așa a ajuns la Los Angeles și și-a găsit de lucru în industria cinematografiei - Paramount astăzi, Columbia mâine, magazia de uniforme de pe Gower
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pentru că se suie pe orice cu gânduri rele. Jos, Violu’, jos! Câinele continua să-i lingă degetele lui Danny. Booth Conklin îi arse una peste fund cu lemnul. Violu’ scheună, se dădu înapoi și se lăsă pe spate, frecându-și spinarea pe pământ, cu toate cele patru labe zvâcnindu-i în aer. Danny își simți pumnii încleștându-se. Conklin îndesă bățul în gura câinelui. Pitbullul își încleștă fălcile. Conklin îl ridică, ținându-l în aer la înălțimea brațului. Danny rămase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spre vintrele primului, iar organele genitale ale fiecăruia erau întinse spre gura perechii sale. Individului mai corpolent îi lipsea degetul arătător drept. Toți cei patru ochi erau intacți și larg deschiși. Victimele fuseseră tăiate exact ca Marty Goines, pe toată spinarea - și pe față. Danny examină părțile din față ale cadavrelor, presate una de alta: se puteau vedea sânge și reziduuri intestinale. Se ridică în picioare. Polițiștii fumau, mișcându-se de colo colo și distrugând orice șansă de a preleva vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Și nu vom tolera nici un argument potrivnic, nici un fel de opoziție. Vreau să vă gândiți la o acuzație cu adevărat rușinoasă și neobișnuită despre vechiul dumneavoastră amic Lenny, ceva cunoscut și altor persoane, astfel încât să putem arunca vina turnătoriei în spinarea lor. Ne veți informa, așa că vă sfătuiesc să vă gândiți la ceva eficace, ceva care-i va dezlega limba domnului Rolff și vă va scuti de o nouă vizită de-a mea - fără colegul meu, care e atât de eficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Putem să ne grăbim, te rog? Nu stau niciodată atât de mult când ies la plimbare, iar Felix ar putea să-și facă griji. Danny simți un imbold să-l pocnească din nou. Se uită fix la apă, imaginându-și spinări de rechini ce despică valurile. — Ține-ți gura și răspunde numai la ce te întreb! Acum zi despre servicii. Marea plăcere a lui Felix e să-i descopere pe poponari, nu? — O, Iisuse... da. — Printre cei pe care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Yoga de odihnă a spiritului și trupului, apoi Începuse să-și pregătească sacul de plecare. Își adunase toate armele și le așezase astfel Încât nici un clinchet să nu trădeze conținutul voluminosului bagaj. Protejase cu haine partea care avea să stea pe spinarea calului. De altfel, sacul nu era unul obișnuit, ci avea partea din interior căptușită cu un material cauciucat care atenua zgomotul și nivela posibilele protuberanțe. Era un sac creat pentru luptătorii Ninja care aveau de Îndeplinit misiuni În regiuni Îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cea de-a treia curte interioară. Liniștea nopții cădea parcă din Înaltul unui cer plin de stele. Deasupra pădurilor se ivea, Încet, luceafărul de dimineață. Nu se simțea nici o adiere de vânt. Tânărul se dusese la grajduri, legase sacul pe spinarea unuia dintre cai și pusese harnașamentul pe al doilea. Strânsese bine șaua și scările, pusese frâul și mângâiase ușor botul animalului care fornăise, bucuros. Scoase ambii cai În prima curte, sări În șa și privi Încă o dată pagodele Înalte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îi spunea „arabul”. Cerșetorul se târî În fața lui, Întinzând o mână tremurândă. Arabul nu-l luă În seamâ. Dar, după câțiva pași, duse mâna la ceafă, ca și cum ar fi simțit o pișcătură de insectă. Cerșetorul se apropie de el, cu spinarea Încovoiată. Arabul se clătină, cuprins de o amețeală ciudată, și căută un sprijin În jur. Găsi brațul cerșetorului, care, spre mirarea lui Alexandru, se dovedi suficient de puternic ca să susțină greutatea Înaltului dregător. Dispărură amândoi pe prima străduță ce pornea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ocupată deocamdată cu Conservatorul. - Conservatorul!. S-a lăsat de mâzgăleală. A văzut singură ce poate. Talentul fetei era pentru Conservator, nu pentru pictură! Ingenuă!. Se cere. . . și rentează. După ultima ei lovitură de teatru, era și timpul! A rămas pe spinarea tutorilor. Știi! Ai putea să o adopți cu forme. Tot n-ai familie și ai vocație!. Unde pui că dintr-o dată te pomenești cu fată, ginere și nepoți. Greg, acum ofensat de-a binelea de necum pătarea lui Nory, tăcea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în proeminența pantalonilor lui Pran Nath este, garantat, de cea mai bună calitate. Pran Nath nu este singur pe terasă. Tinerei servitoare i s-a cam desfăcut sariul la spate lăsând să se întrevadă carnea tuciurie, netedă și toată șira spinării. A asudat biata fată, pielea îi strălucește în lumina soarelui și abia mai ține mătura într-o mână, inspirând adânc un aer în care se simte mirosul puternic de ceapă care vine din dormitorul stăpânului. Sub sariul decolorat de atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mâna între coapse. Cel puțin, zona asta este în siguranță, deocamdată. Cât despre restul, nu se știe nimic. Dimineața, hijra îl pun la muncă. Mătură podelele, cu sariul care-i atârnă pe jos, iar jupele ce i se ridică pe spinare. Curăță tacâmurile și freacă tigăile, alege orezul. Este prima oară când spală podele. Este prima oară când cineva îl pune să curețe tigăi. Picioarele pe care le masează (picioare de hijra cu brățări de argint și unghii lungi, curbate) mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plecare și invitații urcă pe elefanți, ca să străbată astfel milele rămase până la terenul de vânătoare. Urcatul pe elefanți decurge mai mult sau mai puțin fără probleme, în afara figurilor pe care le face dansatoarea suedeză, care dorește să fie ridicată pe spinarea animalului. În cele din urmă, animalele se pun în mișcare în șir indian, legănându-se în iarba înaltă până la coapse. Atmosfera de intrigă, secrete cumplite și calcule nesigure, plonjează peste cenușiul elefanților, ca un câmp static, o aură tensionantă, degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a fost împușcat aici în 1898 și în ultimii ani, familia regală a importat animale de la Assam, unde erau în exces. Trei viței cu picioare subțiri au fost plasați în poziții strategice, în jurul ochiului de apă. Vânătorii le-au crestat spinările destul de adânc pentru a le da sângele. Vițeii râcâie pământul cu copitele, ca și cum ar fi conștienți că mirosul de sânge se răspândește prin toată pădurea. Șeful vânătorilor repartizează locurile participanților, ca într-un spectacol complex de balet. Se creează confuzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Cunoaște unul din chelnerii de la Royal Bombay Yacht Club și stă acolo toată noaptea urmărind mingea. Pe pajiște sunt aprinse torțe și șiruri de becuri care luminează estrada pe care membrii clubului își dansează soțiile și prietenele, un vârtej de spinări albe și brațe urmărite atent de douăzeci de perechi de ochi de indieni. Uneori, în timpul zilei, Bobby învață. Sub ochiul atent al preotului Macfarlane, recită Zilele Mari. Bătălia de la Hastings. Magna Carta. Glorioasa Revoluție și Războiul lui Jenkins. Cunoștințele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Îmi pare rău. N-am vrut să fiu necioplit. Încăpățânarea ei este pe punctul de a slăbi; cedează. În loc să se depărteze de el, miss Garnier se apropie. S-a dat cu parfum sufocant, cu miros de portocale. Bobby își arcuiește spinarea atingând barul, în încercarea de a se depărta cât mai mult. Simte că nu mai are aer. — Ești un tip rău, îi spune șuierând. Deja ești foarte rău. — Deja? Ea exclamă: — Ești foarte tânăr! Cu țigara în mână, îi mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
putut lua și au înghesuit farfuriile laolaltă cu artefactele, lumina făcând prizoniere în ele ultimele înregistrări ale unui loc pe care-l destinaseră deja istoriei, morții. Popsește o vreme deasupra lor urmărindu-i. Observă luptătorii care se târăsc, șiruri de spinări negre care converg spre punctul portocaliu din foc. Îi vede pe albii care mănâncă. Totul în jurul lor este cu josul în sus. Bătrânul își zornăie șiragul și-și continuă incantațiile, iar novicii prind brațele și picioarele pacientului, punându-i cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mă spăl pe față și să îmi pieptăn părul. Imaginea mea se reflecta în apă la fel de clar ca într-o oglindă. Beam apă din fluviu și tot în el făceam baie. Mă jucam cu frații mei și cu vecinii pe spinările lucioase ale bivolilor. Săream ca peștii și ca broaștele. Buruienile stufoase, înalte, erau ascunzișul nostru preferat. Gustările noastre constau din plante de apă dulce numite chiao-pai. După-amiaza, când căldura devenea insuportabilă, îi organizam pe copii să mă ajute să răcorim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dezorientat, neglijent și leneș. A renunțat la studiu și n-ar face nimic să ajute. La muncă, ascult cât e ziua de lungă poveștile lui Fann Sora cea Mare despre bărbați cu șarm și inteligență, care își petrec viața pe spinarea calului, își înving inamicii și devin împărați. Mă duc acasă doar ca să înfrunt realitatea că voi fi căsătorită cu Sticlă înainte de venirea primăverii. Mama mă strigă din patul ei și mă așez lângă ea. Nu suport să mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că atunci când lucra la birou, ca să economisească timp sărea de obicei peste părțile în manciuriană ale rapoartelor și trecea direct la părțile în chineză. Greutatea de pe cap mă face să mă simt ca un melc care își poartă casa în spinare. În timp ce lectura continuă, arunc o privire spre hol. E plin până la refuz cu gărzi. Pe terasa centrală așteaptă două palanchine. De ce două? mă întreb. Nu sunt eu singura cea care trebuie să fie luată din această casă? După ce ambasadorul termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Sunt incapabilă să mă mișc, în timp ce concubinele se holbează la mine. Maxilarele lor fără dinți se deschid grav. Părul le este atât de rar, încât par chele. N-am mai văzut nicicând femei cu o înfățișare atât de gravă. Au spinările cocoșate, iar membrele lor îmi amintesc de copacii strâmbi și noduroși de pe crestele munților. Nici urmă din frumusețea trecută nu a râmas pe aceste chipuri. Nu mi-o pot închipui pe nici una dintre ele ca fiind obiectul pasiunii unui împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]