KorAP: Find »[drukola/base=sprânceană & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...100 101 102 ...162 >

4,031 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

dar ai un chip cu totul ieșit din comun... — Da. Da. — N-am mai văzut fizionomii ca a ta în zilele noastre. Apoi, coborând vocea, bătrânul spuse: — Ai o țintă măreață, nu-i așa? — Țintă? — Ai un plan. Văd între sprâncenele tale. De ce-ai venit în Japonia? Gaston nu înțelegea tot ce i se spunea, așa că nu i-a putut răspunde. Bătrânul a cântărit situația și i-a spus: — Nu-i frumos din partea mea să te-ntreb așa ceva. Hai la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
terchea-berchea care n-avea nici unde poposi măcar. — Ți-am zis, dă-i drumu’! — Tu... Unde mergi? întrebă Gaston trist. — Unde? Mă privește. — Unde mergi? — Lasă-mă naibii-n pace! — Merg cu tine, Endō-san. — Cu mine? zise Endō, ridicând din sprâncene surprins. Eu îi spun să plece și el spune că vrea să vină cu mine. Chiar consideră că e normal. A, deci vrei să știi unde merg, da? Ei bine, îți spun. Mă duc să pun mâna pe celălalt tip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
De ce nu pleci dacă nu vrei s-o încasezi? Gaston tăcu. — Mă auzi? Te-am întrebat ceva. — Am luat o hotărâre. Glasul moale al lui Gaston se strecura printre degetele ce-i acopereau fața. Îl privea pe Endō, încruntând din sprâncene ca un copil pe care-l ceartă părinții. — Hotărâre? Ce naiba de hotărâre? — Să nu te părăsesc... să merg cu tine. Vocea lui suna ca un bâzâit de țânțari, dar Endō a reușit să priceapă ce vrea. Cred că nu existau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

cele din urmă bunul-gust. — Bunul-gust? Încerci să pari amuzant? Ultima ta prietenă arăta de parcă tocmai venise de la un colț de stradă din Westbourne Grove 1. — Înțeleg că ai făcut deja cunoștință cu dracul de frate-meu. Richard ridică dintr-o sprînceană. — Cred că voiai, de fapt, să zici dragul de frate-meu. M-am așezat mai comod În scaun și am savurat spectacolul. Michael și Linda terminau de pregătit mîncarea, În vreme ce Dan, Rich, Emma și, desigur, eu, observatorul de pe margine, ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
din televiziune. De ce să ținem o ședință Într-o sală, cînd există un bar numai bun chiar după colț? — Să fiu sinceră, nu prea cred că vă cunosc pe voi, ăștia din televiziune. — A, nu? se miră el, ridicînd din sprînceană și dînd drumul hainelor pe podea În vreme ce se Îndrepta către mine. — Atunci, poate ar fi timpul să Începem să ne cunoaștem mult mai temeinic. La două săptămîni după ce Dan s-a mutat la mine, sună cineva la ușă. Era sîmbătă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
vă puteți Împăca? — De ce e cerul albastru? dă Fran din umeri. Și iarba verde? Unele lucruri... așa sînt, pur și simplu. Nu pricep de ce tu nu te Împaci cu a ta, dar În cazul meu e altfel. Fran ridică din sprînceană. — Nu, chiar așa este. Amintește-ți că eu nu mai am mamă de douăzeci de ani. În tot timpul ăsta, am visat să intru Într-o familie exact ca asta. Și știi ceva? Linda e Încîntătoare și m-a primit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
cu vibrațiile. Îmi Închipuisem că urma să fie silențios, fără să deranjeze pe nimeni, dar, În loc de asta, telefonul țopăie acum pe masă și bîzÎie foarte agresiv, În timp ce Jonathan, directorul nostru executiv, se oprește din vorbit și ridică mirat dintr-o sprînceană. — Scuze, mormăi eu Întinzîndu-mă după mobil. Mă așteptam să fie iarăși avocatul și eram convinsă că va trebui să cer permisiunea să ies cîteva clipe, dar, cînd dau să răspund, văd numele Lindei pe ecran. Of, pentru numele Domnului! Slavă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
sperînd că n-o să Întîrzii, dar eram deja invitată undeva și, În plus, doar ca să știi, maică-ta nu a părut să se supere deloc. — Asta din pricină că acum poate să se bucure nestingherită de prezența preaiubitului ei Dan. Ridic din sprînceană și zic cu răutate: — Te rog, spune-mi că astea nu au fost chiar cuvintele ei. Sigur că nu. Dar chiar dacă ei nu-i e dor de tine, mie Îmi e. — Măcar atît. Uite, trebuie neapărat să plec. Putem să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
pare foarte ciudat. La Început, mi-am petrecut o groază de timp concentrîndu-mă asupra zilei În sine, a petrecerii, Încît nici nu mă mai gîndeam la angajamentul pe care urmează să mi-l iau, dar acum, spun eu ridicînd din sprîncene, cînd soacră-mea se ocupă de toate pregătirile, nu mă mai pot gîndi la altceva. Mă uit la ușă și-mi cobor tonul. — Sinceră să fiu, mă sperie Îngrozitor perspectiva. Anna ni se alătură și rîdem toate trei ca să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
se servește, iar eu surîd, Încălzită de complimentul lui. — Deci, despre ce discutați, doamnelor? Întreabă el Înainte să iasă pe ușă, iar Anna, fără să se gîndească, răspunde: — Soacre diabolice. — Chiar așa? Richard se răsucește pe călcîie și ridică o sprînceană În direcția mea. Eu simt cum mă Înroșesc toată și sînt cumplit de jenată. Dar, spre surprinderea mea, Richard nu e deloc șocat, ci spune doar, cu răceală: — Adică, ai descoperit partea diabolică a mamei mele? Se lasă o scurtă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
cumnată, măsurîndu-mă din cap pînă În picioare. — Aha. Mă prefac preocupată să-mi Îndrept rochia, dar străduindu-mă din răsputeri să evit privirile Emmei. — Parcă ziceai că abia te-ai atins de mîncare zilele astea, insistă ea, ridicînd dintr-o sprînceană. — CÎnd am zis eu asta? — Săptămîna trecută, cînd am vorbit la telefon. — Păi, nu mă atinsesem, dar săptămîna asta am tot simțit că mor de foame. Cred că din cauza emoțiilor. Dar ziceai că tu nu mănînci niciodată atunci cînd ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Linda să-i devină cea mai bună prietenă așa, din senin. Dan mă luă În brațe și mă sărută rîzÎnd pe obraz. — Nu-ți face nici o grijă, frumoasa mea soție. Știi că e doar gura de ea. Am ridicat din sprîncene a mirare și m-am Întors spre el. — Cum se face că tu ai voie să spui asta și eu nu? Dar el rînjea În continuare. — Ai auzit ce-am spus? Frumoasa mea soție? Am chicotit și eu. — Știu! Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
chip amîndurora. Acum chiar că mă simt de parcă m-aș uita la un film: Linda dă impresia că a Înghețat, privind mai Întîi la Dan, apoi la mine, apoi se uită iarăși la el, În timp ce Michael ridică doar dintr-o sprînceană și așteaptă. Vom avea un copil, spune Dan și zîmbește cu gura pînă la urechi. Linda țipă, izbucnește Într-un plîns de imensă bucurie și-și ia fiul În brațe, apoi se retrage pentru a mă Îmbrățișa și pe mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
să i-o prezint lui Dan. Nu că n-aș avea Încredere În el. Am o Încredere absolută, dar, cînd Linda a auzit că am o nouă prietenă, care e foarte frumoasă și pe cale să divorțeze, a ridicat dintr-o sprînceană și m-a avertizat să fiu cu ochii În patru. Ceea ce e complet ridicol. Ca să nu mai zic că Lisa are prieten. Cu toate astea, În ultima vreme, am Început să depun ceva mai multe eforturi. Nu mă consider o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
respirînd adînc. Dă-mi voie să afirm următoarele: dacă n-aș mai face sex niciodată, cîte zile oi aveam, tot ar fi prea curînd. — Bravo! aplaudă Trish. De fiecare dată cînd Gregory se uită la mine și ridică dintr-o sprînceană, mă Întristez. Eu izbucnesc În rîs, după care mă reculeg și ridic dintr-o sprînceană În direcția ei. — Vii În pat, iubito? o Întreb, imitîndu-l cît pot de bine pe Dan. — O, Doamne! izbucnește Trish. Asta e! Asta e privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
cîte zile oi aveam, tot ar fi prea curînd. — Bravo! aplaudă Trish. De fiecare dată cînd Gregory se uită la mine și ridică dintr-o sprînceană, mă Întristez. Eu izbucnesc În rîs, după care mă reculeg și ridic dintr-o sprînceană În direcția ei. — Vii În pat, iubito? o Întreb, imitîndu-l cît pot de bine pe Dan. — O, Doamne! izbucnește Trish. Asta e! Asta e privirea! Leit a lui Gregory! Fie te-ai culcat și tu cu el, fie toți bărbații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
spre mine, punîndu-mi mîinile pe umeri și trăgîndu-mă mai aproape. — Ți-am spus cumva În ultima vreme că te iubesc? — Hm, nu sînt sigură că am mai auzit asta de ceva timp. Îl privesc și zîmbesc. Dan ridică dintr-o sprînceană și se uită În acel fel. În seara asta, Îl las să mă sărute și, chiar mai mult, Îl sărut și eu. Ne ducem În dormitor și, patruzeci de minute mai tîrziu (e clar că seara asta nu-i cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
ușor, cred că ne-am distra mult mai bine În compania prietenilor. — Ai dreptate. Iar acum, că Tom a Împlinit zece luni, probabil că s-ar distra și el mai bine cu bebelușii care ar veni acolo. Deci... Ridică din sprînceană, privindu-mă. Mai e nevoie să te Întreb pe cine ai vrea să invităm? Odată, demult, Dan ar fi sugerat să-i chemăm pe băieți (Simon, Rob, Tom și Cheech, cu nevestele), dar, deși Îmi plac, prietenia care ne leagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
totul În regulă. Doar nu sîntem adolescenți, În ciuda impresiei pe care o are ea. N-o să le distrugem vila Închiriată. — Știu și eu?! zic rînjind. Mi-ar surînde ideea de a organiza o petrecere-monstru. Hei! exclamă el, ridicînd dintr-o sprînceană a surpriză. Asta nu e nevasta consevatoare și liniștită pe care o cunosc și-o iubesc. Se rostogolește mai aproape de mine, chicotind. Acum Înțelegeți de ce ziua de azi mi s-a părut atît de minunată. Joi e seara În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
e superbă, așteaptă să vezi toate gagicile topless de pe plajă. — De ce crezi că aștept eu cu atîta nerăbdare vacanța asta? rînjește Dan cu gura pînă la urechi. — Nu din cauza persepctivei de a mă vedea pe mine topless? Ridic dintr-o sprînceană, căci Trish, aflată de celalaltă parte a mea, se apleacă spre noi. — Bine, recunosc, zice ea. Am tot Încercat să fac sugestii discrete. Apoi se uită la mine, uimită. — Doar n-ai de gînd să te duci pe plajă topless

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Ellie și gașcă, Ne-am dus În sat după mîncare. Faceți-vă comozi. Prosoape lîngă piscină. Distracție plăcută! Cu drag, mami și tati — Așa, zice Gregory trîntind bagajele chiar după ce intrăm. Ce ziceți de o baie? Trish ridică dintr-o sprînceană și se Întoarce spre el. — Ce-ai zice tu să ne găsim camera și să despachetăm, să ne punem lucrurile În dulapuri și să-l culcăm pe Oscar, căci are mare nevoie de somn? La țanc, Oscar Începe să urle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
prima ocazie și se duce să Înoate, dar bănuiala mea e că face asta numai ca să aibă un unghi mai prielnic din care să se uite la corpul Lisei, care s-a Întins iarăși pe saltea. Trish ridică dintr-o sprînceană În direcția mea și zice: — Socru-tău e nițel cam copilăros! Îl privim făcînd cîteva lungimi de bazin, oprindu-se la fiecare capăt al piscinei ca să respire și să se uite la Lisa. — Știu! o aprob rîzÎnd. Cine-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
nimic. Nu e treaba mea. Doar că Îl cunosc foarte bine pe Dan și-mi dau Întotdeauna seama cînd l-a supărat ceva. Face niște mici cute de la Încruntare, uite, chiar aici, zice și Îmi arată cu degetul porțiunea dintre sprîncene. Și Tom o să le aibă. Îmi dau seama de pe-acum. Nu neapărat, răspund eu, Încercînd să nu izbucnesc. Toată lumea spune că seamănă cu mine cînd eram mică. Nu e tocmai adevărat. Nu spune nimeni asta, de fapt, căci tata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
minunați! — Știu, mă aprobă ea. Și ce zici de tipul ăla... Charlie Dutton? — Charlie Dutton? mă prefac eu nepăsătoare, dorindu-mi din tot sufletul să nu roșesc, dar nici să-mi demasc jocul. Ce-i cu el? Lisa ridică o sprînceană a mirare. Ce părere ai de Charlie Dutton? — Cred că și el e Încîntător, răspund. Urmează o pauză. — Ai grijă, mă avertizează ea. Nu-l cunosc, dar am auzit zvonuri despre el. E foarte atrăgător și are o reputație Îngrozitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
să-mi pese cu adevărat de răspuns. — Se Întîmplă să fie chiar foarte drăguț. Și-mi pare ușor cunoscut. Mă Întreb dacă Îl știu. Dar nu Încape nici o Îndoială că se holbează la tine. — Lisa, spun eu, ridicînd dintr-o sprînceană, de ce s-ar uita la mine de vreme ce (a) tu ești de departe mult mai frumoasă și toată lumea se holbează la tine, (b) nu-mi poate vedea decît spatele? — Eu Îți zic ce văd. Lisa se lasă pe spate. — De ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]