5,301 matches
-
baie lui Alex, nu uita să-l speli și Între degete, are o grămadă de murdărie neagră și alte minunății! TREBUIE să-i pui Oilatum (sticla turcoaz cu scris alb) În apă pentru eczemă. Te rog, prefă-te că e spumă de baie, urăște să i se reamintească de piele. Alex o să-ți spună că detestă pastele. Îi plac, de fapt. Așa că insistă. Insistă cu blândețe. Da, poate să mănânce un „rotocol cu brânză“ - oribil, de culoare fosforescentă, nici urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Toxic. —Înțeleg. Bun, acum ce comandăm? Ospătarul stă acolo, cu pixul pregătit, și pentru prima dată observ ce vraiște e Robin: partea dreaptă a gulerului de la cămașă e plină de crețuri ca o frunte, iar În urechi are urme de spumă de ras. Jill nu l-ar fi lăsat niciodată să iasă din casă În asemenea hal. — Ah, da. Cred că o să fie ceva feroce și cu dinți pentru doamna și o specie pe cale de dispariție pentru mine. Poate o supă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
decât un băiețel pierdut. Bărbații fără soții sunt niște bărbați fără mame, sunt mai mult orfani decât văduvi. Bărbații fără soții Își pierd coloana vertebrală, capacitatea de a merge drept prin viață, chiar și pe aceea de a Își șterge spuma de ras din urechi. Bărbații au mai multă nevoie de femei decât femeile de bărbați; nu e acesta secretul nerostit care pune lumea În mișcare? Mă bucur nespus pentru tine, spun eu. Jill ar fi cu adevărat Încântată. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
rar se întâmplă ca o brunetă ca mine să aibă un avantaj social asupra unei blonde newyorkeze. Dar iată că se poate. De-abia așteptam petrecerea din seara asta. — De ce nu te duci la Ariette să te facă brunetă cu spumă colorantă, doar pentru astă-seară? i-am sugerat eu lui Julie. Iâh, nu! Vreau să spun, părul meu ar putea să mi se-nnegrească dacă fac așa ceva, îmi replică ea. Adevărul e că părul natural al lui Julie chiar este închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
grav și catifelat. Sunt o prietenă de-a lui Charlie. Trebuie să vorbesc cu el. Pot să vă întreb cine-l caută? —Caroline, mi-a răspuns. —Să văd dacă-i aici. Am intrat în baie. Charlie avea fața plină de spumă de ras. Am astupat telefonul și i-am șoptit: — Te caută o femeie, Caroline. Ah... spune-i c-o sun eu mai târziu, mormăi el. Am transmis mesajul și am închis. Știu că nu era treaba mea, dar cine naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de ancorare, eu mă gîndeam la fratele meu Frank și la criza familială care mă adusese În Spania. Dacă judecătorii din Marbella nu reușiseră să-l achite pe Frank, dar Îl eliberaseră pe cauțiune, vreuna dintre aceste nave care taie spuma mării ar putea să-l salveze din Încorsetările medievale ale sistemului legislativ spaniol. Mai tîrziu În acea după-amiază aveam să mă Întîlnesc cu Frank și cu avocatul lui În Marbella, la patruzeci de minute de mers cu mașina de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
l-a adus cu el. Acum e totul pregătit pentru o explozie uriașă și necruțătoare... Cabrera ne conduse prin holul de serviciu care ducea În conac. Ne-am oprit În antreul spațios și ne-am privit În oglinzile mînjite cu spumă, ca niște vizitatori Într-o peșteră submarină. Casa scării Începea cu o duzină de trepte, apoi se diviza sub un mare șemineu nobiliar, care domina sala. Pe grătarul de fier erau fîșii de pînză pîrjolite; cenușa fusese cernută și studiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
arăta ca un ogor arat, cu toate brațele acelea bătînd ritmic apa. Femeia renunțase să se mai chinuiască și acum se bălăcea În apa ce i se vălurea pînă la umeri, pierzîndu-și echilibrul cînd Încercă să-și șteargă ochii de spumă. Văzînd-o În dificultate, Crawford Își aruncă espadrilele din picioare și sări În apă lîngă ea. O ajută să se odihnească, ținînd-o de talie și lăsînd-o să se sprijine de pieptul lui. CÎnd văzu că și-a revenit, o poziționă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se năpusteau spre țărm cu crestele lor reci ca gheața.) Vine cocaină, Charles... mii de doze. Din Africa, Întotdeauna, un alb-strălucitor.... Sprijinit de parapet, am lăsat pulberea de apă să-mi răcorească fața. Pagini desprinse din jurnal se Învîrtejeau În spuma de sub noi, petale roz aruncate printre blocurile de beton. — Nu i-ar fi plăcut lui Sanger jurnalul ăsta? Doar ținea la ea. — Sigur că da. A iubit-o pe Bibi; toată lumea a iubit-o. Mare păcat de toată chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că nu era o probă de film... — Charles, uită de cada lui Hollinger. — O să-ncerc... Nu-i o imagine ușor de uitat. Tu știi cine-a dat declanșat incendiul? Crawford așteptă pînă ce și ultima pagină din jurnal dispăru În spuma mării, Înainte de-a răspunde: — Incendiul? Păi... cred că da. Atunci zi, cine? Trebuie să-l scot pe Frank din Închisoarea Zarzuella și să-l duc Înapoi la Londra. — S-ar putea să nu vrea să plece, spuse Crawford, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
despărțea precum amintirea unei crime. Înotă zece lungimi de bazin, abia tulburînd suprafața apei cu trupul său aerodinamic și cu mișcările precise ale mîinilor. Se opri la celălalt capăt, unde apa Îi ajungea pînă la mijloc, Își șterse ochii de spumă și acceptă din mîna mea prosopul pe care Îl luasem din teancul de lîngă bar. Ținîndu-mă de mîini, Își luă avînt din piscină și se ridică lîngă mine pe bordură, cu apa șiroind pe ea și scînteindu-i la picioare. Fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să zbiere la turiștii care se uitau ca la circ. Cu o mînă bîjbîi după scrotul rusului, iar cu cealaltă lovi suprafața apei, stropind cu apa Însîngerată picioarele privitorilor Îngroziți. Apoi un bărbat cu părul argintiu și cu stropi de spumă din spray pe buzele strînse Își croi cu greu drum pe lîngă mine. Ignorîndu-l pe Crawford, care privea relaxat de pe trambulina lui, Sanger Îi Împinse din calea sa pe turiștii gălăgioși și dărîmă mesele care-i blocau Înaintarea. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
privirea din desen. Spre surprinderea mea, în față am zărit marea. Dispăruse maidanul de fotbal, dispăruse bara de bătut covoare. în fața mea era chiar marea! Auzeam zvâcnirea valurilor ca niște bătăi regulate de inimă, vedeam sclipirea de-o clipă a spumei albe, care mă chema înspre larg și am vrut să mă îndrept spre țărm, dar tălpile îmi încremeniseră în aer, la câțiva centimetri deasupra plajei. M-am trezit buimacă. Era înspre prânz, după câte mi-am dat seama, privind pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cibil și etern, se dovedise a fi fost o jalnică utopie. O uto pie de care nu se putuse agăța nicicum în instopabila lui cădere. Merse înspre mare, atras de zvâcnetele ei. Dar valurile nu se zăreau, se zărea doar spuma albă licărind ici și colo, în ritmul zvâcnetelor regulate ale mării, ca niște bătăi de inimă uriașă și nătângă. Se apropie de țărm înfrigurat. Tălpile lui goale atingeau din ce în ce mai nesigure nisipul umed. Atunci zări în față o mișcare surprinzătoare și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în desenul neisprăvit al unui orb. Inspiră cu nesaț aerul ușor sărat, care îl învălui cu neașteptată blândețe, chemător. Trebuia să iasă neapărat din casă! își trase pe el un pulover subțire și porni înspre chemarea surdă a mării. Zărea spuma albă a valurilor licărind ici și colo, în ritmul zvâcnetelor regulate ale mării, ca niște bătăi de inimă uriașă și nătângă. își aminti dintr-odată de zvâcnetele trupului Clarei, atunci când o ținuse în brațe. De-abia atunci își aminti cum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
adia plictisit și nestatornic, împingând valurile de colo-colo și răscolind fără elan câteva movilițe de nisip. Un pescăruș solitar se plimba grav de la un capăt la celălalt al digului, ca un metronom. Valuri mici se zbăteau nevolnic, lăsând dâre de spumă albicioasă printre pietrele digului, ca niște vietăți care încercau în van să se elibereze, neștiind că dincolo de pietre e plaja și vor muri oricum asfixiate pe nisip. Oare de ce se încăpățânau să vină spre mal? De ce nu se duceau în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
după ea, pentru a le scoate afară, cu ceva încărcătură de minereu în ele Însă când a văzut mecanicul de pe locomotivă, cum apa vine din întunericul străfundurilor minei, către el, cu fruntea încrețită ca un taur și zbârlită toată de spumă, i s-au zbătut intestinele în el de spaimă și din cauza pericolului, mai ager decât iepurele de câmp, a desprins vagoanele, lăsându-le baltă și țâșnind pe locomotivă, a zbughit-o și tiva! afară cu ea Atunci, puhoiul cel negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu apă rece socotite supremul lux pe front. Își freacă energic corpul cu mănușa spongioasă, apoi lasă jetul puternic să-i biciuiască îndelung pielea. Se bărbierește cu atenție. Aruncă peste obraji apa adunată în pumn pentru a înlătura resturile de spumă. Privește în oglindă și cu o mișcare scurtă a mâinii, îndepărtează câteva șuvițe rebele căzute pe frunte. Chiar la rădăcina părului scurt, degetele lui întâlnesc o dungă albă, fină și subțire. Suvenir din partea săbiei ascuțite a unui cazac. Moartea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
verde-întunecat ce se înfig violent în mal cu mugete asurzitoare. Rafalele puternice smulg eșarfa albă de la gâtul Smarandei, făcând-o să zboare în sus și jos ca o pasăre rănită peste viroagele înguste și grohotișul peretelui abrupt de piatră către spumele valurilor înfuriate. Cuvintele ei se pierd, luate de vânt și duse departe, prinse în vârtejul amețitor al curenților marini. Privește, pentru o secundă, cerul care anunță furtună puternică și când întoarce capul nu o mai vede. Disperat, aleargă către marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care s-au târât peste cadavre, gropi și ziduri năruite ajung acolo unde se adunaseră rămășițele jalnice ale apărătorilor, chiar lângă treptele a ceea ce fusese subsolul. Cu un bandaj uriaș în jurul capului, Romulus trage să moară pe o pătură. O spumă sângerie se prelinge pe gât, pornind din colțurile gurii larg deschise. Alături, sublocotenentul Novăceanu continuă să zacă cu privirea pustie ațintită asupra cerului. Pare că se înviorează numai când Mâțu duce la buzele lui un mic bidon metalic. Soarbe câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că insulta azi, lingușirea mâni, lingușirea până la pământ cu restabilirea celor mai bune raporturi sunt semnele de putrejune internă, semne că mărul e copt, putred de copt pentru a vă cădea în poale, puternici vecini! De aceea, aveți îndurare de spuma Fanarului, de cucuvaia pripășit[ă] de ieri alaltăieri în această țară, și ce deriziune!! șef al partidului zis național, care v-a făcut // atât de bine trebile și nu-l siliți să se sinuciză. Ușurați-i slujba ca să mai poată
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ne distrau cum nu se mai poate, și apoi începeam să trecem în revistă viața orașului și a persoanelor și personalităților care constituie totdeauna pentru oameni - și constituia și pentru noi - subiect inepuizabil de uimire, surpriză și reflecție... Sânt ca spuma mării. Le-am uitat. Dar nu și serialele. Îmi amintesc de Simon Templar. ..Sfîntul", cum i se spunea, care prin tradiție englezească, nu folosea pistolul, ci doar pumnul și inteligența, de un altul cu o tipesă care știa carate și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
eu totul aici, insistă ea fără să se sinchisească, numai șampania cred că n-o să ajungă, beți și voi vin, fiindcă decât așa șampanie, mai bine lipsă, e un fel de sirop grețos care n-are decât meritul că face spumă..." "Mamă, n-avem nevoie de șampanie, și nu ne aduce nimic, ne descurcăm noi", zise iar fiica ei de astă dată cu buzele tremurânde. "Ești nervoasă", constată doamna Cucu sec și cu glas parcă abstract, cum pot oamenii fi atât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
poate magia momentului, poate dorința de-a săruta catifeaua pătată de pudra trufelor, cu religiozitatea unui credincios apăsându-și buzele de mâna papei. Mie mi-era pur și simplu foame. Aș fi înghițit halvița și tortul de nuga bătut în spumă de cafea, cu mult zgomot și fără vreo pauză. Desigur, pricepeam (nu mă născusem alaltăieri), dar pentru mine totul se dusese de râpă încă de când îmi alesesem meseria asta infectă. Nu mai aveam loc de vise și prostii de-astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mică întârziere. O iubeam plăcut, nemțește, ca un contabil. La 38 de ani, nu-ți mai arde să riști (aveam de fapt 37, dar îmi plăcea să zic 38: suna frumos, rotund, aniversar). Am sărit pe telefon, lansând clăbuci de spumă de ras prin toată casa. „Sandu?“ O voce vioaie, necunoscută, aproape ironică. Am devenit prudent. „Da, vă rog?“ Un timbru rece, neutru; plasam imediat un frigider între mine și interlocutorul îndrăzneț. În general, când te caută o femeie, e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]