2,768 matches
-
În interior se află picturi murale din vremea lui Ștefan cel Mare, inclusiv tabloul votiv al ctitorului. Legenda “originii” bisericii unește pe vecie două mari personalități în destinul nostru național: ctitorul mănăstirii Ștefan cel Mare și cuviosul părinte Daniil, primul stareț al mănăstirii, unul din cei mai mari sfinți pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, sihastru și duhovnic vestit.O sfântă candelă aprinsă veghează mormântul Sfântului Daniil Sihastru de unde obștea mănăstirii ia binecuvântarea pentru slujbele de: dimineață, după-amiază, și de la
Bisericile pictate din nordul Moldovei () [Corola-website/Science/306248_a_307577]
-
anul 1817, Ambrosie a devenit iconom stavrofor. Mitropolitul Matei l-a găzduit în reședința arhiepiscopală. Zelul său religios, buna formare teologică și calitățile sale personale au atras curând atenția ierarhilor Bisericii Grecești și în anul 1823, Ambrosie a fost numit stareț al Mănăstirii Sf. Treime din ins. Halki (din Marea Marmara). De aici a fost transferat de către Patriarhul de Constantinopol la Bosfor. A urcat rapid treptele ierarhice și a fost ridicat de către patriarh la rangul de protosinghel al Bisericii de la Constantinopol
Ambrosie Popovici () [Corola-website/Science/304792_a_306121]
-
sub numele Pimen, fiind hirotonit ierodiacon (1951) și apoi ieromonah (1957). Slujește în calitate de Profesor la școlile monahale din Mănăstirile Neamț și Secu (1951-1952), apoi ca pedagog la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamț (1952-1953). După absolvirea Facultății, este numit egumen, apoi stareț la Mănăstirea Putna (1957-1961). Îndeplinește apoi ascultări în mai multe mănăstiri din zona Neamțului: preot-duhovnic la Mănăstirea Văratec (1961-1962), preot la Schitul Durău (1962-1964), muzeograf la Mănăstirea Putna (1964-1974). Este ridicat la rangul de protosinghel (1966) și apoi la cel
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
multe mănăstiri din zona Neamțului: preot-duhovnic la Mănăstirea Văratec (1961-1962), preot la Schitul Durău (1962-1964), muzeograf la Mănăstirea Putna (1964-1974). Este ridicat la rangul de protosinghel (1966) și apoi la cel de arhimandrit (1975). În perioada 1974-1978, este numit ca stareț la Mănăstirea "Sf. Ioan cel Nou de la Suceava". IPS Pimen a îndeplinit câteva misiuni peste hotare: în cadrul Arhiepiscopiei misionare ortodoxe Române din Statele Unite și Canada (1977), la Reprezentanța Patriarhiei Române din Ierusalim (1978-1979), membru în câteva delegații sinodale care au
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
și geologic. În urma acestor prospecțiuni, von Lichtenfels propune, între altele, continuarea prospecțiunilor în Crasna, fiind numit Hofmann, substitut al Tribunalului minier din Bucovina, în funcția de șef al acestor lucrări de prospectare și exploatare a sării. La 16 octombrie 1784, starețul Paisie și ecleziarhul Gherasim al Mănăstirii Putna trimit Consistorului Episcopal un document cu munții care s-au arendat, moșiile de pe Suceava care nu s-au arendat, iar printre moșiile de pe Siret date în arendă sunt și cele din Crasna-Ciudei. La
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
XII-lea de către Thierry d’Alsace (1099-1168), la întoarcerea sa din Palestina, fiind conservate în „Basilica du Saint-Sang” din Bruges. Primele mărturii sunt relatate pentru prima dată în „Chronicon Sancti Bertini”, scrisă în 1380, de Jean de Long d'Ypres, starețul abației Saint-Bertin din Saint-Omer (Franța). Prima mărturie care descrie mutarea acestei relicve a fost „Commentarii”, redactată între 1538-1552 (patru secole după acest eveniment), de istoricul Jakob De Meyer, din Bruges. Autorul situează sosirea relicvei pe data de 7 aprilie 1150
Sfântul Sânge () [Corola-website/Science/304907_a_306236]
-
Părintelui Nicodim, Părintele Grigore Palamas a stat opt ani sub îndrumarea duhovnicească a Părintelui Nichifor, iar după moartea Părintelui Nichifor s-a tranferat la Lavra Sf. Atanasie Athanitul, iar după trei ani s-a mutat la schitul Glossia unde de la starețul mănăstirii a învățat meșteșugul rugăciunii neîncetate pe care o practică monahii. Datorită amenințării invaziei turce, între 1326 și 1331 trăiește în Macedonia, la Tesalonic, împreună cu 12 monahi isihasti, unde va fi hirotonit preot. Își va continua viața de ascet, împreună cu
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
parcelată în vederea construirii clădirilor necesare târgului. În schimbul fiecărei parcele, negustorul sau târgovețul ce-și construia gospodărie și „dugheană” pe respectiva parcelă era obligat să plătească mănăstirii un „bezmăn” (daruri în natură, de obicei ceară, sau în galbeni), după învoiala cu starețul mănăstirii. La recensământul din 1860, Burdujeni era oficial a 33-a localitate urbană a Moldovei, după numărul populației (1.729 locuitori). Până în anul 1864, locuitorii din partea satului erau considerați clăcași și nu îi găsim ca bezmănari decât în cazul când
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
episcopul Arkadie Filonov de Akkerman, episcopul Serghie de Novomirgorod și de episcopul Inochentie de Kanev. La data de 16 noiembrie 1911, PS Nikodim a fost transferat ca episcop de Chigirin, Vicar al Mitropoliei de Kiev. În paralel, a fost și stareț al Mănăstirii Mikhajlovsk Zlatoverkheyeo. A condus activitatea misionară din eparhie, în calitate de președinte al Frăției Sf. Vladimir. În mai 1916 a efectuat o călătorie pe Frontul de sud-vest pentru a-i încuraja pe soldați. În februarie 1917 împreună cu alți clerici din
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
Ca al zecelea copil al familiei, primindu-și educația într-o mănăstire benedictină de Jutta von Sponheim, după moartea acesteia în 1136, Hildegard este aleasă în locul ei, conform "viziunii" (visului avut de ea)În mod repetat Hildegard are conflicte cu starețul "Hugo von Disibodenberg" pe motivul refuzului de a practica "asceza" (meditația) unul dintre principiile călugărilor. Astfel, în rândul adepților ei, vor fi reguli de alimentație mai puțin severe, iar timpul de rugăciune și a liturghiilor va fi scurtat.Conflictul se
Hildegard von Bingen () [Corola-website/Science/305749_a_307078]
-
a ansamblului s-a făcut în anii 1974-1976, când s-a refăcut și clădirea chiliilor, care a fost acoperită cu tablă. În 1991, prin purtarea de grijă a PS Episcop Calinic al Argeșului și Muscelului, mănăstirea este redeschisă, având ca stareț pe ieromonahul Crețu Claudiu Casian. Procesul de restaurare a mănăstirii continuă și astăzi. Biserica este în formă de cruce, cu ziduri groase din cărămidă. Catapeteasma este din lemn nesculptat. Naosul este delimitat de pronaos prin 2 stâlpi (dreapta-stânga) marginali. Altarul
Mănăstirea Glavacioc () [Corola-website/Science/306351_a_307680]
-
la 73 km de Chișinău. Satul are o suprafață de circa 0.79 kilometri pătrați, cu un perimetru de 4.01 km. Satul Marcăuți a fost menționat documentar în secolul al XIX-lea. Astfel, la 8 noiembrie 1816, arhimandritul Chiril, starețul mănăstirii Curchi, sfințește biserica localității, înălțată cu cheltuiala lui Toma, proprietarul satului. Localitatea Marcauti, in diferite perioade de timp s-a aflat sub jurisdicția raionului Criuleni și a raiounului Dubasari. În perioada sovietică satul Marcăuți avea denumirea chirilică - Маркауцы. De
Mărcăuți, Dubăsari () [Corola-website/Science/305892_a_307221]
-
între anii 1364-1366 s-au construit mai întâi biserici din lemn și s-au făcut danii prin hrisov. Tot ceea ce se făcea danie mănăstirii Vodița s-a dat și Tismanei - afirma istoricul - amândouă mănăstirile fiind sub conducerea unuia și aceluiași stareț, Nicodim"". Abia după aceea a început construcția Vodiței din zid, iar sub Radu I Vodă, cea a bisericii din zid a Tismanei. Mănăstirea Tismana este așezată pe un vârf de stâncă, pe muntele Stârmina, înconjurată de culmi împădurite și stâncoase
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
religioase. Câteva mănăstiri au dezvoltat pe lângă templul propriu școli, spitale cămine de orfani. Învățatul Shankara (788-820 n. Chr.) a întemeiat un ordin monahal și multe mănăstiri care au întărit sentimentul comunității de credință dintre diversele curente hinduse. Aceste mănăstiri și stareții lor("Mahant") sunt pentru foarte mulți indieni autoritatea religioasă supremă, chiar dacă aceștia nu au ajuns din punct de vedere juridic să obțină această autoritate. Din cauza influenței islamice din India de nord, cele mai mari mănăstiri și temple hinduse se găsesc
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
în secolele XIII-XIV"". În anul 1986 a intrat ca frate în obștea Lavrei "Sf. Serghei" din orașul Serghiev Posad, regiunea Moscovei. La data de 7 decembrie 1986 a fost tuns în monahism cu numele de Dorimedont de către arhimandritul Aleksei Kutepov, starețul Lavrei (în prezent Arhiepiscop de Tula și Belevsk). Este hirotonit ca ierodiacon la 6 ianuarie 1987 în Catedrala din Vladimir de către IPS Serapion Fadeev, arhiepiscop de Vladimir și Suzdal și apoi ca ieromonah la 27 decembrie 1987 în Catedrala din
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
Fadeev, arhiepiscop de Vladimir și Suzdal și apoi ca ieromonah la 27 decembrie 1987 în Catedrala din Chișinău de către IPS Serapion Fadeev, mitropolit al Chișinăului (viitor mitropolit de Tula și Belevsk). La data de 25 septembrie 1990, este numit ca stareț la Mănăstirea Noul Neamț din Chițcani (Basarabia), fiind ridicat la rangul de egumen al acestei mănăstiri la 18 octombrie 1990 de către episcopul Vichentie Moraru de Bender. A deținut funcția de stareț al Mănăstirii Noul Neamț din Chițcani timp de 8
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
La data de 25 septembrie 1990, este numit ca stareț la Mănăstirea Noul Neamț din Chițcani (Basarabia), fiind ridicat la rangul de egumen al acestei mănăstiri la 18 octombrie 1990 de către episcopul Vichentie Moraru de Bender. A deținut funcția de stareț al Mănăstirii Noul Neamț din Chițcani timp de 8 ani, timp în care a reabilitat edificiul monahal care fusese închis în anul 1962. În perioada stăreției sale, s-a reparat Biserica "Sf. Nicolae" (resfințită în 1991), s-a deschis un
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
s-a deschis schitul de maici "Sfintele Maria și Marta" (în 1996) care se află la o distanță de 20 km de orașul Căușeni și este dependent de Mănăstirea Noul-Neamț, s-a înființat o tipografie, etc. Din anul 1998, este stareț al Mănăstirii Noul Neamț a devenit fratele său, arhimandritul Paisie Cecan. Mitropolitul Vladimir Cantarean al Chișinăului l-a ridicat pe ieromonahul Dorimedont la rangul de arhimandrit la data de 8 ianuarie 1993. În același an este decorat cu toiag păstoresc
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
Episcop Dorimedont Cecan și Eparhia de Tiraspol și Dubăsari, condusă de P.S. Episcop Iustinian Ovcinicov. La data de 6 octombrie 1998, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a decis înființarea Episcopiei de Edineț și Briceni și numirea ca episcop a starețului Mănăstirii Noul Neamț din Chițcani, arhimandritul Dorimedont Cecan. El a fost hirotonit întru arhiereu la 8 noiembrie 1998 în Catedrala Patriarhală din Moscova, de către Patriarhul Aleksei al II-lea al Moscovei, asistat de către mitropolitul Juvenalie Poiarkov de Krutița și Kolomna
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
făceau parte episcopii Anatolie de Cahul și Comrat și Iustinian de Tiraspol și Dubăsari) la Catedrala Mitropolitană. Episcopul își exprimase dorința de a fi înmormântat în Mănăstirea Noul Neamț din Chițcani, loc unde și-a dus ascultarea de monah și stareț. În partea stângă a Catedralei i s-a săpat o groapă, dar la adâncimea de doi metri au fost găsite moaștele unui călugăr, având sub cap o cărămidă cu numele și data morții (ieroschimonahul Isachie, mort la 1880, "tipograf și
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
mitropolitului Vladimir Cantarean cu care intrase în mai multe conflicte cum ar fi cel legat de dorința mitropolitului de a ceda în anul 2001 Mănăstirea Nou Neamț din Chițcani către Episcopia de Tiraspol și Dubăsari. Episcopul, care fusese 8 ani stareț la acea mănăstire, s-ar fi opus categoric, reușind să obțină rămânerea ei în cadrul Arhiepiscopiei Chișinăului . De asemenea, PS Dorimedont a fost singurul ierarh care a votat împotriva alegerii arhimandritului Petru Musteață ca episcop de Nisporeni în 2005 și a
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
S-a născut la Palermo și și-a petrecut și copilăria în Sicilia. Toată viața lui s-a implicat puternic în favoarea creștinizării Angliei. Regele vest-saxon (Sf.) Caedwalla a fost botezat de el, de asemenea l-a sprijinit pe Sf. Aldhelm (starețul de la Malmesbury) și l-a numit episcop de Utrecht pe englezul Sf. Willibrord, trimițându-l să predice în Frizia. În jurul anului 693 a intrat în conflict cu împăratul Bizanțului Iustinian al II-lea, căci a refuzat să semneze actele Conciliului
Papa Sergiu I () [Corola-website/Science/305412_a_306741]
-
Romei. A fost beatificat (declarat fericit). Nu se știe dacă a fost sau nu desemnat de Grigore al VII-lea printre posibilii săi succesori. Cert este că acesta se numea de fapt "Desideriu" și înainte de învestirea în funcție acesta era stareț al mănăstirii Montecassino și a fost propus de principele "Giordano de Capua" . La început el a refuzat categoric, ajungând chiar să protesteze formal pe langă susținătorii săi, constrâns însă ,acesta a ajuns la Romă cu ocazia sărbătorilor pascale din anul
Papa Victor al III-lea () [Corola-website/Science/305425_a_306754]
-
a fost un membru al familiei de´Medici și papă al Romei din 18 noiembrie 1523 până la moartea lui. Fiind un fiu ilegitim al lui Giuliano de´Medici din Florența, devreme a intrat în Ordinul Ioaniților devenind prior, adică locțiitorul starețului la Capua. Vărul lui, papa Leon al X-lea, l-a declarat un fiu al familiei de´Medici rezultat dintr-o căsnicie secretă. Astfel Giulio a putut să ocupe fel și fel de funcții profitabile. De pildă, era: arhiepiscop de
Papa Clement al VII-lea () [Corola-website/Science/305439_a_306768]
-
1966 episcopul Herineanu l-a mutat în parohia Inău. Finalizează cursurile universitare în anul 1968, la Institutului Teologic Universitar din Sibiu. La data de 31 decembrie 1972 este tuns în monahism. Între 1 august 1977 și 1 martie 1981 este stareț al Mănăstirii Sinaia. De la 1 martie 1981 este stareț la Mănăstirea Cernica. În toamna anului 1985 este ales arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului și Argeșului, mutându-se la Mănăstirea Curtea de Argeș. În 1990 a fost ales episcop al nou înființatei Episcopii
Calinic Argatu () [Corola-website/Science/305456_a_306785]