7,274 matches
-
deținut de un figurant și nu de un veritabil actor, este mut. Dacă autori dramatici ca Eschil, Sofocle și Euripide au respectat cu ușurință o regulă atât de limitatoare, asta se datorează faptului că se potrivea concepției lor despre dialog, static. Ei n-au utilizat, de altfel, decât rareori configurația celor trei actori. Corul sau cel de-al doilea actor dă replica protagonistului pentru a-l pune în valoare. În epoca alexandrină, ca și mai apoi în teatrul latin, numărul de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să exercite o adevărată fascinație. 2.4.1. Un joc plin de naturalețe Cu drama burgheză, jocul actorului se modifică pentru a satisface exigența realismului iluzionist. Până la începutul secolului al XVIII-lea, actorul de tragedie, în Franța, adoptă un joc static, stând nemișcat în avanscenă, declamându-și cu emfază textul cu fața la public, fără să-și privească vreodată partenerul căruia nu pare să i se adreseze 31. Ne amintim cu ce vervă feroce Molière, în Improvizația de la Versailles (L'Impromptu de Versailles
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
foarte legat de Domnișoara Clairon 32, actrița cea mai celebră a epocii, Marmontel ne aduce la cunoștință, în Memoriile sale (Mémoires, t.2, livre V), că a îndemnat-o în nenumărate rânduri să renunțe la declamația bombastică și la jocul static care domnea pe atunci pe scenele franceze. Reticentă, actrița a ascultat până la urmă sfaturile sale legate de simplitate. Ea își schimbă în același timp tradiționala rochie pusă pe cercuri de sârmă pe care o purtau tragedienele cu o costumație mai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tradițională, aristotelică a acesteia. În mod paradoxal 8, acești promotori ai antiteatrului sfârșesc prin a regenera forma dramatică, deoarece constituienții de bază ai morfologiei sale tradiționale acțiune, personaj, dialog nu sunt aboliți, ci modificați esențial. Acțiunea neunitară, logic nemotivată sau statică este, deci, substituită printr-o "nonacțiune", personajul, oglindire a individului "fără calități", fără biografie, anodin, apatic și amorf, definit doar prin trăirea propriei angoase, este înlocuit prin "nonerou" sau "antierou", iar straniul dialog nonconversațional și noncomunicativ din dramele absurde nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Când vorbim despre banda desenată și despre creațiile seriale care îi sunt proprii, plasăm discuția în câmpul larg al culturii de masă moderne, definită de către David Rowe ca "ansamblul formelor, sensurilor și practicilor plăcute ale căror constituenți nu sunt nici statici, nici neambigui, și care nu pot fi izolate de procesele și structurile sociale în care sunt integrate"468 (el se referă în primul rând la sport și muzică atunci când își elaborează definiția, dar aceasta este funcțională și în cazul benzii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de o complexitate tematică și stilistică virtual inepuizabilă și că își merită pe deplin locul între arte. McCloud, în viziunea sa cuprinzătoare, merge până la a considera banda desenată un film accelerat (și filmul este realizat, la urma urmei, din imagini statice derulate cu viteză, iar dacă îl desfășurăm cadru cu cadru, obținem o artă secvențială foarte lentă)516, datorită dimensiunii sale exclusiv vizuale. Demersul lui McCloud, dincolo de eventualele amendări care i se pot aduce de pe alte poziții teoretice, este unul esențial
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care desparte cadrele (numite și "viniete"), locul gol în care mintea își derulează pentru sine acțiunea, mișcarea, sensul, ceea ce îl face pe McCloud să boteze banda desenată "arta invizibilă".523 De fapt, tocmai redarea senzației desfășurării temporale într-un cadru static a constituit marea încercare pentru autorii de bandă desenată, diferitele soluții propuse marcând principalele inovații în domeniu.524 Această contradicție internă, a voinței de reconciliere a spațiului reprezentării statice cu timpul unei narațiuni, opune două modalități contradictorii ale lui "a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
523 De fapt, tocmai redarea senzației desfășurării temporale într-un cadru static a constituit marea încercare pentru autorii de bandă desenată, diferitele soluții propuse marcând principalele inovații în domeniu.524 Această contradicție internă, a voinței de reconciliere a spațiului reprezentării statice cu timpul unei narațiuni, opune două modalități contradictorii ale lui "a spune", în care se regăsesc "germenii unei posibile transgresiuni" atât a opticii codificate a tabloului cât și a celei, de asemenea codificate, a succesiunii (unele benzi propun un "delir
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
puterilor și costumului eroului, nu datorită calităților narative ori grafice ale povestirilor). Uneori se făceau trimiteri la realitățile americane, aducând un aer de realism și de implicare în problemele adevărate ale societății, dar limitările suportului de expresie, exclusiv vizual și static, precum și cerințele pieței, le transformă în simple exagerări și stereotipuri, prin care se creionează o caricatură a Americii în Criză, simplistă, absurdă, dar adesea revelatoare (la urma urmei, eroii erau interșanjabili, în ciuda excepționalității lor intenționate ei jucând același rol, în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
este o literatură care prezintă "punctul de pornire pentru moduri tipice de gândire și de categorisire pentru corp", căci neconstrânse de veracitate, corpurile desenate sunt maleabile, plastice, pretându-se la tot felul de reconfigurări și metamorfoze, chiar dacă tehnic ele sunt statice, obiectivate, iar animarea lor se înfăptuiește doar prin efortul imaginativ, care le disipează și le reconstruiește de la cadru la cadru în funcție de materialitatea corporală a cititorului).750 Fiecare epocă are stilul propriu de reprezentare corporală, iar schimbările permanente ar trebui puse
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fost concepută (deși, cum observa Souchet, intenția ei nu este de a informa asupra realității și nici de a explica). Funcționând pe baza clarității și a inteligibilității mesajului (atât datorită publicului țintă, eminamente tânăr, dar și datorită suportului vizual și static, eficient, al mesajelor și al lozincilor), banda desenată a fost întotdeauna un canal privilegiat de transmitere a unor impulsuri culturale, sociale, filozofice, artistice și chiar politice. Benzile desenate sunt "ficțiuni speculative despre trecut, prezent și viitor, cu viziuni utopice despre
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
totală a responsabilității (iar mitologia este un "marsupiu psihologic"). De la individ însă nu se așteaptă doar reproducerea structurii sociale, ci și "funcția realității" așa cum a fost ea definită de Freud, de observare, de critică și de creație, societatea occidentală nefiind statică ci tinzând spre posibilități încă nerealizate. Campbell merge chiar mai departe, afirmând că începând din secolul al XIII-lea, societatea occidentală este singura inovatoare a lumii. (Ibid., pp. 45-47). Nu există multe imagini disponibile pentru a gândi viața eternă, moartea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și religie, observă cu subtilitate Campbell, ci un conflict între două științe: cea a Vechiului Testament conformă mileniului al IV-lea î.Cr. și cea pentru finalul celui de-al doilea mileniu d. Cr. La fel, nici moralitatea nu poate fi statică, deoarece nici societățile nu sunt, ceea ce neagă pretențiile de imuabilitate a legilor. ibid., Myths to live by, p. 89. 143 Ibidem, p. 217. 144 Robert Ellwood, op. cit., p. 177. 145 Joseph Campbell, The power of myth, p. 62. Toate referințele
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Lisa Edwards nu avea decât să moară de singurătate. Pe monitorul ei, care beneficia de screen-saver cu George Clooney, se afla un bilețel galben, pe care scria că a sunat „Dillon“. L-a dezlipit, lăsând ecranul să pocnească din cauza energiei statice. Doar nu era octombrie deja! Dylan o suna de două ori pe an. În octombrie și în decembrie. Să o întrebe ce să îi cumpere lui Clodagh de ziua ei și de Crăciun. L-a sunat înapoi. —Bună, Ashling. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Asta era teoria, oricum. Dar, stând întinsă în pat, era uimită de dimensiunile depresiei sale. Dădea vina pe draperii și pe abundența de pin - era îndeajuns să facă pe oricine cu ceva simț estetic să o ia razna. Ura liniștea statică pe care o provoca lumina din cameră. Imbecilitate de grădină, se gândea ea. Ceea ce își dorea era sunetul taxiurilor, trântit de portiere, zgomote făcute de oameni bine îmbrăcați care vin și pleacă. Își dorea viață de cealaltă parte a ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
încărcătură de arbuști miercuri, urlu. Dar mesajul nu era nici de la grădinarul misterios, nici de la Marcus Valentine. Era de la tatăl lui Ashling. Oh, Dumnezeule, ce s-o fi întâmplat? Vocea lui era precedată de o tăcere amestecată cu foșnete, pârâieli statice și respirații înfundate. Apoi s-a adresat cuiva care era în cameră cu el: —Să vorbesc acum? Cealaltă persoană - mama lui Ashling, probabil - a spus ceva ce Ashling nu putea auzi, după care Mike Kennedy spuse: Au fost câteva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
inspiră adânc, Încercând să tragă cât mai mult din el În plămâni Înainte ca vântul să Îl facă nevăzut. — Ce zice Iso... Se opri. Ce zice doctorul MacAlister? Cortul se lumină din nou cu siluetele cenușii prinse Într-o scenă statică. — Nu prea multe față de medicul de serviciu, domnule. Săracu’ copil, a fost strangulat cu ceva. Ea spune că cealaltă chestie s-a Întâmplat după aia. Logan Închise ochii, Încercând să Își scoată din minte imaginea cadavrului umflat al copilului. — Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sunt necesare probe grele pentru a răzbi dincolo, dar, cu răbdare, eram sigur că voi reuși. Pe această stare de reflecție, s-a petrecut catastrofa; sora mea m-a surprins nemișcat ca un yogin pe cale de a intra În apa statică a oglinzii și mi-a dat un brânci puternic să mă ajute. Am intrat cu totul și am trecut prin ea; dincolo nu era nimic, decât un spațiu complet gol plin de pânze de păianjeni. M-am Îngrozit când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tutto ciò mi esaltava; ma adesso... sette figli ho avuto con lei, sette; e non ho mai visto il suo ombelico. E giusto questo?“. Chiar așa; e just? (marți) O fotografie e mai autentică decât originalul viu; În țesătura imaginii statice se rețin câteva elemente instantanee din mine, „cel care sunt“ acum și care am devenit cu iuțeala fulgerului deja „eram“, chiar În momentul când mașina fotografică a funcționat. Așa „eram“ acum două zile, Îți spui după ce s-a uscat hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Rămase așa indecis privind o fotografie din vitrina cu cărți. Ne apropiem și noi de vitrina cu cărți. Luăm fotografia În mână. O privim. O descriem. Iat-o: ATENȚIE! Se scanează imaginea de la p. 433 Fotografia este În alb-negru; predomină staticul dat de prim-planul unei suprafețe lucioase (e gheața unui patinoar), pe care alunecă piruetând o siluetă; perspectiva statică o arată ca pe o figură desenată, o păpușă dansând pe gheața sidefie, având piciorul drept (imaginea surprinde partea dorsală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fotografia În mână. O privim. O descriem. Iat-o: ATENȚIE! Se scanează imaginea de la p. 433 Fotografia este În alb-negru; predomină staticul dat de prim-planul unei suprafețe lucioase (e gheața unui patinoar), pe care alunecă piruetând o siluetă; perspectiva statică o arată ca pe o figură desenată, o păpușă dansând pe gheața sidefie, având piciorul drept (imaginea surprinde partea dorsală a personajului) Întins perfect (e puțin cam scurt, cu acea Îngroșare vizibilă și puțin deformată spre coapsă), formând un sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
decât corporală; expresie a unei voințe neobișnuite, ce se lasă surprinsă de Întreaga atitudine, de Înșurubarea În dansul pe suprafața alunecoasă a gheții zgâriate de o piruetă, fără un efort aparent; dar, de fapt, Întreaga geometrie a mișcării, mai mult statică, decât dinamică, circumscrie consumul unei energii extraordinare, ce explică chiar perfecțiunea sub care ni se prezintă vârtejul piruetei, reluat de reflexele umbrei lăsate de pâlcul de arbori goi ce taie imaginea În planul al doilea, unde În fund se văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rău, care poate spațializa orice tip de relief și volum, cu mișcarea nervoasă și amplă a unei cravașe vii, venind din alte lumi, lovind când În dreapta când În stânga, când deasupra când dedesubt, loviturile nemiloase ne pun În evidență părțile componente, statice și În mișcare ale unei locomotive ce străbate solitară imensa, nemărginita, necuprinsa câmpie Înfășurată În aburi și fum. Alergătura stihinică a monstrului de oțel pe șine e Însoțită de un strigăt turbat. La orizont, cu privirea dementă, turma cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Crezi, știi, îți imaginezi fără a te îndoi; nici credința, nici cunoașterea, nici imaginația nu presupun îndoiala, ba îndoiala le și distruge, dar nu gândești fără a te îndoi. Și tocmai îndoiala, în credință și în cunoaștere, care sunt ceva static, imobil, mort, face gândirea, care e dinamică, neliniștită, vie. — Și imaginația? — Da, și aici încape o îndoială. De obicei mă îndoiesc de ceea ce îi pun să zică sau să facă pe personajele rimanului meu, și chiar după ce i-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Milo, pentru a se elibera de obsesie, dar Venus din Milo i se păru, ca Sena și ca scrumul cărții pe care o arsese, altă oglindă. Se hotărî să plece, să călătorească pentru a contempla munții și marea, și lucrurile statice și arhitectonice. Și între timp își spunea: „Cum se va termina istoria aceea?“ Așa ceva îmi spuneam și eu când îmi imaginam acel pasaj din romanul meu: „Cum se va sfârși acea istorie din vremea Directoratului și care va fi soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]