2,893 matches
-
izolată de continent, a putut conserva numeroase specii de plante ierboase specifice stepei dobrogene, constituind locul de cuibărire a unor păsări și habitatul unor reptile și insecte. Vegetația insulei este abundentă, fiind formată din specii de plante ierboase pitice specifice stepei dobrogene (stufărișuri și rogozuri), precum și din plante acvatice (în special nuferi). Insula Popina reprezintă un loc de popas important pentru păsările migratoare. Primăvara, în această zonă cu vegetație xerofilă și joasă poposesc, venind din alte zone mai calde, păsări de
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
rare, au un regim torențial în cursul superior și seaca în cel inferior, unde debușează în mlaștini și sărături. Lacurile sărate mari punctează zone joase ale unora în depresiunile interne, cum sunt: Lacul Namek, Nahtegan, Task. Vegetația este dominată de stepe uscate, formațiuni deșertice și xerofile montane. Pădurile sunt prezente doar pe unii versanți exteriori ai munților (Elbrus, Kopet Dag, Suleiman). În deserturile argiloase, cele mai frecvente sunt pelicanul și saxul. Fauna este adaptată condițiilor locale de mediu. Elemente tropicale: tigrul
Geografia Iranului () [Corola-website/Science/305979_a_307308]
-
fiind devastate și incendiate. Pe vetrele lor au fost atestate urme de case arse, grămezi de lut ars, diferite obiecte, mai ales, vase de argilă din secolul II-IV. Aici au staționat, în cîteva rînduri, cete de nomazi, veniți tocmai din stepele asiatice după pradă de război, mărturie materială în acest sens servind cele 4 movile funerare. Trei movile se află spre nord de sat, în păduricea zisă "Movila lui Nagîț", alta - în "Hîrtop". Unele surse afirmă că satul e întemeiat în
Dubna, Soroca () [Corola-website/Science/305244_a_306573]
-
Ștefan Vodă; 120 km de capitala Republicii Moldova, orașul Chișinău; 36 km de orașul Căușeni; 10 km de la râul Nistru și 100 km de la Marea Neagră. Relieful localității este determinat de câmpia văluroasă - deluroasă, cu unghiuri de înclinare mici, face parte din Stepa Bugeacului. Vatra satului este amplasată pe 2 văi și 3 dealuri: dealurile alungite cu direcția Nord - Sud. Văile sunt pătrunse de două pâraie care curg și se unesc pe o câmpie joasă numită „Valea Satului”; de la intersecție râul se numește
Slobozia, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305256_a_306585]
-
funerare Primul sat a existat cu 3500-4000 i Hr.Satul a fost ars, aici fiind găsite locuri de case arse și diferite obiecte din eneolitic. În satul Ivănești au fost găsite 6 movile funerare a cetelor de nomază veniți din stepele asiatice. Epoca de formare a satelor actuale a început în epoca feudalizmului începînd cu secolul 14. Fiecare sat a aparut fondat de cineva, avînd istoria să la fel ca și a satelor descrise în continuare. Satul Cucueții-Vechi este atestat într-
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
astfel:” Moșia Cucueți aparține mănăstirii străine Sfîntul Mormînt al Domnului, fiind amplasată în partea de nord-vest a județului Bălti, la 163 verste de la Chișinău, 45 verste de la Bălti și 12 verste de la Rîșcani. Moșia este slab populată, cu caractere de stepa bună pentru creșterea cerealelor, vitelor și oilor. Pociva suglinisto-solanciacovii cerinoziom, pe unele locuri trecînd în solanciacuri. Pe moșie există două iazuri cu scurgere. La nord-vest sectorul ÎI al moșiei se mărginește cu s. Sturzeni și pămînturile bisericești ale s. Cucueți
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Campbell și Eva Ziem. Editura „Language Bridges”, Richardson, Texas, Statele Unite ale Americii, 1989 4. Sand Oasis (aforisme), ediție în limba engleză. Traducere de Karon Kampbell și Eva Ziem. Postfață Tadeusz Nowak.Editura Language Bridges, Richardson, Statele Unite ale Americii, 1989 5. Stepa memoriei (aforisme). Prefață: Constantin Sorescu. Editura „Călăuza”, Deva, 1993 6. Creșterea neființei (poezie), Editura Fundației Culturale I.D. Sîrbu, Petroșani, 1994 7. Veșnicie provizorie (teatru). Prefață: Dumitru Velea. Editura Fundației Culturale I.D. Sîrbu, Petroșani, 1996 8. Lirică poloneză (traduceri), Editura Fundației
Valeriu Butulescu () [Corola-website/Science/305464_a_306793]
-
pictorum Linné (scoica mare de râu), Unio crassus Philipsson (scoica mică de râu), Unio tumidus Philipsson; -pentru vertebrate: Mustela erminea Linné (hermina), Mustela nivalis Linné (nevăstuică), Mustela putorius Linné (dihorul negru sau dihorul de pădure), Mustela eversmanni Linné, (dihorul de stepă); - pentru plante: Viola jordanii Hanry, Viola canina Linné (viorele salbatice), Viola mirabilis Linné (viorele), Viola uliginosa Bess, Viola joii Janka (tămâioară), Viola odorata Linné (toporaș)
Nomenclatură binară () [Corola-website/Science/300001_a_301330]
-
prezintă războiul gotic (535-552). În secolul I, goții sunt identificați cu cultura arheologică Wielbark în regiunea Vistulei inferioare, lângă Marea Baltică, de unde, aflați în expansiune, pleacă în a doua jumătate a secolului II, spre sud. Pe la anul 200 ei ajung în stepele din nordul Mării Negre și ocupă în prima jumătate a secolului III, și teritoriul roman dintre Prut și gura Niprului (ad Moesiam) cu cetățile Olbia (la gura Niprului) și Tyras, (la gura Nistrului), zonă indentificată din punct de vedere arheologic cu
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
în ianuarie-iulie un singur pui, gemenii fiind foarte rari. Puiul rămâne în punga mamei 6-9 luni (marsupiu) până în decembrie, când el este acoperit complet cu păr. Puii devin independenți abia în vara anului următor. Vombații trăiesc în păduri, savane și stepe și, în general, în ținuturile înierbate din zonele de joasă altitudine (câmpii) și cele deluroase și montane. Sunt răspândiți în sud-estul Australiei, Tasmania și Insula Flinders din strâmtoarea Bass. Numărul vombaților în ultimii ani a scăzut foarte mult din cauza stârpirii
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
marcat, încă de la origini, cadrul în care China istorică se va dezvola încetul cu încetul. Împăratul Qin a poruncit să se înceapă construirea Marelui Zid Chinezesc, pentru a-și apăra țara împotriva invaziilor popoarelor de păstori și războinici nomazi din stepele Mongoliei. Spațiul astfel delimitat era extrem de divers. Pentru a realiza omogenizarea sa, Qin Shi Huangdi a suprimat toate fiefurile, toate principatele locale și a creat, pentru a le înlocui, treizeci și șase de jun sau prefecturi, cu structuri identice . El
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
mii de arcași astfel dotați abăteau o ploaie de săgeți asupra inamicului, efectul psihologic era terifiant . Armatele lui Qin Shi Huangdi au fost printre primele care au folosit o tactică făcută celebră ulterior de huni, mongoli și alte popoare ale stepei. Cavaleria deschidea lupta, atacând în pâlcuri mici oștile dușmane și trăgând săgeți din goana calului, retrăgându-se strategic pentru a ataca iarași, hărțuind fără milă inamicul. Când acesta era debusolat, iar rândurile i se răreau considerabil, Huangdi își trimitea la
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
Zidului. Organizarea lucrărilor de construcție, a securității și întreținerii muncitorilor reprezenta în sine o performanță. S-a lucrat în condiții extreme, țăranii neplătiți pentru munca lor au suferit de pe urma brutalității armatei care supraveghea lucrările și a amenințării nomazilor războinici din stepele mongole care, dezlănțuiau atacuri în încercarea de a zădărnici construirea acestor fortificații impresionante, evident îndreptate împotriva lor. Lucrul se desfășura într-un ritm nemilos, noi și noi echipe de lucrători fiind aduse. Costurile umane au fost enorme, cei care au
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
reprezentată în descoperiri arheologice pe tot cuprinsul țării. Se cuvine menționată ceramica din aria culturii eneolitice Cucuteni, care a constituit apogeul civilizației înainte de venirea triburilor indo-europene. Peste triburile de agricultori sedentari de la sfârșitul eneoliticului, au venit triburi de păstori din stepele nord-pontice, care sunt presupuse neamuri indo-europene. La Bugiulesti, în valea Oltețului, au fost descoperite resturi osteologice a 20 de specii de animale, ce datează de 1, 800 000- 1 400 000 de ani, atestând cea mai veche intervenție umană pe
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
(n. 21 aprilie 1963, Lupeni, județul Hunedoara - d. 7 august 2009, București) a fost o cântăreață română de muzică folk. Tatiana este unul din cei trei copii ai familiei Stepa. Mama ei, olteancă din Gorj a fost dată slugă de la zece ani. Tatăl ei, moldovean din Roman, a fost copil de regiment. Cei doi au fugit în Valea Jiului să scape de sărăcie și de umilință. Tatiana a fost înconjurată de
Tatiana Stepa () [Corola-website/Science/313622_a_314951]
-
și din cea nouă. Proiectul a fost organizat cu sprijinul nemijlocit al fabricii de instrumente muzicale, Hora Reghin. Maria Gheorghiu a făcut parte din juriul a numeroase festivaluri de muzică folk, de multe ori fiind desemnată președintă a juriului: "Tatiana Stepa" - Mizil, "Toamna Baladelor", "Flori de gheață" și "MiniStar Cireșar" - București, "Acustic Live Festival" - Reghin, "Dor de Folk" - Brașov, "Fălticeni Folk" - Fălticeni. La începutul carierei, Maria Gheorghiu a fost inflențată de cantautoarele Joan Baez și Marcela Saftiuc. Este pasionată de fado
Maria Gheorghiu () [Corola-website/Science/314307_a_315636]
-
perioada 1965-1971 și prim-secretar al comitetului de conducere al aceleiași societăți între anii 1971-1987. A scris următoarele volume de poezii și proza: "Zodiac" (1971), "Casă în Bugeac" (1973), "Ruguri" (1975), "Scrieri alese" (1983) ș.a. În operele lui invocă deseori stepele Bugeacului, în regiunea cărora s-a născut. La 14 iulie 1933 în familia lui Petre Tudosie Boțu și a Anei Domente Munteanu, vede lumina zilei Pavel Petre Boțu, în familie fiind trei fete și doi băieți. Anii grei de război
Pavel Boțu () [Corola-website/Science/314365_a_315694]
-
Africa tropicală și în sudul Asiei. <br> Habitatul cucului este foarte larg. El poate fi găsit în pădurile de foioase, crângurile de pe malul apelor curgătoare, coasta mărilor sau la marginea orașelor. Mai trăiește și în regiunile cu smârcuri sau de stepă, unde trăiesc și păsările care îi cresc puii. Cucul a fost întâlnit de exemplu în Elveția la o înălțime de 2.400 de m, iar în India la Pasărea este răspândită mai ales în emisfera nordică, dar iernează în regiunile
Cuc () [Corola-website/Science/314374_a_315703]
-
și caracalul, cu toate că după colorit poate fi confundat cu ghepardul. Gâtul, burta și botul sunt albe. Urechile sunt negre în exterior, cu pete galbene sau albe. Coloritul servalului variază în funcție de zona geografică. Indivizii care viețuiesc în zone despădurite și în stepe au pete mari negre pe blana de culoare deschisă. Servalii obișnuiți cu umbra pădurilor au o blană mai închisă la culoare, iar petele nu mai sunt atât de evidente. Odinioară, aceștia erau clasificați într-un gen aparte: "Servalinae". În zonele
Serval () [Corola-website/Science/314379_a_315708]
-
marea familie a popoarelor sovietice". Ideea nu a fost niciodată tradusă în realitate. Primii oameni cunoscuți sub numele de kirghizi sunt menționați în sursele medievale timpurii din China, ca vecinii din nord, iar câteodată ca supuși ai Imperiului turcesc din stepa mongoleză. Nu mai târziu de sfârșitul secolului al VIII-lea, kirghizii erau implicați în comerțul internațional, traseul fiind cunoscut ca Drumul mătăsii. Până la distrugerea Imperiului Uighur în 840, ei vorbeau o limbă turcă, puțin diferită de vechea limbă turcă, pe
Limba kirghiză () [Corola-website/Science/314380_a_315709]
-
traseul fiind cunoscut ca Drumul mătăsii. Până la distrugerea Imperiului Uighur în 840, ei vorbeau o limbă turcă, puțin diferită de vechea limbă turcă, pe care o scriau în același stil runic. După victoria lor asupra uighurilor, kirghizi nu au ocupat stepa mongolă, istoria lor de mai multe secole după această perioadă este puțin cunoscută, deși sunt menționați în lucrări georgrafice medievale, ca trăind nu departe de locația actuală. Unii cred că strămoșii kirghizilor de astăzi au fost ori smoyedii din sud
Limba kirghiză () [Corola-website/Science/314380_a_315709]
-
și vegetale (în special fructe). Ea este răspândită mai ales în Europa de Sud, Europa Răsăriteană Spania, coasta mediteraneană a franceză, insulele Corsica, Creta ca și în Africa de Nord Vest (Maghreb). În Asia poate fi întâlnită în Siberia Centrală, regiunile de stepă din Iran. Specia „C. g. semenowi” cuibărește în Asia de Sud Vest, Asia Centrală ajungând spre est până în provincia chineză Xinjiang. În România dumbrăveanca poate fi întâlnită numai în timpul sezonului cald, în toată țara în afara regiunilor de munte. Prin luna mai - iunie, femela
Dumbrăveancă () [Corola-website/Science/314452_a_315781]
-
(numită popular călugărița) este o insectă din familia "Mantidae". Se întâlnește în lunci, stepe, la liziera pădurilor, preferând povârnișurile uscate și însorite. Capul este triunghiular, articulat mobil. Aparatul bucal de tip rozător. Antenele sunt lungi, filiforme. Picioarele sunt bine dezvoltate, cele anterioare fiind înzestrate cu spini. Aripile anterioare sunt înguste și tari, iar cele
Mantis religiosa () [Corola-website/Science/313418_a_314747]
-
Parcul dispune de zece habitat naturale; astfel: "Păduri dobrogene de fag; Păduri dacice de stejar și carpen; Păduri balcano-panonice de cer și gorun; Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp; Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice; Stepe ponto-sarmatice; Comunități pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stancării silicioase; Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice" și "Peșteri în care accesul publicului este interzis". Fauna parcului este una diversă și are în componență mai multe specii
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
șacal auriu ("Canis aureus"), cerb ("Cervus elaphus"), căprior ("Capreolus capreolus"), vulpe ("Vulpes vulpes"), râs ("Lynx lynx"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), jderul de piatră ("Martes foina"), jderul de copac ("Martes martes"), hamster românesc ("Mesocricetus newtoni"), dihor pătat ("Vormela peregusna"), dihor de stepă ("Mustela eversmannii"), popândău european ("Spermophilus citellus"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), chițcan de gradină ("Crocidura suaveolens"), liliac mare cu potcoavă ("Rhinolophus ferrumequinum"); Prezența ecosistemelor terestre (păduri, tufărișuri, pajiști, stâncării) și a celor acvatice (lacuri și bălți aflate în apropierea lanțului
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]