5,507 matches
-
are posibilități vasoconstrictoare reduse, în comparație cu circulația sistemică, fetală și neonatală. La om, vasomotricitatea sectorului vascular pulmonar deține un rol important în reglarea schimburilor gazoase, prin adaptarea perfuziei la ventilație și, deci, pentru menținerea constantă a concentrației sanguine a gazelor respiratorii. Stimulii principali sunt O2 și H+. Celulele musculare netede din pereții vasculari au proprietățile morfologice generale ale musculaturii netede: dimensiuni reduse, reticul endoplasmatic puțin dezvoltat, capacitate mare de a sintetiza elastină, fibre elastice și colagen. Miozina are o activitate ATPazică scăzută
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sau H2. Bradikinina exercită efecte vasoconstrictoare sau vasodilatatoare, de asemenea, în raport de doză și de specie, dar răspunsurile vasodilatatoare sunt cele mai puternice. Acțiunile serotoninei, bradikinei și histaminei sunt mai reduse la nivelul venelor comparativ cu cel al arterelor. Stimulul cel mai important al vasomotricității pulmonare este hipoxia alveolară. Efectele sale sunt potențate de acidoza metabolică sau respiratorie, care, prin ele însele, au efecte vasoconstrictoare la nivelul circulației pulmonare. CO2 nu are nici un efect specific prin acțiune directă, ci prin intermediul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a vasoconstricției hipoxice nu este însă complet elucidat. Se admite existența unei celule chemoreceptoare care recunoaște semnalul hipoxic, urmată de transformarea semnalului în răspuns la contracții. Date experimentale arată că hipoxia alveolară, în mai mare măsură ca hipoxia sanguină, este stimulul principal. Constricția hipoxică a vaselor pulmonare din timpul vieții fetale scade brutal în momentul primei respirații, ca urmare a ajungerii oxigenului, la nivel alveolar, determinând reducerea rezistenței vasculare și creșterea fluxului sanguin pulmonar. Dacă fenomenul se datorează acțiunii directe a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
expirației, centrul pneumotaxic din treimea superioară a punții deține un rol secundar, de limitare a duratei inspirului. Situat dorsal la nivelul nucleului parabrahial pontin, acesta descarcă impulsuri inhibitoare la nivelul centrului inspirator, determinând întreruperea inspirului. Printr-un astfel de mecanism, stimulii pneumotaxici puternici scurtează timpul de instalare „în pantă” a inspirului și cresc frecvența respiratorie. Descărcările pneumotaxice slabe, din contră, cresc durata inspirului și scad ritmul respirator la câteva respirații pe minut. Efecte inverse, de alungire a inspirului, exercită centrul apneustic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lichidul cefalorahidian (LCR) este dispusă bilateral, la câțiva microni sub suprafața ventrală a bulbului. Excitarea ei intensifică atât ritmul de descărcare a impulsurilor generate de centrii inspiratori, cât și intensitatea acestora. La rândul lor, ionii de hidrogen reprezintă, de fapt, stimulul primar al neuronilor respiratori chemosensibili. Deși hidrogen-ionii nu străbat cu ușurință bariera hemato-encefalică, în prezent se admite că efectele stimulante ale bioxidului de carbon sunt indirecte. Ele se realizează prin intermediul acidului carbonic format și disociat în ioni de hidrogen și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
bază s-a sugerat că impulsurile plecate de la chemoreceptorii ca-rotidieni contribuie la determinarea punctului de întrerupere a continuității (breaking point) și la reluarea impusă a respirației oprite voluntar. Sensibilitatea la hipoxie a chemoreceptorilor periferici scade cu timpul, mai ales când stimulul hipoxic este cronic, ca în cazul adaptării la altitudine. Chemoreceptorii sino-carotidieni și aortici sunt stimulați în mai mică măsură și de creșterea presiunii parțiale a bioxidului de carbon și ionilor de hidrogen, dublată de scăderea pH-ului sanguin. Mecanismul traducerii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipoxic este cronic, ca în cazul adaptării la altitudine. Chemoreceptorii sino-carotidieni și aortici sunt stimulați în mai mică măsură și de creșterea presiunii parțiale a bioxidului de carbon și ionilor de hidrogen, dublată de scăderea pH-ului sanguin. Mecanismul traducerii stimulilor chimici în potențiale de acțiune la nivelul chemoreceptorilor periferici nu este încă elucidat. La rândul său, răspunsul ventilator produs de scăderea pH-ului este greu de separat de cel cauzat de creșterea bioxidului de carbon. În comparație cu reglarea centrală a respirației
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
parte, și de impulsurile plecate de la nivelul cortexului cerebral motor, pe de alta. II.3.9.5. Alte reflexe care afectează respirația Deși excitarea oricărui nerv senzitiv produce modificări tranzitorii ale respirației, există anumite țesuturi bogate în receptori sensibili la stimuli mecanici, termici, chimici sau dureroși, a căror excitare determină reflexe respiratorii. Asemenea receptori se găsesc mai ales la nivelul căilor respiratorii, în vederea declanșării unor reflexe de apărare sau eliminare a agenților nocivi pătrunși în arborele traheo-bronșic. Apneea reflexă, de diferite
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rândul său, coborârea mandibulei stimulează receptorii de întindere de la nivelul tendoanelor și mușchilor feței, declanșând contracția reflexă a acestora. Sensibilitatea proprioceptivă a maseterului, de exemplu, constituie baza de plecare a unui reflex miotatic, monosinaptic (Huguelin și Bonvallet, 1957). Aplicarea unui stimul unic pe limbă provoacă, de asemenea, căderea mandibulei (reflex linguomaxilar). Masticația, ca act reflex, rezultă așadar din alternanța reflexelor de coborâre și ridicare a mandibulei, cu participarea căilor aferente și eferente ale trigemenului, hipoglosului și glosofaringianului. Componenta reflexă este subordonată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
biliar și dacă excitarea pneumogastricului amplifică puțin secreția, iar excitarea splanhnicului o inhibă, acestea au loc ca o consecință a modificărilor de debit sanguin în organ. Există însă și opinia potrivit căreia bila este secretată în mod continuu sub influența stimulilor vagali, fie direct prin influența asupra celulei hepatice, fie prin intermediul gastrinei cu efecte stimulatoare asupra secreției biliare, ceea ce ar atesta un mecanism central vago-vagal de reglare. În același timp, stimularea simpaticului și adrenalina ar reduce producția biliară, o acțiune inhibitoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a cărui stimulare determină o secreție foarte activă din punct de vedere diastazic. Apariția acestui suc ecbolic se produce prin mecanism colinergic, întrucât ezerina (parasimpatomimetic) întărește acest efect, iar atropina (parasimpatolitic) îl suprimă. Simpaticul (nervul splanhnic) este inhibitor (fig. 114). Stimulul ce declanșează secreția este deglutiția. Vagotomia determină dispariția secreției. Se apreciază, în ultimul timp, că reglarea nervoasă din cadrul fazei cefalice are și o componentă umorală, reprezentată de gastrina stimulată pe cale vagală. Gastrina ar stimula, la rândul ei, pancreasul exocrin, fie
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
probabil datorită neuronilor motori excitatori din circuitul accesor). Ele se propagă retrograd în cadrul programului de vomă. Se pot asocia cu dureri abdominale (crampe) și diaree. Asigură fiziologic propulsia în masă (în special în intestinul gros) și sunt specializate pentru îndepărtarea stimulilor nocivi. II.4.9.1. Reglarea motilității intestinale Motilitatea intestinală este asigurată miogen, nervos și umoral. La baza fenomenelor mecanice intestinale segmentare stă activitatea miogenă spontană a însăși fibrelor musculare netede. Ea este dependentă numai de factori metabolici în condițiile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din cantitatea ingerată. II.4.9.4. Reglarea funcției motorii a intestinului gros. Se realizează asemănător celei a intestinului subțire. Ca și aici, celulele musculaturii netede ale colonului au capacitatea de a se contracta spontan și automat în absența oricărui stimul nervos sau umoral, dar cu o frecvență mai mică. În ceea ce privește reglarea nervos-reflexă, colonul proximal are un grad mai mare de automatism, putând să-și efectueze aproape normal funcția motorie în condiții de vagotomie, în timp ce colonul distal prezintă în acest sens
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
etc. Centrul setei se află în hipotalamusul anterior, latero-caudal față de nucleul supraoptic și suprapus parțial pe nucleul paraventricular (fig. 118). Stimularea cu electrozi a acestei zone determină ingestia de apă sau alte lichide direct proporțional cu timpul de menținere a stimulului. Leziunile centrului setei determină diminuarea sau abolirea senzației de sete (adipsia) și a consumului de lichide. Centrii setei se suprapun parțial cu zona din hipotalamus care elaborează ADH, ceea ce face ca excitarea acestora să determine și hipersecreția hormonului antidiuretic, mărind
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de natură hiperosmotică mai fiind denumită și sete intracelulară. Deshidratarea celulară este percepută nu numai de osmoreceptorii hipotalamici, ci și de cei de la nivelul mucoasei buco-faringiene, sub formă de uscăciune a gurii, care, obișnuit, este asociată cu senzația de sete. Stimulii buco-faringieni sunt considerați a fi declanșatori ai comportamentului adecvat ingestiei de lichide, participând la acesta prin aferentele glosofaringiene și vagale ce vor activa în final centrul setei. Centrii hipotalamici primesc informații și de la chemoreceptorii carotidieni, dovadă fiind culegerea de biopotențiale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
înaintea absorbției, când plasma este încă hipertonică, presupune existența unui sistem de contorizare faringian și/sau gastro-intestinal, pentru care există dovezi că ar fi prezent și la om. Oprirea băutului se face prin inhibiție reflexă a centrului setei, atât prin stimuli buco-faringo-esofagieni (animalele cu fistulă esofagiană prezintă o dispariție a setei, ce durează 15 minute), cât și prin stimuli gastrici, generați de destinderea stomacului, cu efect de durată mai mare (mecanism dovedit prin experimente cu balon intragastric). În concluzie, homeostazia hidrică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
care există dovezi că ar fi prezent și la om. Oprirea băutului se face prin inhibiție reflexă a centrului setei, atât prin stimuli buco-faringo-esofagieni (animalele cu fistulă esofagiană prezintă o dispariție a setei, ce durează 15 minute), cât și prin stimuli gastrici, generați de destinderea stomacului, cu efect de durată mai mare (mecanism dovedit prin experimente cu balon intragastric). În concluzie, homeostazia hidrică a organismului este menținută datorită intervenției unor mecanisme neuro-umorale complexe, în care stimulul „princeps” al senzației de sete
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
15 minute), cât și prin stimuli gastrici, generați de destinderea stomacului, cu efect de durată mai mare (mecanism dovedit prin experimente cu balon intragastric). În concluzie, homeostazia hidrică a organismului este menținută datorită intervenției unor mecanisme neuro-umorale complexe, în care stimulul „princeps” al senzației de sete rămâne deshidratarea neuronilor din centrul setei, asociată cu creșterea nivelului de activitate a osmoreceptorilor centrali și periferici, hipotalamusul constituind o zonă de reglare atât a aportului, cât și a eliminărilor lichidiene. Centrul hipotalamic al setei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Stimularea spanhnicului provoacă vasoconstricția arteriolelor preglomerulare, iar secționarea lui mărește numărul glomerulilor activi. Adrenalina de asemenea scoate din circulație până la 95% din glomeruli, determinând oligurie prin vasoconstricția simpatico-adrenergică realizată. Efectele stimulării simpatice sunt diferite în funcție de intensitatea stimulării. În cazul unor stimuli moderați (1-1,5 Hz) se produce constricția arteriolei eferente și creșterea diurezei, în timp ce excitațiile intense realizează vasoconstricția și a arteriolei aferente și diminuarea filtratului glomerular (Furchgott, 1967). Influențe vegetative simpatice asupra funcțiilor rinchiului produc și diversele reacții reflexe viscero-renale generatoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
proteolitică, cu structură glicoproteică (g.m. 37 326), elaborată la nivelul aparatului juxtaglomerular, descrisă de Goormaghtigh (1939). Este stabilit în prezent că renina se elaborează la nivelul celulelor granulare juxtaglomerulare, dar că eliberarea sa în torentul circulator poate să fie rezultatul stimulilor veniți de la nivelul diverselor formațiuni ale aparatului juxtaglomerular. Renina, eliberată în sângele circulant, inițiază o cascadă de reacții metabolice (transformarea angiotensinogenului în angiotensină I inactivă și a acestuia în angiotensină II de către enzima de conversie), întrucât ea nu este activă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vase, rinichi, glande, musculatura netedă viscerală etc. La nivelul acestora, angiotensina facilitează transmiterea sinaptică adrenergică favorizând elaborarea de catecolamine. La rândul lor, căile nervoase simpatice acționează asupra multora din glandele endocrine și exocrine. Activitatea crescută a nervilor simpatici renali reprezintă stimulul major al eliberării de renină prin receptorii beta-adrenergici de la nivelul aparatului juxtaglomerular renal. Astfel, între sistemul nervos simpatic și sistemul renină-angiotensină există relații balansate reciproc. Totodată prezența receptorilor angiotensinici la nivelul tractusului solitar și nucleului dorsal al vagului contribuie la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
La rândul ei, proteinkinaza A activată determină fosforilarea actin-binding proteinei, a vilinei și eliberarea de ioni de calciu, efecte urmate de agregarea canalelor de apă de la suprafața luminală a tubului urinifer și creșterea reabsorbției de apă. O varietate complexă de stimuli este capabilă să influențeze hipotalamusul care, printr-un mecanism tensio-osmoreglator, menține la valori constante echilibrul hidroelectrolitic al organismului în vederea eliberării de ADH retrohipofizar în circulația sanguină (fig. 127). . Corticosuprarenala reprezintă de asemenea o glandă cu secreție internă care intervine în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lipsind la animalele hipofizectomizate, pare a fi mediat de hipofiză. Veriga neurohormonală hipofizară intervine atât ca punte de legătură între reglarea nervoasă și cea endocrină periferică, cât și prin hormonul retrohipofizar antidiuretic. Faptul că rinichiul transplantat răspunde adecvat la diverșii stimuli nervoși și umorali dovedește preponderența reglării endocrine asupra celei nervoase. II.5.8.2. Controlul endocrin al diurezei, contrar celui nervos, se exercită mai mult asupra reabsorbției tubulare decât asupra filtrării glomerulare. El este dominat de intervenția hormonului antidiuretic (ADH
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
informații umorale specifice, un rol deosebit revine factorilor nervoși nespecifici de origine extero- și interoceptivă. Aceștia sunt foarte numeroși și polimorfi, începând cu variațiile termice (cald, frig), traumatismele și hemoragiile și sfârșind cu efortul, anoxia, infecțiile sau stările psiho-emoționale. Ansamblul stimulilor nociceptivi nespecifici generatori de reacții neurohormonale complexe de adaptare și apărare poartă denumirea generică de stres. Informațiile stresante nespecifice determină stimularea corticosuprarenalei cu participarea obligatorie a ACTH hipofizar. Veriga hipofizo-corticosuprarenală este indispensabilă reacțiilor de apărare contra factorilor de agresiune nervoasă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ACTH în stres, fiind de necesitate, sunt imediate și se manifestă înainte de a se fi produs scăderea glucocorticoizilor circulanți. În ceea ce privește locul de recepție și transmitere a informațiilor stresante la celulele corticotrope adenohipofizare, acesta diferă în funcție de natura umorală sau nervoasă a stimulilor. În cazul stimulilor umorali, acțiunea se exercită direct asupra teritoriului glandular hipofizar. Ca exemplu se poate da influența inhibitoare a excesului de cortizol circulant (fig. 137) atât asupra secreției de ACTH cât și a CRF hipotalamic. În sprijinul acțiunii directe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]