3,148 matches
-
ce nu se termină. Resimt, apoi, experiența pierderii tuturor celor dragi, sentimentul ratărilor marilor speranțe și intenselor iubiri, inutilitatea și plictisul, ura exacerbată de sine și marea teroare a angoasei, toate acestea cumulate într-un singur fascicol de cronicitate ce străpunge conștiința mea răpusă. Astfel, suferințele de factură corporală și traumele sufletești se reunesc în vârtejul ce mă scufundă și pătrunde deplin. Suport asaltul totalității nenorocirilor cumulate și nicio îngenunchiere a trupului sau a sufletului nu mă evită. Nicio insulă de
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de lovire și sluțire: Într-aceea Găvan pe Ghițu-l omoară, Cocoloș pe Titirez deculă, Costea lui Zăgan capul sboară, Iar Pipirig a Dodii căciulă Taie în două și capu-i despică, Din creștet până în tufoasa chică. Parnavel cu sulița ascuțită Străpunsă pe Corbea în gemănare, Și de nu era punga încrețită, Îi pătrundea fierul până în spinare, Dar totuși răsturnîndu-l pe o dungă, Îi zdrobi toată cremenea în pungă. Mândrea pe Ciuntul de barbă trage, Năsturel pe Dondul flocăiește, Iar ca ș-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
străbătute de simțul deșertăciunii și de grija mântuirii, descriind în tuș foscolian sinistritatea cimiterială: Galeriile surpate, stâlpii sfărmați și căzuți Peste aur, peste lustru îi văd cu mușchiu învăscuți, Scările, ce se văd roase de omenescul picior, Ajung să fie străpunse de troscot și urzișor, Și fereastra, întru care flori de tot feliu-nflorea, Sfredelită de un șarpe, ce se sorește pe ea. Versurile lui Nicolae Dimache († 1837) sunt și ele de inspirație veche, pe motivul zădărniciei. Cât despre Ioan Prale, "musicos
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Spiritual este de asemeni jurnalul călătorului francez la Balta-Albă, cu tot acel amestec bizar de evropenism maxim și primitivitate. Călătoria în Africa nu-i un simplu jurnal, ci un sistem narativ pe principiul Decameronului, în care planul exterior e mereu străpuns de planuri lăuntrice. Astfel întîlnim acolo o istorie cu bandiți italieni, pe tema monstrului sensibil, de tipul Quasimodo, detestat de lume. Veselia e agreabilă și factice, ținuta generală ușuratică și persiflantă, rezultatul artistic o colecție de planșe impresioniste de un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fenomenale până la trecerea în lumea duhurilor pure. Pe rând trec prin fața noastră India, Egiptul, Babilonul, Roma, Evul mediu, Franța revoluționară, România contemporană. Arheologia e meritorie, fără coloristica lui Th. Gautier sau a lui Flaubert. Scenele crude (jupuiri de viu, gâturi străpunse de săgeți, siluiri publice, masacrări sinistre) sunt și aici specialitatea scriitorului devotat sufletului bestial. În scrierile următoare Liviu Rebreanu lasă să se vadă oarecare dezorientare. Jar, romanul-poem al fetei seduse, Gorila, studiu al vieții politice, Amândoi, istoria polițistă a unei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
împrejurul unui vas mare cu otravă au ales moartea în locul vieții fără libertate. Iar el încearcă din nou norocul armelor până când, fiind înconjurat din toate părțile și gata să cadă cu doi fii ai săi în mâinile vânătorilor romani, se străpunse cu sabia sa, lăsând învingătorilor un cadavru...”. ȚĂRÂNA de la CĂLUGĂRENI S-a turnat apoi țărâna de la Călugăreni, unde Mihai Viteazul s-a repezit el însuși călare pe un cal alb în mijlocul turcilor cu barda în mână, zdrobindu-le oastea și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
să tacă. Textele vorbesc despre un tânăr Siddhărtha frumos, bun și înțelept, care își petrecea zilele în grădinile palatului, într-o lume aparte, minunată. La șaisprezece ani, prin victoria sa la un concurs cu arcul, în cursul căruia săgeata a străpuns șapte arbori, înzestratul prinț o obține ca soție pe vara sa Yaśodhară. Viața tânărului după căsătorie se poate condensa în aceste cuvinte ale legendarului chinez: „Timp de zece ani s-a dedat tuturor plăcerilor simțurilor”. În acea vreme, spune Lalitavistara
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
continuă să-l recupereze pe Ceaușescu și ideile comuniste. În fond, acesta este pământul În care sapă istoricii de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului În România. Pământul memoriei. Uneori, cu mari dificultăți. Amintirea e bocnă, pare Înghețată, greu de străpuns. Alteori, amintirea este ca o pulbere sfărâmicioasă În care nu e simplu să filtrezi secvențele de aur printre momentele de furie, neputință, printre contradicții și limite, printre emoții și vehemențe trecătoare. De ce ni se spune să nu arătăm ce a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
îngăduința (refuzată imediat) de a se retrage cu armata sa de cca 50 000 de oameni, fără armament, către Sofia sau Vidin, viteazul general turc a încercat cu puterea disperării, în ziua de luni 28 noiembrie/10 decembrie 1877 să străpungă blocada în sectorul al VI-lea al frontului, comandat de generalul rus Ganețki, care avea sub ordinele sale Corpul de grenadieri rus, Divizia a 9-a de cavalerie rusă, Divizia a 4-a de infanterie română, comandată de generalul Racoviță
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ordinele sale Corpul de grenadieri rus, Divizia a 9-a de cavalerie rusă, Divizia a 4-a de infanterie română, comandată de generalul Racoviță și brigada de cavalerie română, de sub comanda colonelului Constantin Formac. După unele succese, încercarea de a străpunge încercuirea a fost oprită și trupele otomane care își propuseseră să străbată către Sofia (și nu către Vidin, cum afirmă Bacalbașa) au capitulat fără condiții, mușirul (gene ralul) Osman-pașa, rănit la un picior, predându-se colonelului Mihail Cerchez, comandantul Diviziei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
trist pentru D-na Ciurea, care a rămas Încă În viață fără a... doua aripă! Am și fotografia grupului de elevi bătrâni cari l-au sărbătorit la 22 aug.105. Acolo Încă Îl arată fotografia cu o privire... parcă să străpungă viitorul, resemnat că va lăsa În urmă fapte de merit! Fotografia mi-a adus-o Remus Ciuntu. Aseară au venit la mine, Într-o Întrunire frățească, ca să Împrospătăm amintirea faptelor D-lui Ciurea, Dl. Colonel Ciuntu cu soția și D-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
arborată conștient ca o mască” vuia o personalitate de extremă inteligență și cultură, dar și de fervoare politică misionară. „Pe buze Îi flutura un permanent zâmbet umil, de timid cronic, uitat acolo pentru uzul nepoftiților. Numai rareori se isca brusc, străpungând sticla groasă a ochelarilor, o privire-pumnal. La străfulgerarea ei, se revela adevăratul Paul Georgescu. Lamă de Toledo.” Nu mai știu dacă i-am trimis cartea, dar când ne-am cunoscut peste mulți ani, o știa, știa și ce am publicat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și cum în studiul lui Lettieri D. J. (1974) „A SocioClinical Scale for Certifying Mode of Deth” pag. (119-140) este specificat ca zonă preferată în cazul sinuciderii cu lame tăioase, ci și-l înfige în piept, dar fără a-și străpunge inima, ca și cum s-ar fi jucat cu moartea sau nu a mai avut puterea s-o facă. Nu cumva „cei doi domni”, care l-au vizitat, cum spune inginerul Brahonschi, au făcut, din nu se știe ce motive, un astfel
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
devenit aurii. Când soarele dimineții a învăluit lumea într-un galben strălucitor, toamna era deja instalată pe pământ. Doar unicul corn ce le creștea în mijlocul frunții rămânea alb-alb. Pentru că era extrem de subțire, semăna mai degrabă cu o eschilă care a străpuns pielea, într-un anumit ritm, și a rămas înfiptă acolo. Coarne albe și ochi albaștri. În rest, totul auriu. Animalele dădeau din cap de nenumărate ori, de parcă și-ar fi probat noua lor haină aurie, iar coarnele albe străpungeau cerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a străpuns pielea, într-un anumit ritm, și a rămas înfiptă acolo. Coarne albe și ochi albaștri. În rest, totul auriu. Animalele dădeau din cap de nenumărate ori, de parcă și-ar fi probat noua lor haină aurie, iar coarnele albe străpungeau cerul toamnei. Își scăldau picioarele în apa tot mai rece a râului, își întindeau gâturile și devorau fructele roșiatice ale copacilor. Când s-a lăsat amurgul peste oraș, am urcat în turnul de control dinspre zidul de vest ca să văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nimic, totul pare extrem de confuz. Casele sunt mai rare, iar straturile de flori și piatra de pavaj, prost întreținute. În mijlocul piațetei de nord se află un turn cu ceas. Are o formă care îți lasă impresia că e gata să străpungă cerul. De fapt, n-ar trebui să-l numesc astfel. Este un obiect care doar seamănă cu un turn cu ceas. Limbile îi sunt înțepenite de multă vreme, așa că și-a pierdut rolul originar de măsurător al timpului. Este un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
De fapt, coarnele sunt considerate arme, așa că nu văd de ce ar fi nevoie de trei. Cu cât sunt mai multe (gândește-te la furculiță!), cu atât rezistența la înfigere este mai mare. Dacă sunt trei, de exemplu, puțin probabil să străpungă toate odată corpul inamicului. În cazul în care apar mai mulți dușmani în același timp, iar e greu să-și extragă coarnele dintr-unul și să se repeadă la altul. Libertatea de mișcare este mult îngrădită astfel. — Dacă rezistența e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și-a întins aripile, plecându-se puțin în față, de parcă ar fi vrut să plutească deasupra orașului. Lumina soarelui a pălit repede. Cerul s-a întunecat de parcă l-ar fi învăluit o pânză cenușie. Lumina abia reușea să-l mai străpungă. Era anotimpul ideal pentru ochii mei noi. S-au dus zilele senine și nici măcar vântul nu mai avea puterea să lupte cu norii aceia. Ca să nu mă rătăcesc, am intrat în pădure dinspre râu, cu intenția de a pătrunde până în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și înotam împreună, având grijă să nu ni se ude bocceluțele pe care le purtam pe cap. Ne ghidam după lumina pe care o mișca Profesorul la suprafața apei. Am ocolit turnul și am ajuns în spatele lui. Lumina cea palidă străpungea întunericul, iar suprafața apei era de un galben deschis. — Cred că ar trebui s-o luăm în direcția aceea, spuse fata. Pe unde ne indică lumina. Eu înotam înainte, ea venea în urma mea. Mâinile noastre băteau apa alternativ. Mă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
perioadă: "Rinocerul (rhinoceron) este numit cu un cuvânt grecesc; în latină înaseamnă "corn pe nas". Acesta este și monoceron, adică unicornul (unicornus), deoarece are un singur corn, lung de patru picioare, în mijlocul frunții, atât de ascuțit și de tare, încât străpunge orice atacă. Adesea se luptă cu elefantul și îl pune la pământ după ce-l rănește la abdomen. Are o putere atât de mare, încât nu poate fi capturat prin abilitatea nici unui vânător, ci, după cum pretind cei care au scris despre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
întoarce, spaimă-i pentru pentru fiarele cu patru labe/ ce saltă pe pământ./ Când vin asupră-i sulițe, nimic nu-i fac,/ suliță ridicată și platoșă./ Căci el socotește fierul ca pleava/ și arama ca lemnul putred;/ nu-l va străpunge arcul de aramă,/ ca iarba socotește catapulta;/ ca paiul s-au socotit ciocanele,/ el râde de zvâcnirea aruncătorului de flăcări. (...) nu-i nimic pe pământ asemenea lui,/ făcut pentru joaca îngerilor Mei./ Privește în față tot ce este înalt,/ și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mare pe care-l închiriază. A făcut, fără exagerare, concedii în toată lumea asta, din Noua Zeelandă până în Islanda. Ei bine, toate astea, toate facilitățile astea ale vieții pe care le are n-au putut compensa și nici să distrugă sau să străpungă această legătură cu țara. Dincolo, în țara de adopție, ești ca și cum ai fi plantat sau ca un fel de grefă care aparent s-a prins, dar de fapt simți că ești încă un corp străin. Poate că ceea ce spun unii
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
insuportabile și neîndurătoare. Această prezență intolerabilă este semnificată în text prin imagini ale focului și sângelui, fie care e vorba de cer care "era roșu ca o baltă de sânge" și care amintește fără încetare crima, "reflexul stacojiu al vitraliilor, străpunse acum de prima suliță a soarelui"391* care luminează petele roșii care sunt semnul unui real pus tragic în evidență și expus privirii lui Iulian, sau "privirea stinsă care îl ardea ca focul" a tatălui mort sau "ochii mai aprinși
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
privirea hârtiile de pe masa lui Kafka sau ale tatălui căruia îi oferă cartea ("pune-o pe noptieră"). Sfârșitul fragmentului este interesant fiindcă el aduce mai puțin un răspuns și mai mult o completare la ceea ce precede, cu lumina vie care străpunge întunericul, reprezentată de această cameră "în care erau larg deschise mai multe ferestre" și în care obiectul dorinței apare, precum o zână luminoasă sau o nouă Charlotte, înconjurată de copii care o iubesc, o mângâie și adorm cu încrederea idilică
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
prea multe cuvinte pentru a-și exterioriza sentimentele: „Ajunși În strada Alecsandri la ora 5 d.m. erau cadavre pe jos cu sânge pe stradă și am călcat peste morți și un ofițer neamț mi-a tras cu baioneta În coastă străpungând În picior, căzând jos Într-un loc de sânge și În nesimțire. Un alt neamț de statură mică m-a lovit În față cu un drug, căzându-mi dinții din gură, furându-mi inelul și ceasul”. În curte și de pe
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]