6,493 matches
-
foc. Focul dragostei! Acel foc ce nu-i ocolește nici pe oameni nici pe zei! Cei atinși de acest foc din oameni devin zei iar din zei devin oameni! Să fi fost mâna lui Bendis? ** Pădurea răsună de chiotele și strigătele de bucurie ale unui popor ce petrece. Fluierele se întreceau în doine și hore iar oamenii băteau pământul cu picioarele, în ritmul acestora, în jocuri vioaie. Cei mai în vârstă, făcând în ciudă perechilor de flăcăi și fete, conduceau jocurile
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
puternici, cu dragoste de oameni ce vor fi pavăză cetății și împrejurimilor. De milenii, din generație în generație, poporul i-a venerat ca pe zei, zeița Hestia și zeul Zebeleizis. ** Luna scaldă cu dărnicie poiana cu lumina-i argintie. Un strigăt răgușit se aude în noapte nu departe de cortul meu. Mă trezesc și-mi trebuiesc câteva secunde bune să mă dezmeticesc din visul avut și să realizez unde sunt. Încă-mi sunt vii în minte sunetele de fluier și doinele
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
luminare. cine-i acest necunoscut în care m-am adăpostit? modelată de un gând prins în cleștii răsăritului, gura nu are nevoie de cuvinte pentru a ne îndulci setea, înflorește o iubire potolită, egală, evidentă și nedefinită. te recunosc între strigătul luminii și dezordinea chemărilor. Referință Bibliografică: Gelozie / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1951, Anul VI, 04 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
GELOZIE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376528_a_377857]
-
din două-acum e una? / Prostuțo, ești la mine-n brațe! Cărarea pașilor din urmă) Amprenta vieții și-a pus pecetea peste sufletul poetului cu bune și cu rele. Poeziile lui exprimă sentimente de dragoste, disperare, simpatie, vinovăție, iertare, durere vie, strigăt de ajutor pentru a-și regăsi iubita, o prezență inconfundabilă între cer și pământ, care-i va fi alături pe tot parcursul vieții călăuzindu-l prin poezie. Mircea Trifu cunoaște o singură forță în viața lui. Forța de a scrie
PREFAŢA LA VOLUMUL DE POEZIE ' UN ÎNGER DE VIOARĂ ' DE MIRCEA TRIFU, ÎN CURS DE APARIŢIE LA EDITURA AIUS CRAIOVA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376535_a_377864]
-
voi dărui-n poeme” (poezia: „Confesiunea unei clipe”). Poeta Felicia Stamatin își intitulează volumul de debut „Picături de Miere” - taină a sentimentelor, sete de lume și soare”, cum spunea însuși marele Lucian Blaga, este un tărâm al melancoliei, dar și strigătul unei inimi în care s-au strecurat pe furiș sentimentele durerii, ale nostalgiei și taina tăcerii: „E-atâta liniște în jur ... și-i soare!/ Atâta pace-n mine,-atât senin!/ În fiecare zi e sărbătoare/ Privindu-mi fiii cum se
CÂND IUBEŞTI, DĂRUIREA VINE DE LA SINE... de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376580_a_377909]
-
apropiat cu respirația tăiată până când buzele noastre s-au atins. N-a fost erotic. A fost un amalgam de simțuri, de mirosuri, de atingeri, de gusturi, de tot ce e mai minunat în lumea asta. A fost căldura tinereții și strigătul victoriei. Și poate totuși și un pic de erotism. Da, poate chiar mai mult. In seara aia n-am putut adormi. Am refăcut de zeci și sute de ori momentul, sărutul, senzațiile. Am analizat fiecare atingere, fiecare miros, încercând să
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
contează. Privea tot mai des către ușă, împins de imboldul imperios de apuca taurul de coarne. Demult, liniștea domnea în casă, semn că toți dormeau, așa că porni ca un condamnat să-și înfrunte soarta. Deschise ușa dormitorului, dar scoase un strigăt și sări în lături, speriat. În cadrul ei, Lea stătea pregătită să bată, dar își retrase mâna instinctiv, speriată la rândul ei, de reacția băiatului. - Cris, scuză-mă că te-am speriat! se scuză ea, uluită de expresia lui. Tocmai veneam
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
contează. Privea tot mai des către ușă, împins de imboldul imperios de apuca taurul de coarne. Demult, liniștea domnea în casă, semn că toți dormeau, așa că porni ca un condamnat să-și înfrunte soarta. Deschise ușa dormitorului, dar scoase un strigăt și sări în lături, speriat. În cadrul ei, Lea stătea pregătită să bată, dar își retrase mâna instinctiv, speriată la rândul ei, de reacția băiatului.- Cris, scuză-mă că te-am speriat! se scuză ea, uluită de expresia lui. Tocmai veneam
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
nr. 2176 din 15 decembrie 2016. Peste satul încă adormit, zorile își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare zi conștiincios la semnalul lor ancestral, statornic și exact, gata să-și
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
turme gălăgioase și ... Citește mai mult Peste satul încă adormit, zorile își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare zi conștiincios la semnalul lor ancestral, statornic și exact, gata să-și
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
ce mai fac și apoi, dintr-o dată, s-au îndreptat aproape în fugă spre uriașa scară de lemn, ale cărei trepte largi tânjiseră pustii o iarnă întreagă, iar acum răsunau atât de vesel sub graba micilor pași. Incredibil, dar niciun strigăt nu s-a făcut auzit pe urma fugarilor. Coborau treptele ce păreau că nu se mai termină și plaja creștea în ochii lor tot mai mare și mai mare. La început, abia ajunși pe plajă, s-au apropiat de marea
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
creștea în ochii lor tot mai mare și mai mare. La început, abia ajunși pe plajă, s-au apropiat de marea care spumega lin, continuând să arunce în joacă peste nisip, scoici colorate: roz, galbene, bleu, albe... Hârjonindu-se, cu strigăte de încântare, s-au apucat să strângă scoicile, îndesându-și-le lacomi prin buzunare. Apoi, când după o vreme, buzunarele se dovediseră neîncăpătoare pentru toată această comoară pe care mare nu înceta să o reverse pe țărm, s-au oprit
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
ale tuturor, se desfășură o tunică brodată cu Soarele în piept, Luna în spate și stele pe umeri. Imediat ce prințul o îmbrăcă, noaptea se risipi și soarele prinse a străluci pentru prima dată în Regatul Nopții Veșnice. Astor scoase un strigăt de bucurie și, prin mulțimea de supuși ieșiți pe străzi pentru a se bucura de soare, se grăbi către singurul loc în care ar fi putut să o întâlnească pe fata misterioasă, fântâna. Mara stătea așezată pe marginea de piatră
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
ne ridicăm din negru cu lumini care nu dor vino tu și curgi prin mine vâlvătaie dintr-un vers să ne potolim în jocul unui mit de-o mână șters să pășim în universuri ca făclia în pustiu ca un strigăt de izbandă pentru sufletul târziu Referință Bibliografică: fluturi-flori / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1500, Anul V, 08 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Carmen Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
FLUTURI-FLORI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375904_a_377233]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > DECENȚĂ ÎMPĂRTĂȘITĂ Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 1399 din 30 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului mă învelesc cu tine în nopți împărtășite în zborul meu feeric cu inima-ntre stele în strigătul de ciută din zile-nsuflețite porți între coarne frânte amorul vieții mele cearșaful cu dorințe purcede din privire o ploaie de cuvinte rostogolește roua tribut plătești durerii cu pași în devenire și-apoi te-nalți în tine tăcut în ziua
DECENŢĂ ÎMPĂRTĂŞITĂ de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375932_a_377261]
-
sărată să-ți înflorească gura plăcerea de-om simți-o va ști doar Dumnezeu eu ți-oi susține-n taină firesc căutătura mă învelesc cu tine în ziua ce-a-nceput în zborul meu feeric cu inima în soare în strigătul de ciută cu chipul neștiut te port pe tine-n mine bărbatul lumânare Referință Bibliografică: decență împărtășită / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1399, Anul IV, 30 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Carmen Popescu : Toate Drepturile
DECENŢĂ ÎMPĂRTĂŞITĂ de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375932_a_377261]
-
Și vă-nvelesc cu țărm de flori. Mi-e dor, îmi este așa dor, căci vremile mă rătăcesc. V-aș căuta după zăvor, să vă sărut nepământesc. Noroc că timpu-i limitat și drumul este mai îngust. De sub veșmânt încorsetat, un strigăt va zâmbi vetust. Se va-nălța fără popas în lumea care pare vis. Când viața nu mai are ceas, m-oi dezrobi de compromis. Referință Bibliografică: Styx / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1633, Anul V, 21 iunie
STYX de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375934_a_377263]
-
sunt de mine când mă caut printre rânduri Și găsesc doar ambalajul unor chipuri prinse-n joacă De un clește iluzoriu-căci năluci iluzii toacă- Odihnesc în brațe mersul timpului luat de vânturi Cerșetoare de lumină de-adevăruri cerșetoare Fug cu strigătul în barba ochiului care nu doarme Revelații să dezvălui miez cu sfârcurile coame Te sărut a mea ispită chip iubit potop de soare Referință Bibliografică: Când mă caut / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2034, Anul VI, 26
CÂND MĂ CAUT de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375936_a_377265]
-
câștig dintr-o asemenea întâlnire. Mergând ei cu pluta, așa, de-a lungul malurilor, auziră, pe aproape, urlete de șacali. Nu le era frică de șacali, deși se înserase, căci ei erau pe plută, departe de mal. Dar auziră și strigătele disperate ale unui băiat. Acele sunete îi înfricoșară, căci vaietele băiatului erau sfâșietoare. Băieții își dădură seama că strigătele nu sunt o glumă, că cineva are mare nevoie de ajutor. Cu mare băgare de seamă, cu ochii după spinările crocodililor
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
șacali. Nu le era frică de șacali, deși se înserase, căci ei erau pe plută, departe de mal. Dar auziră și strigătele disperate ale unui băiat. Acele sunete îi înfricoșară, căci vaietele băiatului erau sfâșietoare. Băieții își dădură seama că strigătele nu sunt o glumă, că cineva are mare nevoie de ajutor. Cu mare băgare de seamă, cu ochii după spinările crocodililor pe ape, se apropiară de ostrovul de unde veneau strigătele unui băiat. Chiar vedeau spinarea unui crocodil care umbla prin preajma
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
căci vaietele băiatului erau sfâșietoare. Băieții își dădură seama că strigătele nu sunt o glumă, că cineva are mare nevoie de ajutor. Cu mare băgare de seamă, cu ochii după spinările crocodililor pe ape, se apropiară de ostrovul de unde veneau strigătele unui băiat. Chiar vedeau spinarea unui crocodil care umbla prin preajma malului. Deși era întuneric beznă, văzură și ambarcațiunea răsturnată și împotmolită în stufăriș. Se apropiară mai bine să vadă ce e cu acea ambarcațiune. Se lămuriră imediat - era ambarcațiunea lui
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
sunt de mine când mă caut printre rânduri Și găsesc doar ambalajul unor chipuri prinse-n joacă De un clește iluzoriu-căci năluci iluzii toacă- Odihnesc în brațe mersul timpului luat de vânturi Cerșetoare de lumină de-adevăruri cerșetoare Fug cu strigătul în barba ochiului care nu doarme Revelații să dezvălui miez cu sfârcurile coame Te sărut a mea ispită chip iubit potop de soare ... Citește mai mult Cerșetoare sunt de vise pe la ușile altoraImpostoare fără vlagă în a vieții recuzităDe cuvânt
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
timpul atingând cu umbra proraCerșetoare sunt de mine când mă caut printre rânduriși găsesc doar ambalajul unor chipuri prinse-n joacăDe un clește iluzoriu-căci năluci iluzii toacă-Odihnesc în brațe mersul timpului luat de vânturiCerșetoare de lumină de-adevăruri cerșetoareFug cu strigătul în barba ochiului care nu doarmeRevelații să dezvălui miez cu sfârcurile coameTe sărut a mea ispită chip iubit potop de soare... XIV. PRIN LUME NOROCUL, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 2033 din 25 iulie 2016. și timpul asudă
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Și vă-nvelesc cu țărm de flori. Mi-e dor, îmi este așa dor, căci vremile mă rătăcesc. V-aș căuta după zăvor, să vă sărut nepământesc. Noroc că timpu-i limitat și drumul este mai îngust. De sub veșmânt încorsetat, un strigăt va zâmbi vetust. Citește mai mult -gând îngerilor din vânt-Ne-om regăsi vreodată-n cer,părinții mei fără liman? Într-un vertij cu mult mistersau este-o-nchipuire-n van?E bine-acolo între norisau locuiți tot pământean?Sunteți o umbră? Sau
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
vă împletescși vă-nvelesc cu țărm de flori.Mi-e dor, îmi este așa dor,căci vremile mă rătăcesc.V-aș căuta după zăvor,să vă sărut nepământesc.Noroc că timpu-i limitatși drumul este mai îngust.De sub veșmânt încorsetat,un strigăt va zâmbi vetust.... XXIII. ÎNTRE TINE ȘI MINE, EL, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1587 din 06 mai 2015. Mulțumesc din suflet domnului Viorel Gongu, pentru prezentarea plină de căldură a volumului "Între Tine și mine, el". Cu
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]