4,034 matches
-
a reveni la Mănăstirea Secu împreună cu toată familia noastră. Viorel și Doina Oleniuc, com. Arbore, jud. Suceava Îndemn, o furnică Dacă-ți iese pe cărare O furnică n-o călca, Căci și tu poți fi asemeni În cărarea altora. Nu strivi firul de iarbă Nici plăpânzii ghiocei, Ce străjuiesc drumul vieții Că și tu poți fi ca ei. Tot ce iese viu sub soare Fie insectă sau floare, Ori pasăre zburătoare Vrea aer, apă și soare. Dacă tu nu le poți
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
sa amară și tenacitatea sa răbdătoare - țelul modest, dar poleit, alcătuit din siguranță, libertate, descătușare și liniște, pentru care toate ființele de pe fața pămîntului au muncit și-au suferit. Iar nepăsarea fără egal cu care orașul mare și Îngrozitor a strivit Într-o clipă această viață neînsemnată, pîngărind cerul strălucitor și măreția zilei cu sînge, imensa ironie a loviturii Întîmplătoare - căci treilerul uriaș care a distrus camioneta și a ucis un om a trecut mai departe duduind și a dispărut, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zdrobită - o rană oribilă, deschisă, pe care o căpătase pe cînd hoinărea prin clădire beat și aproape orbit de alcoolul ieftin, sau „poșirca“ pe care o băuse, după care se prăbușise peste un maldăr de bare de fier și-și strivise capul de ele. Pata neagră se prelinsese În jos pe față și pe pămînt, dar rana nu mai sîngera decît puțin, iar În aerul Înghețat sîngele se Închega repede. Cămașa zdrențuită a bărbatului fusese sfîșiată, iar pieptul vînjos i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a morților ticăloși, atît de puternică prin zidurile protectoare ale bogăției sale obscene, prin corupția sa iubitoare de moarte și necredință, prin impertinența plenitudinii sale istovite și prin greutatea derutantă a mulțimii și abundenței sale, Încît viața omului mărunt este strivită sub atacul său frontal și orice făptură vie ce-i servește drept hrană este ucisă și mutilată - nu numai inima și sufletul tinereții pline de speranță și mîndrie și neliniște, ci și viața și trupul unui muncitor oarecare, al cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-o, mucoșilor! Cărați-vă din fața mea, că vă găuresc burțile! Și cei trei băieți uluiți, năuciți, copleșiți de rușine, cărora le pieriseră toată bucuria și Încrederea cu care Își construiseră planuri cu puțin timp Înainte, se Întorc și pleacă tăcuți, striviți de o umilință mocnită, cu sufletele zdruncinate și măcinate de ura brutală și acidă care este rodul războiului. Din nou o imagine a plăcerii omenești, animalică și atotputernică, despuiată pînă la esența sa brută, primitivă și nepăsătoare, ca un junghi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sună astfel: — Ești grozav de Înalt, ce zici? — Da, ha, ha, ha!... Mi se pare că sînt, ha, ha, ha!... Cred c-ai băgat de seamă. — Asta așa e... cînd te-ai ridicat În picioare am avut impresia că mă strivești la Început... (se corectează repede)... desigur, mai tîrziu nu se mai observă deloc... Adică, nu mai contează cîtuși de puțin... Ba chiar cred că te bucuri grozav că ești așa... Cred că mulți și-ar dori să arate ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apropiat, marele tren Își Începea acum mersul lin, dar nu atinsese Încă punctul maxim al vitezei sale formidabile. Își făcea apariția cu precizie, trecea În mersul legănat și puternic al locomotivei, În vuietul gros și monoton al vagoanelor grele, ce striveau șinele și dispăreau În vale. Timp de cîteva clipe se putea urmări Înaintarea locomotivei după norii de fum ce se Înălțau la intervale regulate deasupra ierbii de pe pajiște, iar apoi nu se mai auzea decît zăngănitul ritmat al roților ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fi plătit și cumpărat, bătrânul ne amintește, în mod credibil, înțelepciunea umilă a limitei, care redimensionează mândria și aroganța, în-căpățânările și vanitățile. b) Dezlipirea de lucruri. Persoana în vârstă este expertă în a găsi distanța justă față de lucruri: nu se strivește de ele, nu se implică în intrigile lor cu pasiune dezordonată. Trece pe lângă evenimente, se apropie fără să rămână absorbit de vârtejul lor. Această alegere, dincolo de faptul că este înțeleaptă, este și un comportament frumos; căci frumusețea, ne putem da
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
conversația lor. Clopoțelul unui tramvai apropiindu-se de depou, și uneori din depărtare un crîmpei dintr-un zgomot neclar care părea a fi muzică. Lumea era plină de lucruri care se întîmplau, iar eu nu eram parte din ea. Îmi striveam brațele, coapsele și gambele ca să simt dacă deveneam mai puternic. Număram zilele pînă în septembrie. Eram acolo. Pünktlich. David încă bronzat și relaxat ca întotdeauna. Schneiderhahn cu părul tuns scurt, care părea să se fi deschis sub soarele din sud
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu adevărat un ordin. Râse stingherit. Apoi, enormitatea insultei păru să-l fi atins. Se înfurie teribil, jignit la culme. - Îți arăt eu ție ce aleg eu, urlă. Se năpusti. Înaintarea era rapidă, dar greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l pe Gosseyn lăsându-se drept în colacul labelor lui de urs și trimițându-i o directă violentă în falcă. Lovitura devie puțin, dar îl stopă pe Jurig. Îl înșfăcă pe Gosseyn, încurcat. Era din ce în ce mai nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se strecură înăuntru, pentru că apăsarea făcuse ca vesta, cămașa și jerseul să-i acopere fața. Se sufoca. Urină. Strînsoarea încetă și lunecă în jos, îmbrăcămintea fu smulsă deasupra capului, eliberîndu-i gura și nasul, apoi pereții se contractară și mai puternic, strivindu-l. îl părăsiră toate simțurile. Gîndire și memorie, putoare, fierbințeala, toate se risipiră și nu își dădea seama de nimic altceva în afară de presiune și de durată. I se părea că deasupra lui se îngrămădesc orașe întregi, o greutate care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
calificat să lucrez cu nimeni. — Și nu erai aproape un balaur? Și nu te-ai vindecat? Singura calificare de care ai nevoie în tratarea unei boli ți-o conferă faptul că i-ai supraviețuit, și în prezent sînt șaptesprezece pacienți striviți sub o platoșă beligerantă fără să existe nici un suflet suficient de înțelept care să-i ajute. Să nu-ți fie teamă! Nu trebuie să vezi pe nimeni altcineva în afara celor care au aceeași problemă ca tine. Rămaseră tăcuți pînă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
au fost multe? Drăguțe? Strigă: Doctorul Lanark e gata să plece! strigă el. Un panou circular se deschise în partea cealaltă a încăperii. Păși cu grijă peste corp și se opri cu un picior de fiecare parte și cu umerii striviți de tavanul domului. — La revedere! spuse el cu o cruzime conștientă, care-l sperie. Privi în jos, spre mîna care se strîngea și se destindea, apoi întrebă umil: Te doare foarte rău? — Mor de frig. Știam că o să pleci. Vorbirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unei puteri amețitoare. — Pot fi foarte drăgăstoasă, spuse ea nerăbdătoare. Unde putem merge? întrebă el în șoaptă, dînd aprobator din cap. — Vino la mine în cameră. Se ridicară împreună, iar ea îl conduse afară. Lanark mergea stîngaci, simțindu-și penisul strivit în pantaloni. Cînd trecură pe lîngă masa lui Ozenfant, profesorul strigă pe un ton de neliniște prefăcută: — O, doctore Lanark, nu trebuie să ne lipsești de micul nostru catalizator! — Apartamentele specialiștilor, spuse ea în lift. Liftul vibră. Se îmbrățișară, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
limba la el, dîndu-i una în umăr. începură să se bată imediat, cu toate stîngăciile băieților mici, izbindu-se cu brațele și lovindu-se la gleznă; apoi se încăierară și căzură. Thaw era la pămînt, însă nasul lui Coulter îi strivea fruntea; sîngele îi murdări pe amîndoi și fiecare crezu că e al lui și, înspăimîntați de rana posibilă, se rostogoliră și se ridicară în picioare. După aceea, în ciuda încurajărilor venite de la aliații lor îThaw rămase surprins să constate că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că se află printre oameni și poate cineva îl aude și-l ajută dacă țipă suficient de tare. Dar a țipa aici, în munți, era inutil; durerea lui era la fel de nesemnificativă ca durerea sturzului izgonit de cuc și a melcului strivit de sturz. începu să strige, dar se opri imediat. încercă să gîndească, dar gîndurile îi erau prinse în capcana vorbelor pastorului. Cum putea fi oare justificată lumea dacă nu doar ca pedeapsă? Pedeapsă pentru ce? în seara aceea, domnișoara Maclaglan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
A scos un țipăt ca de soprană cînd ia o notă de sus. Toți ne-am uitat ce se-ntîmplă, dar ne-a luat ceva timp sa ne dăm seama ce-i. Stătea ca noi toți, doar că piciorul lui era strivit de o grindă. Nici măcar n-a putut să se prăvălească pe jos! Thaw scoase un rîset înfiorat și spuse: — Știi, e nostim, dar.... — Mda. Ei, chestia asta că te simți bărbat te ajută să fii fericit poate vreo săptămînă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trăiască exploatat și maltratat de semenii lui. Am citit un eseu scris de o fetiță într-o carte despre copiii din timpul războiului. Casa îi fusese bombardată și a scris: „Sînt un nimeni și un nimic. Pisica mi-a fost strivită de zid. Am încercat s-o trag, dar mi-au aruncat-o“. Lucruri și mai rele li s-au întîmplat copiilor în fiecare zi, în ultimul sfert de milion de ani. Nici un viitor mai agreabil n-o să repare un trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a-l cunoaște pe Sludden, n-am întîlnit pe nimeni care să mă dorească, și acum nu mă mai voia de loc, iar eu aveam nevoie de altcineva, deși gîndul venirii copilului mă înnebunea și-mi făcea rău. Mă simțeam strivită sub o grămadă de femei și Sludden țopăind în vîrf, cu o coroană pe cap și rîzînd tot timpul. Apoi copilul se mișca în mine, mă calmam imediat și mă simțea împlinită. Atunci îmi părea rău de Sludden. Părea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
agitat semne din ușă, din spatele cîntărețului. O trase pe Rima și porniră, împiedicîndu-se de oamenii din public. Cîntărețul urlă: „Spală ferestrele pînă mă orbesc!“ îVUUM) „Lustruiește podelele pînă-mi prind piciorul pînă la genunchi!“ îVUUM) „Tapetează camerele pînă ce pereții mă strivesc!“ îVUUM) Cînd trecură pe lîngă cîntăreț, Rima făcu niște semne atît de amenințătoare spre un bloc de difuzoare, că un ins o prinse de mînă. Lanark îl împinse la o parte și schimbară cîțiva pumni neîndemînatici în drum spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ceasornic din lemn. Ochii și obrajii i se umeziră. întinse o mînă spre ea, iar ea spuse cu blîndețe: — Sărmane Lanark! Chiar suferi, și plecă încet, închizînd încet ușa. Suspinele se potoliră în cele din urmă. Rămase întins, cu pieptul strivit de o greutate de plumb. Pierdut, se gîndi să se îmbete sau să spargă mobila, dar i se păru că orice gest ar fi istovitor. Greutatea de plumb îl reținu în pat pînă adormi. Mai tîrziu, cineva îi puse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
când imobilă, când tălăzuită de o hulă umană. În ea germinau veleități care acționau ca bulgării de zăpadă care se rostogolesc pe panta unui munte și care declanșează avalanșe. Ici, colo, răsunau horcăieli și gemete, în locurile unde oamenii erau striviți de presiune. Răsunau și țipetele nefericiților care, împiedicându-se cădeau și erau călcați în picioare. Mulțimea este o femeie fără inimă; ridicată pe vârful picioarelor, privea cu ochi avizi la cei ce dănțuiau zdrobind sub tălpi simbolul distrus al unității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
unei rampe de încărcare. În peretele unui depozit, imens ca un hangar fuseseră practicate niște deschizături, prin care ieșeau din clar-obscurul nelămurit șiruri de indivizi cărând geamantane, aparate, bucăți de metal, instrumente. Depozitul era aproape golit și lada distorsorului era strivită într-un colț, părând că-i așteaptă. Pe partea de sus a lăzii fusese imprimată o inscripție, cu litere înalte de o șchioapă: INSTITUTUL DE SEMANTICA ― SERVICIUL DE CERCETĂRI ― KORZYBSKI SQUARE ― LOCO ― Această adresă declanșă un lanț de raționamente în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de bine. Înseamnă că e vremea să te duci unde știi dumneata...“ După ce a spus toate astea, omul s-a ridicat alene, a aruncat mucul de țigară care se stinsese de mult între buzele lui vinete și subțiri, l-a strivit grijuliu cu talpa galoșului, și-a luat rămas-bun de la mine și a plecat târând căruciorul prin universul lui caprin. Intuind oarecum sensul exemplar al existenței sale, m-am mai întors o dată spre ostrovul pustiu. Pe urmă am pornit și eu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu adevărat un ordin. Râse stingherit. Apoi, enormitatea insultei păru să-l fi atins. Se înfurie teribil, jignit la culme. - Îți arăt eu ție ce aleg eu, urlă. Se năpusti. Înaintarea era rapidă, dar greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l pe Gosseyn lăsându-se drept în colacul labelor lui de urs și trimițându-i o directă violentă în falcă. Lovitura devie puțin, dar îl stopă pe Jurig. Îl înșfăcă pe Gosseyn, încurcat. Era din ce în ce mai nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]