3,534 matches
-
de Administrație, absolvent al Academiei Comerciale. După război, a demisionat din armată, a încercat să se înscrie la Facultatea de Teologie, dar Mitropolitul Nicola Bălan nu l-a admis tocmai pentru că era ofițer. A devenit medic veterinar. Costică a început studenția ca student la Facultatea de Teologie din București, dar după anul II, a trecut la Biologie. A făcut doctoratul și a fost conferențiar la Facultatea de Biologie din Bucure ști. Spre bătrânețe, unchiul Anton a rămas văduv și a fost
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
la nunta mea în Suceava, sub ocrotirea Internatului Teologic. în toamna anului 1952 unchiul a avut bucuria să mă vadă împreună cu părinții mei, liturghisind ca preot în biserica din Râmnicelu. Fiica lui unchiu a făcut facultatea de Biologie și în timpul studenției s-a căsătorit cu medicul Mircea Voica. Ambii au primit servici în orașul Adjud, unde unchiul s-a îmbolnăvit și a plecat pe drumul veșniciei. A fost îngropat în cimitirul orașului. L-am plâns mult, cu lacrimi grele, și eu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
turnător, pentru a nu mai fi iubit de credincioși, dar au fost foarte puțini credincioși care s-au îndoit de loialitatea mea, de buna mea credință. S-a urmărit compromiterea mea ca turnător așa cum la „reeducarea” de la închisoarea din Pitești studenții, fii de preoți, erau chinuiți pentru ca să spună că mamele și surorile lor erau desfrânate și că tații lor aveau drăguțe cu care își înșelau soțiile. Se știe că au fost studenți bătuți de Eugen Țurcanu pentru ca să declare în fața deținuților din
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
afirme în mod civilizat; pentru că oficialii nu-i vedeau decât pentru a-i aresta, pentru a-i bate, pentru a-i face de rușine, deși erau studenți cu serviciul miltar sau cu frontul satisfăcut în linia întâi. Prin echipa morții studenții au spus că vor să salveze neamul chiar și cu prețul vieții lor, nu numai cu munca și cu efortul lor normal. Prin „echipa morții” studenții au atras atenția asupra gravului pericol care amenința țara și neamul românesc. Dar răsturnând
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
nu a avut un asemenea prieten constant, amicii lui sunt mulți dar nu au o asemenea continuitate. Nu este credibil ca poetul nostru să-l fi atacat cu revolverul pe cel mai vechi dintre ei, cu care se cunoaștea din studenție, care apoi îl va duce la Viena și, după însănătoșire, îl va aduce acasă după un ocol italian. Când confundă data de 28 iunie, atât de importantă în istoria pe care însuși o trăiește, cu un 8 iulie problematic N.
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
distrusă pictura Whistler's Mother / Mama lui Whistler), Ackroyd descrie sfîrșitul lui Chatterton prin otrăvirea cu laudanum și arsenic, cea din urmă componentă chimică pur și simplu "topindu-i" corpul pe dinăuntru. Philip Slack, descris ca fiind un coleg de studenție al lui Charles Wychwood, pare a avea ultimul cuvînt în roman, într-o conversație cu Vivien Wychwood (soția lui Charles) în care discută natura misterioasă a realității: Totul pare numai a se petrece, spusese el, și nici măcar nu există vreun
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
unul important. Morris Stein face următoarea afirmație: 1.3 Creativitatea - cerință în instruirea universitară Formarea creativă a inventatorilor și inovatorilor (în domeniile tehnice și științifice) sau a creatorilor din domeniile artelor este necesar să înceapă încă din facultate, deci din studenție. Sarcina înzestrării viitorilor profesioniști cu capacități creatoare crescute intră în obligația și răspunderea școlilor superioare formatoare, deci a Universităților. Calitatea procesului educațional, puterea lui de a produce viitori inventatori sau creatori, este principalul factor care prefigurează poziția de mâine a
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
aduce scrisului său, mai adesea abstract și teoretizator. ȘERBAN CIOCULESCU Credem că poziția lui de mijloc derivă dintr-o mare și directă experiență a artei și mai ales din constatarea nesfârșitei ei varietăți. Criticul de vocație, afirmat încă din epoca studenției, și-a dublat această activitate, care avea să-l consacre în istoria literaturii române, cu una de poet ocazional sau de producție intermitentă, în succesiunea ermetismului mult mai acuzat al lui Ion Barbu, dar și a poziției prețioase, atât de
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
1939 preparator și asistent la Universitatea din Cluj, va funcționa efectiv ca profesor de liceu la București (1945-1949). Membru al Partidului Național Țărănesc din 1933, a desfășurat o intensă activitate militantă pentru reîntregirea țării și rezolvarea problemelor țărănești. Colaborează din studenție la presa de partid, iar în timpul conflagrației mondiale va fi redactor la ziarul „Ardealul”, patronat de Iuliu Maniu, precum și corespondent de presă și redactor la „Universul” (1943-1945). Devenit în 1945 secretar general al Organizației Tineretului Țărănist din Transilvania, va conferenția
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
Aiud și Alba Iulia (absolvit în 1941). Va urma Facultatea de Litere și Filosofie a Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj-Sibiu (1941-1945) și Seminarul Pedagogic din Cluj (1945-1946). Va funcționa ca profesor în același oraș până la pensionare (1947-1977). În perioada studenției se atașează de Cercul Literar de la Sibiu. Debutează la „Vremea”, cu versuri, în 1944, iar editorial abia în 1968 cu placheta Restituiri. Va colabora la „Revista Cercului Literar”, „Veac nou”, „Tribuna”, „Steaua”, „Gazeta literară” ș.a. Lirica lui Ț. păstrează ecouri
ŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290191_a_291520]
-
la Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava, se transferă în 1906 la Școala Normală din Cernăuți, unde va activa până în 1914, când trece în Regat, fiind numit profesor și director la Liceul „Nicolae Filipescu” din Bazargic (1914-1916). Membru încă din studenție al societății cernăuțene Junimea, își face debutul în 1901, la „Deșteptarea”, cu un articol despre Avram Iancu. Va fi unul din fondatorii revistei „Junimea literară” (1904), din al cărei comitet de redacție face parte. Mai colaborează cu articole de critică
TOFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290207_a_291536]
-
dramatice povești de familie. Los padres, capitolul despre părinți, va fi dominat de figura tatălui, la a cărui evocare se adaugă, pios, comentarii despre scrierile lui, cu extrase din versuri și traduceri. Ultimele două capitole prezintă copilăria, adolescența și anii studenției bucureștene. Valoarea documentară a paginilor constă în reconstituirea atmosferei social-politice și culturale din preajma primului război mondial, accentuată prin intercalarea unor istorioare de epocă, portretizarea unor personalități politice și literare, prieteni ai tatălui, profesori ai fiului etc. Verva intelectuală, stilul ironic
ŢIMIRAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290172_a_291501]
-
Revista de istorie și teorie literară”, „România literară”, „Studii și cercetări lingvistice”, „Studii teologice”, „Telegraful român”, „Tribuna României”, „Viața românească”, „Vieața nouă” ș.a., precum și la publicațiile „Dacoromania” (Freiburg), „Jahrbuch für östliche Latinität” (Freiburg-München). Este membră a Fundației „Dimitrie Cantemir”. În studenție T. a efectuat transliterația ediției Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir, sub îndrumarea lui J. Byck. S-a dedicat în continuare studierii textelor vechi românești, transcriind, în alfabetul latin, lucrări de mare întindere. În calitate de editor, stabilește textul și alcătuiește glosarul ori
TOMA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290216_a_291545]
-
ȚÎRLEA, Cătălin (30.X.1964, București), prozator și publicist. Este fiul Iulianei Țîrlea (n. Burlacu), contabilă, și al lui Gheorghe Țîrlea, tehnician. Urmează în Capitală Liceul „Matei Basarab” (1979-1983) și Facultatea de Filologie, absolvită în 1990. În anii studenției va participa la activitatea cenaclurilor Junimea și Universitas. În 1983 Geo Dumitrescu îi publică în „Flacăra”, la „Poșta redacției”, câteva poeme, iar primele texte de proză îi apar în revista „Amfiteatru” în 1987. Debutează editorial în 1993 cu volumul Povestiri
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
Ba, Începând din ’45, Începuse să se-nfiripe comunismul și la noi În țară și văzusem ce oameni selecționează, adică mai ales scursura societății. Lucrul acesta l-am sesizat și la Brad, unde făcusem liceul, și la Cluj, În anii studenției... Care era atmosfera În Cluj când ați venit? Trecuse greva studențească sau ați prins-o? Da, da, trecuse greva studențească din ’46, cursurile au Început la 8 ianuarie ’47, prin urmare cu mare Întârziere după evenimentele cu atacarea căminului „Avram
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
noi. Bine, dacă zicea careva ceva, trebuia să spui... Da’ fiecare era așa de dresat, că nu mai spunea nimic... Cât timp ați ieșit la muncă? O durat până când s-a pus În mișcare fabrica de jucării, pe care tot studenții o făcut-o. Erau trei fabrici acolo: cea de jucării, cea de nasturi și țesătoria. Eu am fost dus la cizmărie... Ați schimbat și celula sau ați rămas În același loc? Tot În aceeași celulă. Și alături de mine a fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
caldă manifestațiune de simpatie Domnitorului și Doamnei. O delegațiune de studenți s-au urcat în Palat și a oferit un buchet de flori Doamnei. Unul din membrii delegațiunei a rostit o cuvântare căreia i-a răspuns domnitorul. Apoi, în aclamațiuni, studenții în mare număr, urmați de un numeros public, s-au îndreptat spre locuința lui C.A. Rosetti, în strada Doamnei (astăzi Paris) și l-au aclamat. C.A. Rosetti a ieșit în balcon și a rostit o scurtă cuvântare entuziastă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ziuă sînt singurele pe care le rețin. Uneori mă impresionează foarte puternic și mă neliniștesc. Așa s-a întîmplat și de data asta. Eram într-o casă în care se făceau pregătiri pentru o reuniune a foștilor mei colegi de studenție. O aniversare? Un revelion? Mă mișcam dezinvolt, amuzat, printre cei ce se agitau în încăpere, dar la un moment dat m-a apucat plînsul că n-o să mai fiu la revelionul (dacă asta ocazionase întîlnirea noastră) următor. Atunci visul s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Petrovici, care conferenția înmănușatî Pe Emil Cioran, la examenul de capacitate, în fața comisiei compuse din I. Petrovici, Petre Andrei („Cînd P.A. ne-a vorbit despre narodnici, voiam cu toții să ne facem narodnici”) și Găină (pedagogul, mai preda încă în anii studenției mele, dar fără să impresioneze). De obicei, ca să treacă, cei mai mulți dintre candidați s-ar fi strecurat și printre picioarele comisiei. Nu însă și Cioran! Lui P.A., la subiectul de sociologie, i-a declarat că îi convine mai mult să răspundă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am superstiția „securistului” ca, exclusiv, un ins malefic. Un sfert din colegii mei de facultate au fost racolați pentru această „meserie”. În amintirile mele, nici unul nu-i odios. Au făcut cariere, în țară și străinătate. Gheorghe Sprințeroiu, de pildă, în studenție un „pontagiu” simpatic, ce nu se prea omora cu cartea, e azi doctor în filologie (ceea ce eu încă nu sînt) și director al Agerpres (ceea ce eu nu voi fi nicicînd). Nu l invidiez și n-am ce-i reproșa, deși
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
piesă, scrisă tare de mult, și rezultatul a fost c am schimbat-o total. și așa mi se Întâmplă mereu, schimb și schimb și nu-mi pare rău. Pe urmă am scris un ciclu mai Întins de medalioane din viața studenției generației mele de la Cluj, date despre obiceiuri, datine, arhitectura casei țărănești, cu tot complexul ei În „Cotidianul de Transilvania” de la Cluj. Sunt lucruri pe care eu le-am trăit, le știu și nu vreau să se piardă. M-am adresat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fi fost la oră nepotrivită, căci numai puțină lume a ascultat. Cam ce-ați spus despre noul muzeu? D-lui Gafița i-am dat telefon, firește, Înainte de a-l vedea; dar plecase să se Întâlnească - mi-a spus secretara - cu studenții, că deh! a devenit universitar, și nu știa, când se va Întoarce. De altfel nu numai cu chestiunea Dragoslav se poartă astfel. Prof. din Pitești Marin Bădescu Îmi spune, că și-a retras un manuscris, Întrucât tov. Gafița Îl amâna
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În vară, 90 ani, ocazie cu care face un periplu pe la facult. de filologie din țară. În 10-11 nov., s-a organizat și În Cluj un simpozion În cinstea lui, pe teme filo-lingui stilistică. A prezidat; a avut interview cu studenții, a benchetuit; se ține zdravăn; a treia zi, la discuții, ca să flateze „școala clujeană” de lingvistică și semiotică, a elogiat accentuat personalit. lui Sextil Pușcariu. În aceleași zile și tot la „Filo”, a avut loc și „Al doilea simpozion național
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sentimente nu ne împiedică oare să simțim, să gândim și să creăm, deci să rămânem oameni? Cu excepția lui Béranger, eroul piesei, toate personajele sunt stăpânite de teamă în fața terorii și se transformă treptat în rinoceri, simbol al alienării. Discuțiile cu studenții au pus în lumină faptul că pierderea identității la personaje, printr-un jalnic și ireversibil proces de omogenizare, este posibilă datorită destrămării trăirilor interioare sub imperiul fricii, acest corp străin ce s-a strecurat în conștiințe. Omul lui Ionescu e
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
public ca acum zece sau douăzeci de ani. I-aș fi vorbit, firește, și despre vechiul său prieten, Harry From, cel care Îl găzduise la New York și cu care comunicase, se pare, la fel de afectuos, În 1984, ca În anii de studenție comună, din urmă cu peste două decenii, la Institutul de artă cinematografică din București. I-ar fi plăcut, firește, să afle de stăruința inteligentă depusă de Harry pe lângă rudele lui Mihail Sebastian din Paris pentru „deblocarea” Jurnalului acestuia și ar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]