2,764 matches
-
tirani. Spartanii, care erau antrenați de la vârste fragede, erau considerați ca fiind cei mai feroci și disciplinați soldați ai antichității. Se opuneau luxului și se dedicau antrenamentelor grele și pedespelor dure.Hopliții spartani erau înarmați cu săbii, scuturi grele și sulițe din fier. Atena era dedicată culturii, Confruntarea avea să decidă viitorul lumii occidentale în lupta dintre democrația ateniană și despotismul persan. Pentru că Atena a sprijinit cetățile grecești din Asia Mică în revoltele ionice, regele-zeu, Darius I, decide să pedepsească polisurile
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
și transformă Egiptul în provincie romană. Octavian înființează Principatul și devine împărat sub titlul de Augustus, Roma ajungând la stadiul de Imperiu. Romanii au construit imperiul cu ajutorul legiunilor sale disciplinate și bine organizate din soldați profesioniști înarmați cu săbii gladium, sulițe pilum și scuturi pentru apărare și atac. În asedii utilizau catapulte și turnuri de asedii. Legionarii erau grupați în lupte în formația de luptă testudo, devenind mașini de război mult mai puternice decat falangele macedonene. Cucereau teritorii pentru metale prețioase
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
întinde, în funcție de vârsta și vigurozitatea fiecăruia dintre cerbi, chiar până în luna mai. La viței, atunci când împlinesc vârsta de 1 an, în luna mai, începe creșterea primului rând de coarne, creștere care se termină în septembrie. Aceste coarne sunt, de regulă, sulițe lungi de 20-30 cm, fără rozete. Longevitatea cerbului este apreciată în libertate la circa 18-20 ani, însă în natură cerbii ajung rar la această vârstă. La vârsta de 12-14 ani cerbii ajung la maturitate. Vârsta exemplarelor vii se apreciază în funcție de
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
Împăratul Manuel I Comnenul, obișnuit cu vizite și cu faste ceremonii, arată oaspeților comorile Bizanțului din timpul lui Constantin cel Mare, Teodosie, Justinian și al altor împărați. Cei doi rămân uimiți de cele aflate despre Iisus Hristos, de vederea cuielor, suliței, bureților pentru oțet și giulgiului. În jurul anului 1200, Nicolae Messoritis, la cererea Curții Bizantine și patriarhului de Constantinopol face un nou inventar la Capelă "Sf. Maria", pune giulgiul, alte relicve și numeroase alte obiecte considerate sfinte într-o lădița și
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
Bernardino della Giarda, căpetenia luptătorilor aparținând orașului Siena. În fine, ultimul tablou, aflat astăzi în Muzeul "Louvre" din Paris, reda scenă trecerii la atac a căpeteniei florentine, Micheletto Attendolo da Cotignola. Compoziția scenei se caracterizează printr-un mare echilibru - cu ajutorul sulițelor dispuse pe linii verticale, Uccello da o osatura stabilă tabloului. Galerie Frescele din capelă altarului Catedralei "Assunta del Prato" datează din anii 1435-1440 și sunt alcătuite dintr-o serie de compoziții. Arcul intrării și arcada sunt ornate de patru sfinți
Paolo Uccello () [Corola-website/Science/314908_a_316237]
-
Sulița (în , în ) este un sat în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Tropoclo. Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 9 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar. El se află la
Sulița, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318477_a_319806]
-
și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Sulița a fost fondat în anul 1910 de către țărani ucraineni. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sulița a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din
Sulița, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318477_a_319806]
-
ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Sulița a fost fondat în anul 1910 de către țărani ucraineni. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sulița a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate mică de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 346 locuitori
Sulița, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318477_a_319806]
-
conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Sulița face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 267 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Sulița era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%) și română
Sulița, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318477_a_319806]
-
localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Sulița face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 267 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Sulița era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%) și română (%).
Sulița, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318477_a_319806]
-
sud de centrul raional Tatarbunar și 20 km sud de la stația de cale ferată Sărata. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Tropoclo, în acel an el fiind redenumit Trapîvka. De această comună depind administrativ satele Sărata-Mică și Sulița. În secolul al XVIII-lea pe locul acestei localități s-a aflat tabăra tătarilor nogai, cu denumirea de Tropoclo (în traducere "pauză" sau "oprire") Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și
Tropoclo, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318472_a_319801]
-
de sovietici, după 23 VIII 1944, în regiunea orașului Iași, moare în lagăr la Rostov. 20. Emil Iuga, născut în 1907, urmează stagiul militar în Batalionul de Vânători de munte din Beiuș (1927-1928). Este grav rănit în luptele din zona Sulița Moldovei, în 1941. La cererea sa și a soției este externat din spitalul din Câmpulung Moldovenesc și moare, la scurt timp, acasă. 21. Andrei Lăcătuș, născut în 1912, și-a satisfăcut stagiul militar în Râmnicu Sărat (1932-1933). Participă, în cadrul unei
Cei 42 de eroi din Crăciunelu de Jos () [Corola-website/Science/317966_a_319295]
-
spus că bătălia a durat ceva timp și s-a dat în fața unei armate egiptene destul de bine pregătite. Cele două linii de bătălie au tras cu săgeți una asupra celeilalte până când s-au apropiat destul de mult încât să lupte cu sulițe și cu alte arme de mână. Etiopienii au atacat centrul liniei cruciate, iar avangarda fatimidă a reușit să-i flancheze pe cruciați și să le înconjoare ariergarda, până când Godefroy a sosit să-i salveze. În pofida superiorității numerice, armata lui al-Afdal
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
care știe să se folosească de slăbiciunile poporului său pentru a-i imprima o serie de principii de viață. În anumite contexte, inteligența regelui se transformă în viclenie ca în secvența în care se propune pe sine ca țintă a sulițelor conducătorilor daci, pentru a le testa astfel loialitatea , sau atunci când se folosește de eclipsa de soare pentru a-i supune pe celți. Viclenia tandemului Burebista - Deceneu este considerată un element care contribuie la disciplinarea poporului, care are nevoie de minuni
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]
-
spune că un singur om, Alesul, va reuși să-l învingă în luptă pe paznic și să treacă prin Portal. Jack luptă cu paznicul, mai întâi cu sabia, apoi cu ce arme mai găsește rătăcite pe acolo pe jos, o suliță, niște steluțe ninja, două scuturi, până și cu mâinile goale, dar în zadar: paznicul e prea puternic. Dar când vrea să-l strivească pe Jack cu un bolovan, Portalul pâlpâie și paznicul înțelege că Jack este Alesul, dar încă nu
Jack în Țara Moon () [Corola-website/Science/319416_a_320745]
-
bisericuța are nevoie de restaurare, pentru că zugrăveala s-a degradat din cauza fumului, iar unele chipuri de sfinți aproape că nu se mai cunosc. În icoana de hram, Sfântul Dimitrie, patronul bisericii, este înfățișat într-o postură războinică, de soldat, cu sulița în mâna dreaptă și crucea în stânga. Icoanele împărătești sunt duble, la fel ca la bisericuțele de lemn de la Cănicea și Turtaba, dar partea de jos nu mai are motive florale, ci prezintă scene biblice. Catapeteasma este din două rânduri de
Biserica de lemn din Negoiești () [Corola-website/Science/319939_a_321268]
-
Coteleu (în , transliterat Koteleve, în ) este un sat reședință de comună în raionul Noua Suliță din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent moldoveni (români). Satul este situat la o altitudine de 219 metri, în partea de centru a raionului Noua Suliță. Localitatea Coteleu a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice
Coteleu, Noua Suliță () [Corola-website/Science/315996_a_317325]
-
Coteleu (în , transliterat Koteleve, în ) este un sat reședință de comună în raionul Noua Suliță din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent moldoveni (români). Satul este situat la o altitudine de 219 metri, în partea de centru a raionului Noua Suliță. Localitatea Coteleu a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc
Coteleu, Noua Suliță () [Corola-website/Science/315996_a_317325]
-
de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Începând din anul 1991, satul Coteleu face parte din raionul Noua Suliță al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 1.458 (4+1.454), reprezentând 52,28% din populație . Se observă o reducere a ponderii românilor în localitate
Coteleu, Noua Suliță () [Corola-website/Science/315996_a_317325]
-
a fost construită în 1856 de la Razdelna până la Cuciurgan, peste 2 ani fiind prelungită până la Tiraspol, iar în 1871 - până la Chișinău și în 1879 până la Ungheni. Până la sfârșitul secolului XIX au fost construite linii Tighina - Galați și Rîbnița - Bălți - Nouă Suliță. În timpul Primului Război Moldial, pentru asigurarea frontului din România cu armament și provizii, au fost deschise sectoarele Bălți - Ungheni, Bucovăț - Leușeni - Huși (ulterior demontată) și Basarabeasca-Prut. În perioada interbelică s-a construit linia Revaca - Zloți (ulterior demontată). După încetarea ceul
Calea Ferată din Moldova () [Corola-website/Science/318945_a_320274]
-
le poarte tot timpul. Aceste arme identificau statutul social al unui viking: un viking bogat avea un ansamblu complet de un coif, scut, cămașă de zale și sabia. Un viking tipic ar fi avut mai probabil pentru a lupta o suliță, scut și un pumnal. Arcurile au fost utilizate în etapele de deschidere de lupte pe uscat și pe mare, dar ele tind să fie considerate mai puțin "onorabile" decât luptele corp-la-corp. Vikingii au fost relativ neobișnuiți pentru acea perioadă în
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
citat fiind dintr-un interviu acordat Marinei Spalas și publicat în Revista „Contemporanul” numărul 15 din 1992 : „"După 1947 am fost înmormântat, nimeni n-a mai pomenit de mine decât dacă își mai aducea cineva aminte să-mi vâre o suliță în coaste."” Totuși, nu este supus prigoanei Securității sau închisorii. Aflat în dizgrație editorială, alege traducerile, în special din autori ruși și sovietici, ca mijloc de menținere a contactului cu literatura și ca mijloc de existență. Revine pe scena literară
Radu Tudoran () [Corola-website/Science/297622_a_298951]
-
Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 7 și 8, iunie și iulie 1901. "Arta Națională", IV, semnat St. Petică, în „România Ilustrată”, I, nr. 10, septembrie 1901. "Scriitori și public", în „România Ilustrată”, I, nr. 11, 12, octombrie - noiembrie 1901. "Sulițele în vânt!," semnat Ștefan Petică, în „Pagini alese”, II, nr. 17 (20), 26 ianuarie 1903. "Critica și publicul", semnat Ștefan Petică, în „Pagini alese”, II, nr. 18 (21), 16 februarie 1903. <br> RECENZII ASUPRA UNOR LUCRĂRI: "Dr. L. Metzler: Rumänien
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
cel ce roșește”" - de aici și-a luat numele cel mai mare canion de pe Marte - Mă’adim Vallis. Simbolul planetei, un cerc cu o săgeată cu vârful în sus, folosit în astronomie, este o reprezentare stilizata a scutului și a suliței, folosită de români. Marte, în mitologia română era zeul războiului și patronul luptătorilor. De asemenea, simbolul mai este folosit în biologie, reprezentând sexul masculin. Imagini
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
în interiorul acestuia se află capul de bour, în culoare naturală, având între coarne o stea de aur, formată din șase raze. În cartierul patru, pe fond de argint, se află un personaj purtând costum popular, ținând în mâna dreaptă o sulița, iar în cea stânga, un scut cu ornament floral. Semnificația elementelor însumate: Acvila, lupoaica capitolina și deviza evocă originea latină a poporului român. Personajul îi amintește pe grănicerii români din Năsăud. Scutul cu capul de bour face aluzie la posesiunile
Județul Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/296649_a_297978]