4,043 matches
-
o femeie frumoasă, nu-i vorbă. Moș Costache, ascultă-mă pe mine, că-s avocat, pentru o femeie se fac crime, se strâng de gât frații între ei, se fac războaie. Femeia, asta-i discordia lumii. Moș Costache se plimbă sumbru și cocoșat prin odaie, sugând cu îndărătnicie un muc de țigară și privind, din când în când, cu neîncredere și dispreț pe Stănică. Nu credea o iotă din ce-i spunea. - Ce-aveți cu băiatul ăsta, zise el în sfârșit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
afara de bătrânul întins pe canapea. Ieși din nou afară și intră pe din dos în odaia cu pianul. Otilia era acolo rezemată cu coatele pe capac, gânditoare. - Cum îi mai este lui moș Costache? întrebă Stănică. - Tot așa! zise sumbră Otilia. - Știi că azi vine Pascalopol, după-masă, parcă așa mi-a spus, minți Stănică. - Da? se sperie Otilia. Apoi, după o scurtă deliberație:N-ai vrea să te duci în oraș să-mi cumperi o cutie de pudră? - Dragă, se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
furnica, „deoarece mai întâi te face să te simți foarte rău și mai apoi te însănătoșește”. „Rea veste” trase concluzia greierul, „văzând că eu nu pot să investesc într-o fericire viitoare. Adio”. Greierul muri iar furnica trăi o viață sumbră, evitând ocaziile de fericire care ar fi putut să se transforme mai apoi în nefericire. De acum, înaintată în vârstă, ea își spuse: „Este trist să nu poți face aproape niciodată ceea ce vrei ci, dimpotrivă, să ai o viață fericită
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
se amesteca cu următoarele lupte mondiale iar el era un grăunte de nisip hoinar. Avea mintea devastată de războaiele imaginare din copilărie cu ruși, nemți, turci și spioni. Norocul lui că nu-au fost valabile toate presimțirile, însă a fost sumbru vreo săptămână, suficient să-și deplângă soarta în poeme neștiute de nimeni. În concepția directorului Lungu, elevilor de la Mircea le-a fost interzisă iubirea. Victor era în ‘’tandrețuri’’ cu Jeni, de la ei din școală. Într-o zi plecând spre casă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
viscerelor vibrației spiritului. O ființă serioasă este un animal ce îndeplinește condițiile de om; oprește-i o clipă mecanismul de gândire; nu va observa ce ușor a redevenit animalul de altădată. Răpește-i însă tristeții reflexia; va rămâne destulă imbecilitate sumbră ca zoologia să nu te accepte. A lua lucrurile în serios înseamnă a le cântări fără a participa; a le lua în tragic - a te angaja în soarta lor. Între seriozitate și tragedie (această tristețe ca acțiune) este o mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Divinității! Nefericirea este starea poetică prin excelență. În măsura în care animalele sânt capabile de nefericire în dragoste, participă la umanitate. De ce n-am admite că privirea umedă a câinelui sau duioșia resemnată a măgarului nu exprimă uneori regrete fără cuvinte? Există ceva sumbru și îndepărtat în erotica animală, și care ne-o face atât de străină. Literatura este o mărturie sigură că noi ne simțim mai aproape de plante decât de animale. Poezia în mare parte nu-i decât un comentariu la viața florilor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
până la suferință aspirația nocturnă a sufletului. De ne-ar servi azurul de pat și soarele de pernă, sfârșeala voluptuoasă ar chema noaptea spre a-și îndestula nevoia de oboseală vastă. Tot ce în noi este dimensiune nocturnă plămădește un revers sumbru al infinitului. Și astfel, sfârșeala din zile și din nopți ne duce spre o nesfârșire negativă. Singurătatea este o operă de convertire la tine însuți. Se întîmplă însă că, adresîndu-te numai ție, ceea ce ai mai bun devine independent de identitatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
drăcească de a dispune de amărăciune în fața nu importă cărui lucru, de a desfigura banalitatea în vârtejul paradoxului și de-a tulbura liniștea firii în patima contradicției... Nu mai rămâne nimic decât desfrâul minții peste o realitate desfrunzită, o optică sumbră străpungând calmul uitării și pătând orice prospețime. Și atunci, să te miri de ce lebedele - suflete spulberate-n corpuri - îți par chioare (căci nu privesc ele în lături?); de ce un cer senin îți trezește icoana lucie a unui creier de imbecil
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
universal decât viața. De-aș avea mai multă statornicie în Dumnezeu! Ce resturi de viețuire mă rețin în El ca eu? Dac-aș putea lipsi în mijlocul Lui! Norii albi și nemișcați ce împînzesc cerul nebuniei... Privind adesea lipsa de nuanțe sumbre, cenușiul deschis al înălțimilor, îți pare că ai proiectat pe bolte umbrele stătute ale creierului și decolorările mute ale minții. Prăpăstiile omului n-au fund, fiindcă răzbat în Dumnezeu. Prin orice lacrimă ne privește Dumnezeu. Doamne! prin ce-am meritat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
substanțializare de clipe, veșnicie orbită de unde... A avea "adîncime" înseamnă a nu mai fi amăgit de separații, a nu mai fi rob "planurilor", a nu mai dezarticula viața de moarte. Contopind toate într-o confuzie melodică de lumi, agitația infinită, sumbră și cuprinzătoare de elemente se purifică într-un fior de neant și plinătate, într-un suspin crescut din străfundurile ultime ale firii și care ne lasă pe veci un gust de muzică și de fum... Existența oamenilor e justificată prin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ruina rațiunii. Iubesc privirile care nu servesc viața și piscurile pe care aud timpul. (Sufletul nu-i contemporan lumii.) Sânt țări în care n-aș fi putut rata nici măcar o clipă, ca Spania de pildă. Și sânt locuri mărețe și sumbre, în care piatra sfidează speranțele, pe ale căror ziduri lenevește veșnicia, aducîndu-și aminte de timp, locuri privilegiate de siestă a Divinității, care te silesc să fii tu însuți în mod absolut: în Franța - Mont-Saint-Michel, Aigues-Mortes, Les Baux și Rocamadour. - În
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
A te simți aruncat și suspendat în lume, incapabil de a te adapta ei, consumat în tine însuți, distrus de propriile tale deficiențe sau exaltări, chinuit de insuficiențele tale, indiferent de aspectele exterioare ale lumii, care pot fi strălucitoare sau sumbre, tu rămânând în aceeași dramă lăuntrică, iată ce înseamnă singurătate individuală. Sentimentul singurătății cosmice, deși se petrece tot într-un individ, derivă nu atât din frământarea lui pur subiectivă cât din senzația părăsirii acestei lumi, a neantului exterior. Este ca și cum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu un stil al ei, de care să se împiedice istoria universală? Franz Hals, Rembrandt, Hobbems și Ruysdael au făcut din pictura olandeză fenomenul cel mai original al acestei țări. Fără peisajul olandez, aș fi înțeles ce e vast și sumbru în melancolie? Cu Ruysdael în față, gândești tot atât de mult ca după lectura lui Schopenhauer. Cine s-a oprit însă prea mult cu gândul la cultura olandeză? Culturile mesianice sânt flori rare ale devenirii. Să mai amintim profuziunea de genii ale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu spirit politic, este tot așa de reprobabil ca și reacțiunea. Căci anarhismul refuză organizația, această divinitate a omului politic. Bazîndu-se numai pe efortul individual și pe o viziune anistorică, oscilând de la optimismul cel mai ridicol la pesimismul cel mai sumbru, anarhia este o floare a spiritului, fără rădăcini în lume. S-ar putea ca, la urma urmelor, convingerea anarhistă a unei fericiri terestre în afară de orice lege și formă să trădeze o viziune optimistă. Viziunea finală a istoriei, așa cum au conceput
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
contează decât un singur lucru: să înveți să pierzi. Omul care și-a învins complet egoismul, nemaipăstrîndu-și nici o urmă, nu poate rezista mai mult de douăzeci și una de zile, învață într-o școala vedantică modernă. Nici un moralist occidental, nici măcar cel mai sumbru, n-ar fi îndrăznit să avanseze despre natura umană o precizare atât de înfricoșătoare, atât de revelatoare. Ti-ai dori uneori să fii canibal, nu atât din plăcerea de a-l devora pe cutare sau cutare, cât din aceea de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
după fiece piatră, din fiece umbră sclipesc ochi sinistri, izvoare subțiri roiau de sub picioarele zeilor și se pierdeau în pământ... din când în când flacăra roșie a făcliei, izbucnind mai tare, zvârlea dungi de lumină în deșertele hale, prin arcadele sumbre și sure, prin columnele reci... și nimeni, nimeni în acest lăcaș al morții... Deodată apăru Tla... El zvârlise ușa mormântului după sine, între el și lume... fața sa mare și palidă, ochii lui adânci și scânteietori, mersul său mândru, talarul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spre propria mea plăcere ceea ce am spus mai sus. Apoi, deodată, parecă mi * se * ***. Intram în labirintele acelor curioase * povești ce le citisem, un tablou urma * pe altul, o întîmplare pe alta. Atuncea stingeam lumânarea, ca să [nu] mă supere în sumbrele mele viziuni, și * scriam iute prin întuneric în fragmentarium tablourile sau viziunile ce-mi treceau prin minte. Astăzi, răscolind prin hârtii, găsesc acel fragmentarium. Citesc, citesc și, ciudat... mă trezeam parecă-n aceiași casă în care locuisem, era noapte... afară vâjia
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de spionaj, ci el pregătește posturi de rezervă, grupe diversioniste pe care, la momentul oportun, reacțiunea să le poată folosi: aparent are scopuri filantropice, dar toți cei care primesc pomana lor sunt informatori, de multe ori inconștienți”4. O viziune sumbră ce anunță fără greș decizia ce se va lua la 1 martie 1949 - interzicerea activităților organizațiilor evreiești Joint, O.R.T. și O.S.E., la 1 martie 19495. În paralel cu JDC au activat În România Încă două organizații internaționale evreiești
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
problemă ce ține de psihologia maselor, nicidecum de personalitatea lui Hitler sau de politica partidului național-socialist"366, a rămas întipărită în spiritul mai multor generații, pînă în zilele noastre. Parcă mai pîlpîie încă flăcările rugurilor și se mai aude zgomotul sumbrelor ceremonii la care autorul nostru a asistat. De fapt, majoritatea elevilor apropiați ai lui Freud considerau represiunea sexuală ca unul dintre principalele mecanisme ale dominării politice. Ei vedeau în familie uzina ideologiei arbitrare și a structurii caracterului conservator 367. Ideile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Freud, pe care-i cunoaște, sîntem noi înșine. E clar că toate aceste analogii sînt menite să demonstreze că masele sînt mărturia vie a regresiunii afective și intelectuale, uneori chiar și morale, a oamenilor. Dincoace de conștiință colcăie o lume sumbră, formată într-o epocă îndepărtată, și care iese la suprafață cînd barierele cad. Această lume a lăsat urme puternice în trupurile și în memoria noastră. O mică falie, și iat-o gata să își ia revanșa. Răstoarnă și răvășește întreaga
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a evidenția mitul „monstrului” Ceaușescu și al „monstruoasei” Securități, acolita esențială a dictatorului. Nici Ceaușescu, nici Securitatea nu aveau nevoie de o asemenea proiecție demonizatoare, pentru simplul fapt că prestația dictatorului și a organului de represiune internă erau îndeajuns de sumbre și violente. Unii ziariști occidentali au considerat că filmările cadavrelor mutilate din gropile comune de la Timișoara ar fi reprezentat „simbolul celei mai mari minciuni mediatice din întreaga istorie a televiziunii” (Mommerency în Selys, 1992, p. 60), demonizarea lui Ceaușescu și
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
în seamă, cu toate că până nu demult, școala românească, inclusiv cea diplomatică, a fost prețuită și a fost reazemul conservării independenței și spiritualității unui popor a cărui viață publică și științifică a fost aruncată în derizoriu! Iată de ce, în acest tablou sumbru al realităților românești, pe care l-am prezentat oarecum într-o manieră nu atât de dură pe cât ar fi meritat, este o surpriză plăcută că Senatul Universității "Valahia", după exemplul altor facultăți din Occident, conferă titlul de doctor honoris causa
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
unii, constituia singura bază pentru o discuție reală, deoarece era de departe varianta mai avantajoasă pentru România decât propaganda de manipulare antiromânească de care erau pline gazetele occidentale, iar televizoarele nu conteneau să transmită imagini și comentarii dintre cele mai sumbre. În același timp, nu puteam ignora instrucțiunile primite și nici materialul de care dispuneam și trebuia prezentat ca atare. M-am referit și la plecarea cetățenilor de etnie germană, arătând că această emigrare era urmarea deciziei lor, pe baza unor
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
ci „Vă implicați În politica de birou?”. Politică de birou sau la revedere! E clar cât de cinici am ajuns să fim numai analizând termenul politică și conotațiile sale negative. Dacă mai adaugi și cuvântul birou, imaginea devine și mai sumbră. Imediat Îți vin În minte expresii precum „vorbe pe la spate” și „conflicte de interese”. Mulți oameni trăiesc cu speranța că, Într-o bună zi, vor da peste compania perfectă, unde lucrul În echipă și cooperarea sunt mai presus de orice
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
caleidoscopice a universului citadin constrîns de disciplina relativ austeră a modelului plasticii constructiviste i se imprimă fervoarea imnică, un suflu discursiv cu accente, pe alocuri, whitmaniene, ce-și găsește aici spațiul amplu, cel mai adecvat, de expresie. Înfățișările feerice ori sumbre ale metropolei moderne (În ocurență, Parisul) interferează insolit cu „oaze” naturale, descoperite cu Încîntare În miezul agitației urbane sau reactualizate de depozitul mereu viu al memoriei locurilor natale. Notația „reportericească” coabitează cu jocurile libere ale fanteziei ce justifică din plin
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]