3,826 matches
-
sănătoși? Și pe tine cum te cheamă? întrebă profesoara din curiozitate pe băiat. Florin. Am trecut în clasa a treia, a anticipat cu mândrie acesta, fără să-și întrerupă activitatea lui de mic gurmand și fără să ia în seamă supărarea mamei. Între timp, tânărul Bidaru își mânca și el cu poftă porția de pâine sau... de "mană cerească" și jumătatea de roșie din care mușca cu atenție să nu stropească pe cineva. De altfel, precauția era zădarnică. Roșia cărnoasă nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Cavalerul Tristei Figuri", chiar în imediata apropiere a cofetăriei "Scala", era cât pe ce să se ciocnească nas în nas cu Doru Gârleanu. Bidaru, fără a pierde timpul cu invitații inutile, pentru a se răcori puțin și a uita de supărare, având nevoie de compania cuiva, l-a împins aproape forțat înăuntru la o cafea. În momentul în care și-a scos canadiana să se mai răcorească, privind cu atenție în jurul său, observă că la masa vecină trei fete vesele ca
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
împotriva pornirilor noastre ticăloase. Tot Cassian spune că Dumnezeu nu primește rugăciunile celui mâniat pe fratele său decât după ce se va fi împăcat cu el. Dacă vrem ca rugăciunile noastre să fie primite trebuie să alungăm din minte jignirea sau supărarea pricinuită și, în același timp, să ne asigurăm că și frații noștri s-au împăcat cu noi (cap. 13 - 14). La sfârșitul cărții, Cassian rezumă că nu ne este permis a ne mânia deoarece, dacă inima noastră e stăpânită de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
grija de a nu prefera cele ale sale celor ale prietenului; 3) să știe că toate pe care le consideră folositoare, trebuie puse mai prejos de binele dragostei și al păcii; 4) să nu se supere niciodată fie că pricinile supărării ar fi drepte sau nedrepte; 5) să caute a înlătura supărarea fratelui împotriva sa, chiar dacă a început fără motiv; 6) să se gândească zilnic că are să plece din lumea aceasta, iar acest gând să nu îngăduie tristeții să se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
3) să știe că toate pe care le consideră folositoare, trebuie puse mai prejos de binele dragostei și al păcii; 4) să nu se supere niciodată fie că pricinile supărării ar fi drepte sau nedrepte; 5) să caute a înlătura supărarea fratelui împotriva sa, chiar dacă a început fără motiv; 6) să se gândească zilnic că are să plece din lumea aceasta, iar acest gând să nu îngăduie tristeții să se așeze în suflet și va înăbuși pornirile poftei și ale tuturor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dramele societății naționale". Dar dacă DC a știut să acceadă la o autonomie culturală în secolul XX, aceasta nu s-a făcut fără probleme. Este suficient să amintim relațiile veșnic delicate ale PPI cu Vaticanul sau, mai aproape de zilele noastre, supărarea lui Pius al XII-lea pe De Gasperi în ceea ce s-a numit "operațiunea Sturzo": în 1952 trebuia să fie promovată o mare alianță, începînd cu DC și terminînd cu neofasciștii din MSI, pentru a face față marxiștilor în timpul alegerilor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
este găsit că săvârșește fărădelegi, i se vor socoti cu mult mai grele păcatele. Sciții sunt nomazi, crescuți în moravuri sălbatice și neomenești, obișnuiți să se poarte aspru unii cu alții, nu-și pot stăpâni mânia, se pornesc lesne cu supărări unii pe alții, sunt obișnuiți să judece certurile dintre ei cu sabia, pentru că sunt învățați ca prin sânge să pună capăt luptelor. Ei bine, dacă sciții se vor purta unii cu alții omenoși și îngăduitori, atunci, prin aceste purtări ale
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
necuvântătoare, ca de pildă vulturul și elefantul și altele multe, care se bucură de un timp mai îndelungat în viața aceasta. Viața noastră însă este și scurtă și dureroasă, nu ca a acelora, lungă și lipsită de griji și de supărări. Deci ce, spune-mi, oare pe robi i-a făcut mai buni decât pe stăpâni? Nu, rogu-vă, să nu gândiți de acestea. Nu-ți sărăci, omule, 114 cugetul cu astfel de gânduri, nici să fii nebăgător de seamă de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
apostolii au știut toate limbile pământului. Pomenim în treacăt că noi românii în special am fost în toți timpii un model de toleranță religioasă: episcopiile atârnătoare de scaunul papal, al Siretului (mai târziu al Bacăului) și al Milcovului, petrecerea fără supărare a armenilor și evreilor în țările noastre, libertatea de cult, garantată acestora prin anume hrisov de către Ștefan cel Mare, desele raporturi ale episcopilor catolici despre desăvârșita toleranță și respectul dovedit pentru cultul apusean de către popor, boieri și Domn (la sărbători
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
românității se dovedise superioară celei slave. Și asta în condițiile în care civilizația tradițională românească a fost una majoritar țărănească. Acest conservatorism i-a supărat nu doar pe ruși, ci și pe "mondialiștii" din Occident, cel întâi-stătător fiind Friedrich Engels. Supărarea a fost declanșată de modul cum au tratat românii revoluția de la 1848, dându-i coloratură națională, ceea ce-i făcea pe locuitorii din Carpați primejdioși pentru perspectiva "revoluției mondiale", tocmai în clipa când Marx și Engels definitivaseră Manifestul Partidului Comunist, sub
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
mondiale", tocmai în clipa când Marx și Engels definitivaseră Manifestul Partidului Comunist, sub lozinca Proletari din toate țările, uniți-vă! Sloganul va fi preluat de bolșevici și inscripționat pe stema URSS, apoi pe primele ruble sovietice. Dar să revin la supărarea lui Engels: aceasta a fost atât de mare, încât a decretat poporul român ca ostil istoriei și revoluției europene și, în consecință, demn de a fi extirpat de pe fața pământului, neavând nici un viitor: "[Românii sunt] un popor fără istorie... destinați
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
un episod, oarecum ieșit din comun, petrecut la un concurs de admitere prin anii 1964-1965. După încheierea examenului și afișarea rezultatelor a intrat în cabinetul directorului un cetățean, cu înfățișare de trăitor al satului, sfios și cu evidente semne de supărare, care mi-a pus pe birou un teanc de Diplome de premiu, spunând: Faceți ce știți cu ele! Băiatul meu, premiant opt ani în șir, nu a reușit. Ce valoare mai au aceste hârtii? Puțin surprins de atitudinea omului, i-
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Și modul de a se distra poartă pecetea timpului scurs de la absolvire. Dansează mai așezat, cântă melodii pe care le-au îndrăgit ca liceeni, evocă momente hazlii din viața de elevi, se tachinează reciproc fără menajamente și fără umbră de supărare din partea unora sau a altora. Cele mai savurate amintiri sunt cele privitoare la năzbâtiile deochiate, care au avut ecou în toată școala la vremea respectivă. Au povestit despre felul cum reușeau să păcălească pe unii profesori sau conducerea școlii, despre
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
numitelor moșăi (s.n.), isprăvnicia scrie Dum-tale să le îndatorești ca numaidecît să puie soma prăjinelor însămnate, fără întîrziere și fără a să împotrivi cît de puțin, căci cu cît vor urma prelungire și împotrivire, cu asta vor fi în mare supărare. Iară pentru Brehuești, țiind de ținut Botoșanilor, D-ta vei scrie D-lor boerilor vornici și vor pune la cale. 826 mai 2 ss. Krupenschi Spatar 62 Este foarte probabil că, la stăruința soției sale, Iurașcu s-a mutat, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Se va fi lăsat și el mituit de cadouri? Oricum, o mare bănuială îl rodea la inimă, că măcar o parte din fetele sale îl au de tată pe aga Grigore. Moartea năprasnică a Paraschivei Iurașcu a scufundat în adîncă supărare, tot așa de mult, pe Vasile Iurașcu cît și pe aga Grigore. După moartea Paraschivei, el nu și-a adus acasă soția, de la Botoșani, iar ea, din cauza aceasta, s-a îmbolnăvit de nervi. Începînd din 1837, Profirița a fost pusă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
1849-1859) s-au dovedit mari negustori de titluri boierești. Hrisoavele lor de boierie se vin deau, după un anumit tarif, care creștea propor țional cu rangul solicitat. Cine da bani, căpăta rang boieresc. Această negustorie cu rangurile a provocat mare supărare boierilor de neam vechi, mai ales cînd ei s-au văzut puși în umbră de boierii noi, răsăriți nu se știe de unde, cu miros de scrumbie, de măsline ori de opinci. Mai mult, marii boieri au avut pretenția ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
au cumpărat decrete de căminari de la domnitorul Mihail Sturza (pag. 138, 285 și 309). Un Buiucliu, fost negustor de vite și tutungiu, apoi posesor pe moșiile lui Iorgu Ghica, a devenit căminar și comis, tot de la Mihail Sturza (pag. 39). Supărarea lui Sion era și mai mare, cînd el, boier din neam vechi, se vedea cu titlul numai de paharnic și lăsat în urma acestor proaspăt căftăniți. Este necesar să înșirăm rangurile boierești, în ascensiunea lor, din acea vreme: șătrar, pitar, sluger
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Cervicești, 10 la Cătămărești, apoi, peste deal, în satul Vlădeni, 54, la Brehuești 34, iar în satul Ipotești numai 9 bărbați, lucrători de pămînt și cu vîrsta între 30 și 40 ani. Totuși, lui Eminovici i-a venit o mare supărare de la Botoșani, pentru că în luna noiembrie 1848 a murit, de holeră, asociatul său, Moișe Michel, lăsînd neachitat impozitul către stat, în sumă de 6027 lei, și mare încurcală și îngrijorare printre creditori. Isprăvnicia de Botoșani, catagrafiind averea mortului debitor, a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pleca. Eminovici n-a fost de acord cînd a auzit de bani. Satul întreg ieșise cu greu din iarnă și încă avea de îndurat foametea, pînă la noua recoltă. Afară de asta cu împroprietărirea 88 din anul trecut, Eminovici făcuse mare supărare printre țărani, că nu le dăduse pămîntul, după lege. Eminovici a strigat în gura mare că la el oamenii n-au lucrat cu carul cu boi: "Să-mi mănînc eu copiii fripți, daca la mine a lucrat careva, cu carul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Aceasta intervenție l-a indignat. "Ce au cu mine? i-a spus lui Cacoveanu. Pîinea nu le-o mănînc, pragul nu li-l calc. Lese-mă, să merg calea mea și să trăiesc din puținul meu"116. Dar, după aceea, supărarea i-a trecut și i-au venit alte gînduri, știute numai de el. Tot în luna aceea, Pascaly a pornit cu trupa în turneu prin Moldova. La începutul lui iulie, a ajuns la Cernăuți. Aici Eminescu s-a ferit, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
la Cernăuți și la Putna, pentru organizarea și desfășurarea serbării, cu Slavici, Pamfil Dan, Ștefanelli și alții. Noul an de studii (1871/1872) a fost foarte greu pentru poet, din cauza lipsei de bani. Și la Ipotești erau greutăți și mari supărări. Șerban, care de bine de rău se oploșise, ca ajutor, pe lîngă un medic chirurg, Oppolzer, din Viena, încă din toamna lui 1871 era venit la Ipotești, spre marea supărare a părinților, pentru că sta acasă, fără rost. Matei cerea bani
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lipsei de bani. Și la Ipotești erau greutăți și mari supărări. Șerban, care de bine de rău se oploșise, ca ajutor, pe lîngă un medic chirurg, Oppolzer, din Viena, încă din toamna lui 1871 era venit la Ipotești, spre marea supărare a părinților, pentru că sta acasă, fără rost. Matei cerea bani pentru gazdă și întreținere, ca licean la Botoșani. Așa stînd lucrurile, banii, pe care poetul trebuia să-i primească lunar, la Viena, ori nu veneau regulat, înainte de începutul lunii, ori
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și pierderea Ipoteștiului. Un concept după o scrisoare, trimisă de poet unui prieten, arată cum el prevedea dezastrul: "Iubitul meu, aș fi dorit ca să nu fi trebuit să-ți scriu această epistolă, nici pentru tine, pentru că te supun la o supărare, nici pentru mine, căci ea-ți va deschide ferestrele de a te uita într-o casă, care n-aș fi dorit s-o cunoască nimenea, în lumea mea adică. Nu știi ce tată am. Sărac și împovărat de o familie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
august"175. Maiorescu i-a expediat 100 de galbeni, din bugetul ministerului, dar nu se știe precis ce a făcut el cu acești bani, căci la Iena nu s-a dus și nici doctoratul nu și l-a luat, spre supărarea stăpînită atît de inteligent de protectorul său, Maiorescu. A sosit pe neașteptate la Iași. Ce să facă Maiorescu cu el? La 24 august (1874) l-a numit director al Bibliotecii Centrale din Iași, în locul lui Samson Bodnărescu, care fusese anunțat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fost trimis, cu trenul, la Viena, în ziua de 20 octombrie 1883, și internat în sanatoriul de la Ober-Döbling. După această trimitere, Maiorescu l-a anunțat și pe Gh. Eminovici, la Ipotești 256. Dar bătrînul Eminovici, împovărat de atîtea griji și supărări adunate în cei 72 de ani, pe care îi avea, le-a lăsat la toți sănătate și s-a culcat pentru somnul de veci, în seara de 8 ianuarie 1884, "ora unsprizăci din noapte, în casa sa, din cătuna Ipotești
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]