2,656 matches
-
lungă convorbire cu ai săi. Nu păreau excesiv de îngrijorați, ca și cum ar fi fost convinși de puterea lor și de faptul că, numai să-și propună, și i-ar fi aruncat pe albi în râu. Își dădea seama că erau doar supărați și puțin descumpăniți. După o jumătate de oră și după serioase deliberări, Correcaminos - „Curierul lui Dumnezeu“ - i se adresă din nou. — Oamenii mei spun că dacă faci întotdeauna ce făgăduiești, trebuie să promiți că vei merge pe pământul albilor, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
merge și ne vom întoarce de pe Marte, yubani-i vor mai putea micșora capete în continuare? Sunt un anacronism, prietene. Sunt în afara vremii noastre și trebuie să dispară sau să se transforme... — Și cine îi va ajuta în această transformare? întrebă, supărat, părintele Carlos. Toți spun că indianul trebuie să evolueze, că nu are dreptul să rămână izolat și de neatins, dar nimeni nu face un pas să se apropie de ei, să-i adapteze încetul cu încetul la civilizație. Ori sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a extrage un sututus cuibărit sub piele, e nevoie să despici carnea și să faci o operație de chirurgie măruntă... Cu toate astea, vracii huanga îl fac pe sututus să iasă cu un fluierat. — Nu e același lucru! protestă preotul, supărat. Nu putem compara un truc de medicină primitivă cu ceva care intră în domeniul parapsihologiei. Dacă huayahuasca ar avea asemenea efecte, toți spionii din lume ar lua-o ca să afle ce pune la cale dușmanul. Oh, părinte! se plânse Inti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
obiecte furate, nimănui nu i-a folosit prețioasa icoană a satului. Nici în sat nu făcea decît să întărească credința lăsată de strămoșii noștri. Cît despre minuni, eu unul nu cred. Cu siguranță că și Mercedesul său a auzit și, supărat tare, a făcut o pană. Credeam că ești catolic, glumește cu amărăciune Simion. Fără să miște mărunt din buze, trecea în revistă unele înjurături mai vechi și mai suculente. Scoate roata de rezervă, deși din fabrică, aceasta nu era prevăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
stîlpii, ba și pe unele garduri. Grupul este așteptat de alte trei mașini, pe toate fiind lipite afișe cu domnul Parpanghel, într-o poziție nefirească, din care îi arată pe toți cu degetul. Te-am prins! pare că spune el, supărat. Sătenii privesc curioși la alaiul care îl însoțește pe El și încearcă să ghicească care este "salvatorul" bietului sat. Cortul mare acoperă o porțiune din tribună și băncuțe frumos aliniate așteaptă auditoriul. Grătarele scot fum și, mai ales, mirosuri, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Catinca ia cana de vin fiert și o varsă cu încetinitorul în omăt. Moș Ilarion tocmai întindea mîna după cana cu vin și, ca atare, a rămas cu gura căscată. Copiii mei nu-s nesimțiți, să știi tu! Întoarce spatele supărată, alunecă și cade jos. Văleu babo, s-a rupt ceva? Sufletul mi l-ai rupt tu! Începe să plîngă, fără a se ridica de jos. Să te ajut? N-am nevoie de ajutorul tău! Ai ajuns să-ți bîrfești copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ști ce necăjit sînt, măi Anastase...! Povestind îi arăt lui Pasqual cum fusese strivit Anastase, răsucind talpa pantofului în fel și chip. Pasqual s-a făcut negru și aproape plîngînd îmi spune: Dar este oribil bancul tău! Este monstruos, îngrozitor! Supărat, plîngînd efectiv, mă părăsește ostentativ. Pe Pasqual l-am reîntîlnit în Cuba, venise cu părinții săi să ne vadă. Fără să-i amintesc de vremurile tinereții, mă abordează direct. Știi, Constantin, eu n-am mai auzit un banc așa îngozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
hamacul, să poți spune „dar chiar mi-ar plăcea asta, iar tu ți-ai cumpărat un hamac frumos ieri bla-bla-bla“. Cum mai știi să strici plăcerea oamenilor! zise Clio, schimbând macazul și comportându-se ca un copil de cinci ani supărat. De ce nu mă mai iubești? — Pentru că ești un geniu malefic. Ea rânji. — Sunt, nu-i așa? Este. Clio voia într-adevăr ceva pentru ea - un aparat foto subacvatic. Unul second-hand, care era de vânzare la librăria din orașul Naxos, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Este o prietenă extraordinară! Este o ființă foarte credincioasă și mă iubește necondiționat. Când mă întorc acasă după școală și antrenamente, Maya mă întîmpină tremurând de bucurie, îmi sare în brațe și parcă mă îmbrățișează. și chiar dacă sunt obosită sau supărată, ea mă faceîintotdeauna să zâmbesc. Eu o iubesc enorm pe Maya, este cățelușul pe care mi l-am dorit dintotdeauna, și nu m-aș mai putea despărți de ea. Cearta legumelor Teodor Foia Într-o zi, lui Andrei i s-
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
apropie de ceilalți oameni, care nu pot face nici ei asta. # Acum, după ce am văzut deja atâtea încăperi mari, încăperile mici ca asta de aici mi se par și mai mici. Dar chiar sunt mici și în realitate, spune Hans supărat și lovește cu piciorul în pereții locuinței comunale care n‑are nici o vină că e așa de mică, oricum e primitoare, fiindcă în ea se găsesc toate cele necesare traiului. Nu‑i cine știe ce, pentru că omul se descurcă și cu puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
picior - Cătă, când e băut, e cam nesimțit - , și a trimis-o la bucătărie, spunându-i că expunerea ei i-a provocat o teribilă poftă de plăcintă cu varză. Cristina a plecat Într-adevăr, nu În bucătărie, ci În grădină, supărată. Lăsând În urmă sămânța unei dezbateri care va anima vreme de luni de zile C.a. Fiindcă, pornind de la vegetarianism, am Început să discutăm despre problemele prăbușite În ridicol de manipulatorii lor români. Ecologismul era una dintre ele. Căpșunarii, alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de apă, amestecați cu pietricele de grindină. Când să intru Într-un crâng de copaci pitici care abia dacă te fereau de ploaie, Îl aud pe Enkim În spatele meu. - Măi, Krog, măi! Stai că vin și eu! M-am prefăcut supărat, asta ca să arăt că Învățasem și eu ceva de la Vinas. Am Început să merg cu pași din ce În ce mai mari, obligându-l pe scundacul de Enkim să țopăie ca să mă prindă din urmă. - Nu te mai bosumfla! Îmi strigă el. Runa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Horcăiau și se scremeau așa cum se Întâmplă mereu când sunt mulți oameni și femei laolaltă. Câțiva umblau după urme prin pădure, dar atât din vorbele rostite cât și din cele spuse În minte, mi-am dat seama că erau cu toții supărați. M-am strecurat până În apropierea lor și i-am văzut adunați Într-un luminiș, pe malul apei. Se zgâiau la ceea ce fusese culcușul lui Enkim care, Încă legat de bulumac, se Împotmolise Într-o limbă de nisip. Nu Îndrăzneau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ei, deși nu pricepuseră mai nimic. Runa oftă, iar Enkim privi În pământ. - De unul Scept, ai auzit? mă Întrebă Vindecătorul deodată. Am făcut semn că da. - L-am și văzut, am spus. - Eh, află că Scept e cel mai supărat dintre toți. Sau, dacă n-o fi cel mai supărat, e ăla pe care Îl ascultă toți. Îi fac pe plac chiar și cei ce vin din munții tăi. Și asta mi-au spus-o bătrânii. Că șef al ălora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
privi În pământ. - De unul Scept, ai auzit? mă Întrebă Vindecătorul deodată. Am făcut semn că da. - L-am și văzut, am spus. - Eh, află că Scept e cel mai supărat dintre toți. Sau, dacă n-o fi cel mai supărat, e ăla pe care Îl ascultă toți. Îi fac pe plac chiar și cei ce vin din munții tăi. Și asta mi-au spus-o bătrânii. Că șef al ălora ce ți-au luat urma nu va fi cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dintre ai săi. Se adunaseră mai mulți Vindecători de-ai lor În jurul lui Vishu și se tot certau. După o vreme, Vishu se ghemui și se apucă să scrijelească semne pe nisip, iar ei le priviră, care horcăind, care mormăind supărat. Deodată, Dyas dădu un strigăt și-l Întrerupse pe Vishu, cu vorbe rostite rău. Era gata-gata să dea În el, iar Vishu plecase capul, vinovat, așteptând lovitura fără să se clintească. Dyas scrâșni Însă și, fără a-l mai pocni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne crede proști? - Tu nu ești prost, i-am răspuns. Dar nu știi să vorbești precum Vindecătorul tău. Nici eu nu știu să vorbesc ca el, dar tot nu-mi dau drumul la gură ca tine. Dupna scoase un horcăit supărat, iar oamenii lui deodată se strânseră În jurul său. - Dupna, se sumeți Gupal. Krog și ai lui sunt oaspeții noștri. - Sunt oaspeți pe cinstite, sau te porți frumos cu ei doar pentru că-s’ mulți? - Krog este scoborâtor din Tatăl. - Las’ că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tot nu apăruseră și nici nu se simțea vreo mișcare din partea lor. Am mai așteptat până ce soarele a urcat pe cer de două palme, dar oamenii lui Scept tot nu Îndrăzneau să coboare. - Nu vor să vină, spuseră oamenii munților, supărați. - Ba, eu cred că Scept ăsta nu e prost, a zis Tek. Ne-am uitat În jur și abia atunci am văzut cât de mare era valea - era Într-atât de mare Încât zăceau În ea de-a valma munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ton ironic, salută-l din partea mea... Spune-le tuturor că mă gîndesc la ei cu drag. — Bine, răspunse el grăbit și stîngaci. Am să le spun. — Și să știi că sînt supărată pe tine, „Georgia“, zise ea mustrîndu-l ironic, sînt supărată foc că nu mi-ai zis că ești aici... CÎnd mai treci pe-aici, să mă cauți, că altfel mă supăr foc! Noi, ăștia care ne tragem din aceleași locuri, trebuie să fim uniți... Așa că să-ntrebi de Margaret că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Udrea se afla la o întâlnire cu Antonio Tajani, vicepreședintele Comisiei Europene". Deci cu alte cuvinte, la școală bă europenilor, că noi suntem prea deștepți pentru voi. Secretarul de stat, Elena Udrea a comentat absența de la Comisia REGI arătându-se supărată pentru că, deși se află în ipostaza de „premiant printre proștii satului”, nimeni de la Bruxelles nu apreciază această „realitate". Norocul nemților cei boccii, a fost că la sfârșit doamna Udrea nu le-a spus-o franc, nemțește: „Fițar al dracului de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
au ieșit mintenaș din spital și nu au bani de autobuz până la Pocreaca. Vă spun eu, că sunt și altfel de cerșetori, cerșetori cu „ștaif", cu costume impecabile fără nici o scamă care să le strice aspectul, cu ochelari din aceia „supărați" de boss, cu pas elastic și cu glas sigur, nu miorlăit și milog, ca a unui cerșetor de rând. Acesta are propria lui metodă de cerșit: "El coboară dintr-un jeep BMW negru, spălat, lustruit și dichisit, cu număr neapărat
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ce-mi cotrobăi prin lucruri? Ochii de căprioară se transformaseră instant în ochi de linx. Mi-am dat seama că dacă dădeam înapoi eram pierdut. Avea să sară pe mine, să mă sfâșie cu ghearele. Trebuia să mă arăt mai supărat decât ea: - Ce...caută...caseta...asta...aici? - Și eu te-am întrebat ce căutai tu prin lucrurile mele! Nu e atât de perversă, însă, încât să mă acuze de greșelile ei. Am simțit că dă înapoi. - Căutam un ac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Avea În plutonul lui un tip de pe valea Târnavei Mici, unu’ Gabor și toți ceilalți ziceau că-i țigan. „Măi Gabore, tu ești țigan? „Țigan la mă-ta!“ - răspundea tipu’ care nici n-o bunghea el prea bine pă românește, supărat că de ce i se zice lui țigan. Atunci scotea Zare una din ideile lui: „cum te cheamă, bă, pe tine?“ „Gabor.“ „Păi, bine, bă proștilor, se adresa el către ceilalți, Gabor e nume de țigan, mă? Gabor vine În ungurește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care eul, urmărind spectacolul cotidianului, face continuu bilanțul viețuirii, punctat de câte o emoție a istoriei, izbucnită din săpături banale, pentru noi / clădiri. Periplul însă prin spații străine, dincolo de hotare, la Domul din Milano, prin înalte clădiri budapestane, în preajma Senei supărate etc., pe lângă peisaje dezamăgitoare, îi desfășoară în față și foițe căzute din paradis, care sprijină un Vis construit / pentru-a schimba lumea. Și, totuși, trăind într-un univers prozaic, sufocant, eul nu se lamentează, având drept subiect sinele, artiștii, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
așez la masa de scris și să încredințez memoriei hârtiei tot ce am trăit în ultimul timp. Într-o zi, la un sfârșit de săptămână, i-am certat pe părinții lui D. pe tema educației și am plecat de la ei supărați, și eu și bunicul, pentru că vedeam că nu înțeleg, nu vor să înțeleagă ce vrem de la ei. Copilul are mâna grea și e învățat să se „joace” bătând în dreapta și în stânga: în tată, mamă, bunici etc. Eu i-am interzis
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]