6,772 matches
-
pentru o poziție dominantă în ierarhie (orice ierarhie) duce la exagerările pe care le-am trecut în revistă, nevoia de supunere aduce în prim-plan alte exagerări, potențial mai periculoase decât formele concrete pe care le îmbracă nevoia de statut; supunerea, renunțarea la dreptul de a decide în nume propriu și la asumarea responsabilității pentru deciziile luate și pentru consecințele acestora este legitimată de relativismul postmodern al vremurilor noastre. Munca în echipă, lanțul lung al interdependențelor dintre teorie și condițiile concrete
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
lui Irenäus Eibl -Eibesfeldt pe marginea acestui experiment este similară: "Experimentele lui Milgram arată că dispozițiile înnăscute precumpănesc asupra elementelor impuse cultural. Impulsul de a se supune, evidențiat de aceste experiențe, reprezintă o tendință periculoasă la specia umană. Disponibilitatea de supunere și subordonare are binențeles o valoare etică. Dar ea îi poate transforma pe oameni, fără voia lor, în simple unelte în mâna altora. Trebuie să fim conștienți de aceasta pentru a contracara pericolele care decurg. (Eibl-Eibesfeldt, 1998, p. 115) Problema
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
pentru a contracara pericolele care decurg. (Eibl-Eibesfeldt, 1998, p. 115) Problema submisivității pare ușor anacronică astăzi, când oricine se simte îndreptățit să conteste orice autoritate (chiar și autoritatea epistemică), iar școala se află în centrul acestui val; dar nevoia de supunere nu a dispărut, iar ignorarea ei nu poate genera decât submisivități margnale, de obicei indezirabile, (o supapă este reprezentată de spațiul virtual și de obediența soft implicată de jocurile video sau de alte activități specifice internetului; dar internetul poate crea
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
omului în spațiul virtual. Interdicția de a ucide nu împiedică manifestarea comportamentelor agresive, confruntarea uneori sângeroasă; un animal înfrânt, ca și un om înfrânt cu "armele" sale naturale are la dispoziție o perioadă de timp de etalare a semnalelor de supunere, deci de acceptare a înfrângerii. Registrul de manifestări care semnalează acceptarea înfrângerii s-a construit pe neajutorarea specifică vârstei copilăriei, deoarece adoptarea acestui tip de comportamente solicită îndurare și ajutor: Omul dispune de o serie de semnale de liniștire care
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
nu a fost încă suficient cercetată; totuși, studiul comparativ al culturilor arată că anumite comportamente sunt întâlnite în toate culturile cunoscute în situații determinante". (Eibl- Eibesfeldt, 1995, pp. 123-124) Inhibarea furiei învingătorului se realizează și prin adoptarea unei poziții de supunere, ceea ce presupune ghemuirea, îngenuncherea, aplecarea capului, privirea în pământ (toate semnificând micșorarea dimensiunilor): Avem în comun cu celelalte primate reacția elementară de supunere prin ghemuire și scâncete. În plus, am dezvoltat o întreagă gamă de atitudini de subordonare. Ghemuitul însuși
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
determinante". (Eibl- Eibesfeldt, 1995, pp. 123-124) Inhibarea furiei învingătorului se realizează și prin adoptarea unei poziții de supunere, ceea ce presupune ghemuirea, îngenuncherea, aplecarea capului, privirea în pământ (toate semnificând micșorarea dimensiunilor): Avem în comun cu celelalte primate reacția elementară de supunere prin ghemuire și scâncete. În plus, am dezvoltat o întreagă gamă de atitudini de subordonare. Ghemuitul însuși s-a extins în unul în genunchi și în prosternare. Intensități mai mici ale acestora capătă expresie prin îngenunchere, aplecare și reverențe. Semnalul
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cultural (în fapt, autorul nu face decât să se așeze sub stindardul iluminismului, pe care îl criticase anterior). Argumentul autorului trimite la spiritul gregar al grupurilor umane primitive, care nu puteau face față provocărilor supraviețuirii decât prin conformare și prin supunere; dacă se poate vorbi îndreptățit de un conformism inițial, la fel de îndreptățit se poate vorbi și de ierarhizare, de dobândire a unei poziții preeminente în cazul grupului; dar ierarhia și dorința de afirmare în cadrul acesteia nu au debordat în individualism și
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
se poate vorbi și de ierarhizare, de dobândire a unei poziții preeminente în cazul grupului; dar ierarhia și dorința de afirmare în cadrul acesteia nu au debordat în individualism și unicitate (ca marcă a curajului de a fi liber), ci în supunere (consideră Andrei Cornea) care, în mod catastrofal, s-a suprapus peste conformism, cele două rele (acolo unde a fost cazul) întărindu-se reciproc. Din acest motiv, suntem doar parțial de acord cu analiza lui Andrei Cornea: Spre egalitate ne îndeamnă
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
mai mare. Du-te Mitruț, du-te acolo În cătunul acela, Înjghebează acolo o școală și Învață-i pe pruncii plugarilor carte românească i-ar fi spus fratele mai mare, Petru. Mă duc, bade, mă duc, i-a răspuns cu supunere Mitruț, că pentru asta am Învățat și eu la școlile Blajului. Și s-a dus la Gălăuțaș. Și-a pus Într-o desagă câteva cărți, ceva merinde de drum, câteva schimburi, apoi a Încălecat pe un cal al tatălui său
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Ufer, 1850; ediția rusă este din 1855). Astfel acesta a reușit să articuleze o viziune diferențiată asupra nihilismului, concepându-l ca logică a transformării și salutându-l ca fenomen pozitiv: Nihilismul este logica fără constrângeri, este știința fără dogme, este supunerea necondiționată față de experiență și acceptarea umilă a tuturor consecințelor, indiferent care ar fi acestea, fie că izvorăsc din observație, fie că sunt cerute de rațiune. Nihilismul nu transformă orice în nimic, dar dezvăluie faptul că nimicul, luat drept ceva, este
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cu precădere arta, mitul, religia sau sacrul, uneori chiar și ezoterismul sau ocultismul. Cât despre gândirea filozofică, aceasta este sfâșiată între două alternative: pe de o parte, epistemofilia și tehnofilia menționate mai sus, sau o atitudine de simplă acompaniere cu supunerea ancilară consecventă față de știință și tehnică; pe de alta, o cunoaștere de tip arcadic, dar vlăguită, cu funcții compensatorii de care să profite ca de o distragere și o evaziune. Orizontul autoreprezentării culturale și filozofice a epocii contemporane fie că
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pătimite comunități din lume: "Valorile tradiționale sunt definite în opoziție față de valorile secular-raționale, iar țara noastră, este poziționată (conform hărții culturale a lumii Inglehart-Welzel) mai aproape de polul valorilor tradiționale, ce presupun o credință mai mare în religie, autoritate, rigoare morală, supunere și responsabilitate. România este poziționată pe harta culturală a lumii și în funcție de o altă axă, care opune valorile supraviețuirii, valorilor auto-exprimării, fiind, pe glob, una dintre țările care apreciază într-o foarte mare măsură valorile asociate cu familia, securitatea și
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
sau naționalitate". Lupta pentru instituirea acestei valori ia forme diferite, de pildă, mișcarea feministă militează pentru egalitatea în drepturi a femeii și a bărbatului (în special la locul de muncă și în familie). 3. Valorile transced acțiunile și situațiile specifice. Supunerea, de exemplu, se întâlnește acasă sau la școală, în sport sau în afaceri; este prezentă în relațiile cu familia, prietenii și necunoscuții. Valorile, așa cum am mai argumentat, au un caracter mult mai general și mai abstract decât normele sociale, aceeași
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
școală, în sport sau în afaceri; este prezentă în relațiile cu familia, prietenii și necunoscuții. Valorile, așa cum am mai argumentat, au un caracter mult mai general și mai abstract decât normele sociale, aceeași valoare putând influența sau inspira comportamente diferite. Supunerea, ca reacție de recunoaștere a autorității și de subordonare față de aceasta, apare în medii și instituții sociale diferite (precum școala, familia, organizații militare) și ghidează comportamentul în cadrul unor relații de natură distinctă (de familie, colegialitate, prietenie). Această valoare este asociată
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
sistem stabilește relații distincte între valori și întemeiază, astfel, comportamente sociale diferite sau chiar opuse. Valoarea "familie" este întemeiată social în occident și religios în islamism, fiind o expresie a libertății și egalității, în primă instanță și a autorității și supunerii în a doua. Capitolul 6 Rolul și funcțiile valorilor sociale 6.1. Asigurarea consensului social prin intermediul valorilor Valorile sunt implicate atât în construirea vieții sociale, cât mai ales în derularea acesteia, numai că noi nu suntem conștienți în permanență de
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
măsură valorile tradiționale sunt din Africa și America Latină, cum este cazul țărilor Gana, Egipt, El Salvador și Columbia. Apropierea de polul valorilor tradiționale nu înseamnă doar prețuirea religiozității, ci și îmbrățișarea unor credințe asociate cu "importanța legăturii dintre părinți și copii, supunerea față de autoritate, standarde absolute și valori familiale tradiționale, respingerea divorțului, avortului, eutanasiei și sinuciderii. Aceste societăți au nivele foarte ridicate ale mândriei naționale și un caracter naționalist. Societățile cu valori rațional-seculare au preferințe opuse față de toate aceste aspecte menționate"189
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
ca fiind un dat divin, de necontestat. POVESTEA LUI HARAP-ALB p. 79, r. 5 6: „eu cred că mie mi se cuvine această cinste, pentru că sunt cel mai mare dintre frați” respectarea unei reguli nescrise de succesiune a puterii familiale, supunerea la regulile tradiției; r. 16: „sărută mâna tătâne-său” exprimarea respectului pentru părinte ca un ritual străbun de primire a binecuvântării; nerespectat, acesta atrage după sine ispitele; r. 19: „vrând să-l ispitească " testarea calităților fiului de către părinte, privită nu
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
purtând ceva din acea încărcătură inițială; * uneori, scopurile fundamentale ale școlii (instrucția și educația) sunt neglijate în favoarea menținerii sistemului prin instituirea unor norme și regulamente care transformă membrii organizației în simpli executanți. Efectul este crearea unor „personalități birocratice” caracterizate prin supunerea necondiționată la norme, angajare afectivă minimă, dezinteres față de inovație și progres, dependență excesivă față de nivelele ierarhice (respectiv profesorul); * în cadrul unei organizații individul prezintă o dublă tendință: pe de o parte satisfacerea propriilor aspirații, obținerea succesului personal, pe de altă parte
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
observau autorii Dicționarului de pedagogie, în cadrul științelor educației noțiunea de autonomie este limitativă. Cele mai multe discuții pe această temă fac referire la relația libertate - autoritate. „Una dintre cele mai mari probleme ale educației este dea a împăca, sub o constrângere legitimă, supunerea cu posibilitatea de a se servi de libertatea sa“ (I. Kant, 1992, p. 24). Într-o discuție purtată în paginile Revistei de pedagogie de mai mulți pedagogi români, E. Păun observa că, adesea, raportul libertate - autoritate în educație a fost
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
dominare unul asupra celuilalt. Construirea autonomiei unui individ nu este o problemă ușoară, mai ales dacă ea trebuie să se întâmple în mediul școlar. „Una dintre cele mai mari probleme ale educației este de a împăca sub o formă legitimă, supunerea cu posibilitatea de a se servi de libertatea sa. Căci constrângerea este necesară. Dar cum să fie cultivată libertatea prin constrângere?“ se întreba Kant în tratatul de pedagogie. Acesta este paradoxul educației formale ce se practică în orice școală: construirea
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
se servi de libertatea sa. Căci constrângerea este necesară. Dar cum să fie cultivată libertatea prin constrângere?“ se întreba Kant în tratatul de pedagogie. Acesta este paradoxul educației formale ce se practică în orice școală: construirea autonomiei elevului, în condițiile supunerii la autoritatea școlii, care la rândul său se supune normelor societății. În aceste condiții un rol deosebit de important îi revine profesorului. Dincolo de specializarea sa tehnic-științifică, el are responsabilitatea de a și exercita autoritatea astfel încât să contribuie la sporirea gradului de
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
fiind adevărat și adoptă decizii care produc schimbări în comportamentul elevilor. Există și cazuri în care elevii nu recunosc autoritatea profesorului din diferite motive. În „tratatul“ său de pedagogie I. Kant face referire la raportul autoritate-autonomie în educație sub forma „supunere libertate“, supunerea apărând ca răspuns al elevului la autoritatea (constrângerea) adultului. Astfel supunerea educatului poate fi pozitivă - în sensul că el trebuie să facă ceea ce-i este prescris, fiindcă nu poate exista prin el însuți și fiindcă există încă în
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
și adoptă decizii care produc schimbări în comportamentul elevilor. Există și cazuri în care elevii nu recunosc autoritatea profesorului din diferite motive. În „tratatul“ său de pedagogie I. Kant face referire la raportul autoritate-autonomie în educație sub forma „supunere libertate“, supunerea apărând ca răspuns al elevului la autoritatea (constrângerea) adultului. Astfel supunerea educatului poate fi pozitivă - în sensul că el trebuie să facă ceea ce-i este prescris, fiindcă nu poate exista prin el însuți și fiindcă există încă în el tendința
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
cazuri în care elevii nu recunosc autoritatea profesorului din diferite motive. În „tratatul“ său de pedagogie I. Kant face referire la raportul autoritate-autonomie în educație sub forma „supunere libertate“, supunerea apărând ca răspuns al elevului la autoritatea (constrângerea) adultului. Astfel supunerea educatului poate fi pozitivă - în sensul că el trebuie să facă ceea ce-i este prescris, fiindcă nu poate exista prin el însuți și fiindcă există încă în el tendința de imitație, sau negativă - în sensul că el trebuie să facă
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
În ce măsură acordarea autonomiei totale încă din prima copilărie îl va ajuta pe individ să-și folosească în mod corect această autonomie la vârsta adultă? Ideea care se impune a fi subliniată este că nu se poate ajunge la autonomie fără supunerea anterioară la regulile unei autorități. Altfel spus elevul nu poate ajunge la situația de a dobândi și de a folosi cum se cuvine autonomia dacă anterior nu se supune regulilor autorității reprezentate de profesor. J.M. Bachenski identifică două tipuri de
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]