4,066 matches
-
vrea să-l pătrundă. — Față de cei apropiați sunt în defect, într-adevăr, se înclină tânărul. Cu cât cineva îmi este mai apropiat, cu atât comportarea mea față de el este mai... din păcate, este mai... — Mai proastă, da, surâde și Sophie. Surâsul ei - ușor resemnat, ușor acid, ușor jignit - se întâlnește cu surâsul lui - jucăuș și triumfător. De fapt, nu se întâlnesc, pentru că trec, cu viteze diferite, printr-o aceeași substanță, aflată în stări de agregare diferite. Totuși nu înțeleg de ce să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
adevăr, se înclină tânărul. Cu cât cineva îmi este mai apropiat, cu atât comportarea mea față de el este mai... din păcate, este mai... — Mai proastă, da, surâde și Sophie. Surâsul ei - ușor resemnat, ușor acid, ușor jignit - se întâlnește cu surâsul lui - jucăuș și triumfător. De fapt, nu se întâlnesc, pentru că trec, cu viteze diferite, printr-o aceeași substanță, aflată în stări de agregare diferite. Totuși nu înțeleg de ce să ții atâta să te simpatizeze toți ! Și portarul de la Casa Vanicu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu la Heidelberg, i-au aruncat bietului tânăr, ce avea, într-adevăr, să fie una dintre primele victime ale holerei venite prin uniformele capturate de la bulgari... încleștându-și palmele fierbinți pe brațele scaunului, Profesorul Mironescu clatină din cap cu un surâs istovit. Dar pe el ce întârziate iluzii tinerești îl aduseseră, voluntar, în război ? Ce chin să suporte cizmele ce-l rodeau, marșurile istovitoare sub arșiță și apa coclită, praful ce scârțâia tot timpul în dinți când mânca, duhoarea privatei peste
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am asistat, și nici pe primul ministru Brătianu nu am avut cum să-l văd, cu sau fără căciulă pe cap... Dar acest sens insolent a existat cu adevărat în cuvintele musafirului ? Și în oglindă a tremurat într-adevăr un surâs grăbit al Sophiei, îndreptat expres spre tânăr, vrând să-l îndemne să tacă odată, vrând să-l îndemne să mai stea, vrând ce ? Vrând ce să îl îndemne ? Dar a existat, într-adevăr, acest surâs al Sophiei, îndreptat spre Ialomițeanu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a tremurat într-adevăr un surâs grăbit al Sophiei, îndreptat expres spre tânăr, vrând să-l îndemne să tacă odată, vrând să-l îndemne să mai stea, vrând ce ? Vrând ce să îl îndemne ? Dar a existat, într-adevăr, acest surâs al Sophiei, îndreptat spre Ialomițeanu, în oglindă ? Ambarasanta onestitate nu-i dă voie Profesorului să aibă o certitudine și, cum totdeauna șocul primei bănuieli i se spulberă foarte repede, chiar în această clipă, el nu mai știe dacă ce a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vrea decât să-și ia rămas bun de la doamna, de la domnișoara ! Iar acei stropi de noroi pe manșeta de pantaloni sunt tot acolo, sunt chiar o enigmatică certitudine, dar fața Profesorului rămâne impenetrabilă. Rictusul nervos i-a dispărut, ca și surâsul destins, de altfel. Lumina electrică neprielnică și boala prost diagnosticată de doctori explică îndeajuns de ce riduri adânci îi brăzdează figura când întinde cordial mâna, de rămas-bun, musafirului. Cum, nu rămâi să cinezi cu noi, domnule Ialomițeanu ? întreabă micuța Margot. Desigur
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îl mai interesa nimic și ar fi dat totul pentru o clipă de somn. Totul ? ! i-a reproșat micuța cochetă și a urmat un intermezzo de marivaudage, în care - îndrăzneață generație a ultimilor tineri ! - s-au schimbat priviri tandre și surâsuri cu subînțeles, ce făceau perfect abstracție că mă aflam și eu de față. Și cum de n-ai adormit, deci ? l-am întrebat eu, cu tact. Ordonanța mea, devotatul Ion, care m-a ridicat cu forța, eu însumi purtându-mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vă fie viața mai comodă. Pretutindeni lumea a optat pentru comoditate... — S-o muți pe Muti la bloc, exact ce detestă ? Să ajungem cu toții la mâna lor, să ne dea prea multă, prea puțină căldură ?... Mă rog... avantaje și dezavantaje... Surâsul lui ironic, în vreme ce își controlează cheile. Și exasperarea ei, care o face să fie patetică. Ridicolă. Vocea lui ironică. Mâinile neglijent înfundate în buzunarele sweater ului, un picior puțin mai înainte. Doar afară, în lumină, au să se vadă ochii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe stradă, se zgâiau la ea la Băi, dar se prefăcea că nu observă, nici măcar nu se sinchisea să știe dacă privirile lor erau prietenoase sau ostile. Odată, de mult, Gabriel McCaffrey îi zâmbise. Și Tom McCaffrey îi adresase un surâs. De bună seamă, erau informați despre legătura ei cu George, și totuși îi zâmbiseră. Dar Diane nu se putea bucura de acest lucru pentru că nu le putea răspunde și semnele astea misterioase nu făceau decât să-i sporească sentimentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
auzit că te afli aici, se adresa preotul către Stella. Bună, Ruby. — Da? Asta înseamnă că a aflat toată lumea? replică Stella. E cel mai nou subiect de conversație la Băi? — Doamna Osmore mi-a spus, răspunse părintele Bernard, etalându-și surâsul fermecător. De fapt, îl înștiințase Gabriel la telefon, dar i se părea lipsit de tact să menționeze acest lucru. — Și de unde, mă rog, a aflat doamna Osmore? întrebă Brian iritat. Nu vrem să ne pice tot felul de indivizi, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
obișnuitul său tact, îl informă: — Ești irlandez. — Da. Ce frumos! se extazie Gabriel. Insula de smarald. Am petrecut și noi o dată o vacanță atât de plăcută la Killarney! — A plouat tot timpul cu găleata, preciză Brian, dezvelindu-și într-un surâs dinții de lup. Scarlett-Taylor îi aruncă o privire lui Tom. — Trebuie s-o întindem, spuse acesta. Să ne luăm locuința în primire. Adam și Zet își făcură apariția. — Ți-l prezint pe Adam. — Câine Papillon, spuse Scarlett-Taylor, luându-l în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
locuința în primire. Adam și Zet își făcură apariția. — Ți-l prezint pe Adam. — Câine Papillon, spuse Scarlett-Taylor, luându-l în brațe pe Zet. — Îl cheamă Zet, făcu Adam prezentările. Scarlett-Taylor zâmbi pentru prima oară cu zâmbetul lui adevărat, un surâs logic și intelectual, surâsul unui om mai vârstnic. I-l înapoie pe Zet lui Adam cu o plecăciune grațios formală. Adam nu zâmbi, dar îl privi aprobator. — Și ce-aveți de gând să faceți acolo? întrebă Brian. — Să facem? întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și Zet își făcură apariția. — Ți-l prezint pe Adam. — Câine Papillon, spuse Scarlett-Taylor, luându-l în brațe pe Zet. — Îl cheamă Zet, făcu Adam prezentările. Scarlett-Taylor zâmbi pentru prima oară cu zâmbetul lui adevărat, un surâs logic și intelectual, surâsul unui om mai vârstnic. I-l înapoie pe Zet lui Adam cu o plecăciune grațios formală. Adam nu zâmbi, dar îl privi aprobator. — Și ce-aveți de gând să faceți acolo? întrebă Brian. — Să facem? întrebarea părea să-l nedumerească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avea o gaură și peste tot se așternuse praful și un miros de mucegai. Lui John Robert părea să-i fi pierit pentru moment graiul, ceea ce o făcu pe Alex să se simtă mai la largul ei. Îi adresă un surâs. — Foarte amabil din partea dumitale că ai venit. Absolut deloc. Mă bucur să te văd. — Pot să-ți ofer ceva... un ceai? Lui Alex i-ar fi prins bine un whisky cu sifon, dar își aduse aminte că John Robert era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în spatele „tinerei ei stăpâne“, îmbrăcată în uniformă de cameristă, cu șorț, se simțise absolut invizibilă. Mă rog, preotul o observase, dar nu-i plăcuse felul lui de a o observa. Și acea tânără doamnă McCaffrey îi aruncase vreo două din surâsurile ei mieroase, dar asta nu însemna nimic. După cum nici acel „noi“, repetat de Hattie, nu însemna nimic. Sau însemna ceva legat de starea sufletească a fetei în momentul prezent. Dar sufletul lu Hattie intra acum într-o zonă primejdioasă, vulnerabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Va trebui să ne gândim la o universitate englezească. Ți-ai luat examenele cu bine. Mi s-au comunicat notele. Cum te-ai împăcat cu părintele Bernard? Hattie zâmbi - un zâmbet care semăna mai mult cu o grimasă decât cu surâsul unei fete tinere, exprimându-și în felul acesta amuzamentul provocat de părintele Bernard, pe care-l găsise oarecum ridicol. Foarte bine. Ce ți-a spus să faci? Să fac? Ce să studiezi, de ce să te preocupi? A, nimic special. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Alex, și privirea cu care o fixa pe Hattie era atât de intensă, încât părea aproape sașie. Fața rotundă îi lucea de parc-ar fi fost transpirată, ochii distanțați îi erau umezi de emoție, pe buze îi încremenise un surâs dement, care-i dezvelea dinții pătrați. Capul părea straniu, ca un dovleac iluminat pe dinăuntru. Intrase în Papuc prin pivnița de cărbuni, care avea o fereastră ce dădea spre coridorul din spatete casei (fereastră care, pe vremuri, înainte de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aerisite. Gândind la zilele ce s-au scurs, constat apoi cu mare satisfacție că am întâlnit peste tot persoane amabile și dispuse să mă ajute în găsirea unui loc pentru dormit, și au făcut aceasta cu o mare disponibilitate și surâsul pe față. Am impresia că Dumnezeu își deschide larg brațele prin toți acești oameni pe care îi întâlnesc. Si când mă gândesc că acasă eram atât de neliniștit, temându-mă că nu voi găsi loc de cazare, sau va trebui
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
vecine, dar și de pe alte continente. In Franța, respiri un aer universal, iar trecerea în Spania o simt în aceeași atmosferă a unui spațiu comun, primitor. De fapt, nimeni nu te întreabă: Ce cauți pe aici?”, ci îți spune cu surâsul pe buze: ”Bine ai venit!” Incet, încet începe coborârea spre Roncesvalles, până la care mai sunt cinci ore de mers. Aceleași priveliști minunate ale țării bascilor, aceleași oi pe pășuni, aceeași vegetație montană. Privind în înaltul cerului acoperit de nori, văd
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
nu voiam ca ea să treacă dincolo fără să fi cunoscut această minune a tehnicii numită metrou. Bănuiam, nu spun că eram sigur, că avea să fie prima și ultima ei călătorie subterană. Ea însă avea un aer blând-resemnat, un surâs vag pe buze, semn că știa ce urmează... O primă încercare a fost scara umblătoare pe care a trebuit să pună piciorul pentru a coborî. O amuza că treptele de metal îi fugeau de sub picior avântându-se rând pe rând
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
contrariată. De ce? Tatăl său însă și-ar fi spus fără doar și poate că dacă feciorul are intenția să vândă apartamentul, de bună seamă are motive s-o facă. Și ar fi așteptat cu răbdare continuarea, pe față cu acel surâs încrezător care îi era caracteristic. Păi... m-am recăsătorit și... m-am mutat la... ea. Lucian urmărește cu privirea o doamnă masivă care se apropie pe aleea îngustă. Se dă într-o parte, făcându-i loc să treacă. La cimitir
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spus doar ce am văzut când eram pe front... Și luptai împotriva victorioasei Armate Roșii! După această afirmație, anchetatorul și-a făcut de lucru cu niște foi din dosar, fulgerându-l pe Toaibă cu o privire câinoasă. Apoi, cu un surâs ironic, a reluat vorba: Și ce ți-ai zis tu când a venit cu recheziția? Ia să vezi cum îi păcălesc eu pe aiștia... Și... și ce ai făcut cu calul? „Ce să-i spun? Mai bine tac” - și-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Editura Valman din Rm. Sărat, în 2011, este radiografia unei sensibilități exacerbate de interacțiunea cu un univers pe care poetul îl percepe ca fiind dominat de trei forțe: Dumnezeu, Femeia și Dobermanul politic, polarizând antinomiile care bântuie lăuntrul lui sufletesc (surâsul cosit de neliniști), pe de o parte, mereu revoltat împotriva nefirescului, simțit cu disperare în jur, într-o democrație purulentă, dar, pe de altă parte, hipersensibil la frumusețea feminină ale cărei date sunt omniprezente, elemente ale morfologiei acesteia fiind identificabile
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
doar declarativă: Vreau să mă schimb, dar nu mă las schimbat. Pentru a atenua gravitatea sentimentului precarității ființei, altfel spus, pentru a accepta trecerea în neființă, poetul își minimalizează urmele, semnele pe care le lasă în lutul moale - Câte-un surâs în ceasuri indecise, / O mângâiere-n stinse rotocoale, / Un gest umil din palme pururi goale / Și împărțiri în timp răsfrânt promise -, încât regretul despărțirii să fie mai puțin adânc, mai ales că, deși discretă, absența unei ființe dragi este resimțită
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
literară, referindu-se la creația sa. Iubita însăși e desemnată tot cu gesturi largi, e colombă (Colombă ești în sclipăt când dansezi / cum într-un parc glicina de zăpezi / și viscolul îți suflă împrejur / volanele de ape și velur), cu surâs strein (Surâzi strein ca luna la pătrar), iar lacrima e anahoretă. Sentimentul e omniprezent, iar numeroasele titluri - de volume sau de poeme - stau mărturie în acest sens: Frumoasa adormită; Mireasă cu voal; Eurydice; Nuntă neagră; Ești tu aceea care vine
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]