4,767 matches
-
o gură de vin. — Da? — Aveam de discutat o serie de lucruri. — Da? — Când ne-am terminat discuția de afaceri, contele a pomenit de relația lui cu dumneata. Recunosc că am fost surprins la Început. Tonul lui Viscardi sugera că surprinderea sa era rezultatul descoperirii că domnul conte a permis ca fiica lui să ia În căsătorie un polițist, mai ales pe acesta. — Ce coincidență, Înțelegeți, adăugă Viscardi, doar un pic prea târziu, și zâmbi din nou. — Desigur. M-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
unul. Pot să vă Întreb care sunt celelalte? Viscardi ridică paharul la buze, apoi Îl coborî fără să bea și spuse: Am aflat că s-au pus anumite Întrebări despre mine și despre afacerile mele. Brunetti deschise ochii de-o surprindere jucată. — Sper că nu bănuiți că m-aș amesteca În viața dumneavoastră particulară, signor Viscardi. Viscardi așeză brusc paharul, Încă aproape complet plin, Înapoi pe tejghea și spuse, cât se poate de clar: — Poșircă. Când văzu surprinderea lui Brunetti, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ochii de-o surprindere jucată. — Sper că nu bănuiți că m-aș amesteca În viața dumneavoastră particulară, signor Viscardi. Viscardi așeză brusc paharul, Încă aproape complet plin, Înapoi pe tejghea și spuse, cât se poate de clar: — Poșircă. Când văzu surprinderea lui Brunetti, adăugă: — Vinul, desigur. Mă tem că nu am ales locul potrivit ca să bem ceva. — Nu, nu e foarte bun, nu-i așa? recunoscut Brunetti, așezându-și paharul gol pe tejghea lângă al lui Viscardi. — Repet, commissario, că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-mi amintesc acum de el? Brunetti ignoră Întrebarea, așa că Viscardi continuă: — Asta Înseamnă că l-ați arestat? Dacă asta Înseamnă că-mi veți recupera tablourile, soția mea va fi Încântată. — E mort. — Mort? Întrebă Viscardi, arcuindu-și o sprânceană de surprindere. Ce păcat! A fost o moarte naturală? Întrebă el, apoi făcu o pauză parcă pentru a-și cântări următoarea Întrebare. O supradoză de droguri, poate? Am auzit că se-ntâmplă astfel de accidente, mai ales la tineri. Nu, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe cele două fete. Am ajuns la timp la școală! Ai mai multa grijă pe unde mergi! se revoltă Tania. Micuțo, taci și lasă-mă în pace! Pe cine faci tu micuță! Ok! Am doar 13... Micuța este luată prin surprindere. O fată mai mare trece peste ea cu o carte în mână: Trec pe-aici! spune ea fără să își ridice ochii din carte. Hei! Ai grijă să nu mai intri așa în oameni! Fata se întoarce, se uită în stânga
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
mai groaznic. Nefericit, Hugo a mai scos niște cărți despre ritualul hrănirii, s-a aruncat pe canapeaua din plastic negru și s-a pregătit să învețe. Auzind că în secțiunea pentru copii mai intrase cineva, Hugo a ridicat privirea. Spre surprinderea lui, a recunoscut-o pe nouvenită. Inițial, a simțit un puseu de neplăcere. Era Alice. Serioasa, curata Alice, soția dezgustătorului Jake și femeia care reușise să distrugă de una singură cariera americană a Amandei. Deși, Hugo trebuia să admită că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în vârful mormanului și a deschis-o la nimereală. —„Oare ne ascultăm cu-adevărat copiii?“ a citit, apoi a ridicat ochii umezi către Alice. Pe cuvânt că eu îl ascult. Ore întregi, în fiecare noapte, ca să fiu mai precis. Spre surprinderea lui, Alice a început să chicotească. Era un chicot absolut diferit de obișnuita hlizeală a Amandei. Era un hohot pornit din gât, cald, care făcea ca lumea să pară, dintr-odată, un loc mai bun și mai luminos. Ce problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vrei, ne-am putea întâlni peste câteva zile. Vineri? Capitolul 15tc " Capitolul 15" — Ce bem noi aici e apă deionizată prin osmoză inversă? —Redactorul-șef al revistei La Gunoi! își flutura borcanul de jem într-un gest de comandă. Spre surprinderea ei, Alice și-a dat seama că el flutura borcanul în direcția ei. Tonul lui era neașteptat de brutal; de fapt, de-a dreptul bădărănesc. Mai ales dacă luai în considerare faptul că era musafir în casa lui Alice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
distractivă decât majoritatea ponturilor pe care Alice le citise în La Gunoi!. Joss i-a aruncat o privire piezișă. Nu prea cred. —De ce nu? a spus Alice zâmbindu-i lui Jake, de la care aștepta o formă de încurajare. Însă, spre surprinderea ei, chipul acestuia purta semnele inconfundabile ale jenei. —Al, nu sunt sigur c-ai priceput, a zis el. —Ce să pricep? La Gunoi!, vezi tu, e mai mult decât o revistă. E un mod de gândire. Un mod de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca vocea să-i rămână neutră. Mi-a zis că voi nu folosiți decât scutece de bumbac. Eu n-aș putea s-o scot la capăt cu-așa ceva. Chiar și alea de unică folosință sunt prea mult pentru mine. Spre surprinderea lui, chipul lui Alice a fost invadat de o îmbujorare vinovată. —Ăăă, păi, a zis ea. De fapt, am început și eu să folosesc, din când în când, scutece de unică folosință. Și-a dres glasul, apoi: Sigur, numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
această dată). Aveți câteva minute libere? Ușa deschisă larg, proprietarul înțepenit într-o neverosimilă poziție de drepți, ca și cum ar fi fost pregătit să dea raportul unui necunoscut care îl complexa. - De la poliție (ochi bulbucați, fața lungită, bătrânelul pare luat prin surprindere; iar surpriza nu este deloc una plăcută; este îmbrăcat într-o cămașă imposibilă, maron cu buline albe, cu guler răsfrânt, peste care a tras o vestă fără mâneci, albă, din lână, probabil făcută de andrelele nevestei; pantaloni de stofă - un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
este importantă, plăcerea ei incomensurabilă de a pleca, alături de cineva, la o lungă, nesfârșită plimbare. Nu una dus-întors, ci doar dus... Vecinul se așeză pe canapea, luă telecomanda și deschise televizorul. Un ochi indiscret (dar de unde?) ar fi văzut cu surprindere cum celelalte butoane ale aragazului încep să se rotească încet (ca într-un film de groază, nu?), iar o ureche (indiscretă) ar fi auzit șuieratul ca de șarpe al gazelor. Vecinul moțăia, deja, iar la un moment dat îi căzu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ale trecătorilor, Scriitorul continuă să alerge pe urmele unei femei pe care doar el o vedea... Pașii îi răsunau pe caldarâmul umed, fu cât pe ce să alunece, de câteva ori, însă nu se opri. Din când în când, spre surprinderea celor care îl auzeau, striga numele ei. Apoi, dintr-o dată, orașul dispăru pe de-a-ntregul. Poate că nici nu existase vreodată, ar fi și aceasta o ipoteză, nu? Dar haideți să fim serioși, un oraș nu poate să dispară pur
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bolnavul să pună în dubiu existența lui Dumnezeu, sau poate fi momentul forte pentru o recuperare adevărată și proprie a religiozității și a credinței lui. Al patrulea pasaj, de la persoana bolnavă la ființa umană „radicală și finală”. Este vorba de surprinderea omului în radicalitatea și în finalitatea lui, adică în rădăcinile sale și cu referire la destinul său ultim. În perspectiva unei antropologii deschise față de transcendent și în perspectiva credinței creștine, rădăcinile omului nu stau în omul însuși, nici în cel
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pe care i-am cunoscut, prețuit și admirat pentru aceeași cumsecădenie și aceeași bunătate naturală pe care le remarcasem la Înșiși părinți mei). Însă eu te cunosc de circa 40 de ani (precis: de 35 de ani), și constat, fără surprindere, dar cu cea mai adâncă durere și cu o nesfârșită părere de rău că te menții neschimbat În maniere, că ai rămas același troglodit dintotdeauna care, când se enervează, nu găsește altceva mai bun să-i vorbeasă interlocutorului decât că
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
inevitabile ale părinților, care la un moment dat ne chemau la culcare. Unul dintre noi stătea ascuns În Întuneric și ceilalți la lumina neonului bombar- dat de fluturi și țânțari din fața blocului. omul Negru trebuia să vină din Întuneric, prin surprindere, și să ne atingă, apoi să fugă. Dacă vreunul din noi era atins, acela lua locul omului Negru, care trecea În echipa de la lumină. omul Negru cel ade vărat trece prin ziduri, pentru că e doar o umbră care nu cunoaște
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dar pe care nu-l văzusem niciodată, de unde - abia acum Îmi dădeam seama ! - veneau vocile misterioase ale copilăriei. Șaman 99 — Îmi amintești de ceva, nu m-am putut abține să-i spun. — Și tu Îmi amintești mie de ceva. Spre surprinderea mea, a dispărut o clipă și s-a Întors cu Rubaiyatele lui Omar Khayyam În mână. Și-a scos cămașa, a intrat În cadă alături de mine și a Început să-mi citească. Vreau beat să fiu Într‑una și‑aș
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o murdăresc, atrâgându-mi atenția să le țin cu mâna la spate, ca să nu alunece. Am oftat, abținându-mă să-l Înjur și să cobor, cum aș fi făcut În mod normal. Eram la mâna lui. la Spitalul de Urgență, spre surprinderea mea, În loc să sară să-mi panseze rana, medicul mi-a dat o eprubetă să urinez. Eprubeta era foarte Îngustă și am simțit cum pipi curgea mai mult pe mână. Am văzut sânge pe mână și m-am gândit că era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
strigătelor inevitabile ale părinților, care la un moment dat ne chemau la culcare. Unul dintre noi stătea ascuns în întuneric și ceilalți la lumina neonului bombardat de fluturi și țânțari din fața blocului. Omul Negru trebuia să vină din întuneric, prin surprindere, și să ne atingă, apoi să fugă. Dacă vreunul din noi era atins, acela lua locul omului Negru, care trecea în echipa de la lumină. Omul Negru cel ade vărat trece prin ziduri, pentru că e doar o umbră care nu cunoaște
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
existase cândva, dar pe care nu-l văzusem niciodată, de unde - abia acum îmi dădeam seama ! - veneau vocile misterioase ale copilăriei. — Îmi amintești de ceva, nu m-am putut abține să-i spun. Și tu îmi amintești mie de ceva. Spre surprinderea mea, a dispărut o clipă și s-a întors cu Rubaiyatele lui Omar Khayyam în mână. Și-a scos cămașa, a intrat în cadă alături de mine și a început să-mi citească. Vreau beat să fiu într-una și-aș
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o murdăresc, atrâgându-mi atenția să le țin cu mâna la spate, ca să nu alunece. Am oftat, abținându-mă să-l înjur și să cobor, cum aș fi făcut în mod normal. Eram la mâna lui. La Spitalul de Urgență, spre surprinderea mea, în loc să sară să-mi panseze rana, medicul mi-a dat o eprubetă să urinez. Eprubeta era foarte îngustă și am simțit cum pipi curgea mai mult pe mână. Am văzut sânge pe mână și m-am gândit că era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
După ce am bătut la ușa pridvorului casei, părintele ne-a strigat din cameră că putem intra, așa că am intrat În pridvor și chiar dacă nu am Îndrăznit să mergem mai departe, prin ușa deschisă a camerei am putut constata cu mare surprindere că părintele se ospăta cu o friptură cu un miros extrem de ademenitor pentru noi, care nu mai mîncaserăm așa ceva de vreo cîteva săptămîni, că... era mare păcat! Mi-am spus În sinea mea: Doamne, cum se poate ca părintele să
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
suporte În urma a ceea ce li se Întîmplă. Asta ce poate Însemna? Ar Însemna că Înainte ca ceva să se Întîmple, omul Își imaginează ce s-ar putea Întîmpla. Exact! Și știi de ce? ─ De ce? Pentru că nu vrea să fie luat prin surprindere. Omul vrea ca el să fie Într-un fel, cu un pas Înainte. Vrea să știe ce s-ar putea Întîmpla, pentru ca să știe ce ar trebui să facă pentru a nu fi nevoit să suporte ceva care să-i aducă
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
de oameni. Prima categorie ar fi acei oameni care au Întradevăr o mare capacitate de a prevedea evenimentele ce pot apărea și astfel sînt pregătiți să le Înfrunte. Pentru că ei se așteaptă la ele, aceste evenimente nu-i iau prin surprindere și pot astfel să-și pregătească din timp reacțiile În fața acelor situații și, dacă e vorba de niște evenimente neplăcute, ei vor suferi mai puține influențe negative. O a doua categorie, ar fi acei oameni care cred despre ei pot
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
poate Întîmpla oricui, li se Întîmplă și lor cîteodată să prevadă ceva, e drept că destul de rar, pentru că de cele mai multe ori evenimentele la care ei se așteaptă, nu se produc așa cum cred ei și astfel sînt mai mereu luați prin surprindere de cu totul alte evenimente decît acelea pe care ei credeau că se vor produce. Ca atare, ei nu vor putea reacționa corect În confruntarea cu evenimentele, pentru că ei se așteaptă la altceva. CÎnd cele Întîmplate nu corespund cu cele
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]