3,733 matches
-
ultimul deceniu, literatura istorică din România s-a Îmbogățit cu o serie de lucrări de caracter memorialistic. Fără doar și poate, cea mai importantă, ca impact asupra mișcării de idei din România, este Jurnalul lui Mihail Sebastian 2. Chiar dacă perioada surprinsă este cea a Holocaustului, În final este prins, cu tușe grăbite, un tablou al perioadei imediate căderii regimului fascist. În această scurtă perioadă, xe "Sebastian"Sebastian reușește să Înțeleagă Înaintea multora adevăratul caracter al comunismului. La 31 august 1944, el
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
populară și eficientă în același timp este compresa caldă. Stomacul reacționează la căldură pentru că aceasta îl stimulează. Dacă vă simțiți ficatul umflat, puneți o compresă caldă în partea dreaptă a abdomenului acolo unde se află acesta. Ați putea fi chiar surprins! Cele mai bune produse cu efect drenant pentru ficat și vezica biliară rămân însă plantele medicinale. Unele dintre ele, cele numite colagoga, se adresează în mod special și au un efect benefic asupra vezicii biliare. Altele, numite coleretice au o
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
celorlalte țări din "lagărul socialist". Am dat și alte detalii, dar nu puteam epuiza totul, răspunzând unui singur deputat. Al doilea participant care m-a supus "interogatoriului", precedat de comentarii adecvate, a fost parlamentarul David Atkinson, care s-a arătat surprins că la negocierile de la Viena pe problemele Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, încheiate cu puțin timp în urmă, România a refuzat să accepte textul final! Întrebarea mi-a permis să reamintesc că încă de la începuturile procesului de la Helsinki
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
tradus încă odată, dar reacția interlocutorului a fost aceeași. Evident nervos, președintele Ceaușescu s-a adresat unui diplomat coreean, prezent și el la primire și cunoscător al limbii române, întrebându-l "Mă, ce a tradus ăsta aici, a tradus corect ?". Surprins, dar și puțin speriat de întorsătura lucrurilor, el a răspuns că " Da..., a tradus corect". În această situație, președintele Ceaușescu, foarte precipitat și încruntat, mi-a cerut "Mă, tu tradu, cuvânt cu cuvânt, ce îți spun eu !" și a reluat
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
reciproc. A asigurat apoi că România va sprijini, și pe mai departe, reunificarea țării cauza legitimă a tuturor coreenilor, din Nord și Sud, aspirația lor de a trăi într-o patrie unită, liberă și independentă. Deși într-o oarecare măsură surprins și nemulțumit, el a reacționat relativ calm. În esență și-a exprimat părerea de rău de comunicarea făcută și a spus că, în timp, pasul întreprins de România va fi regretat. A adăugat apoi că stabilirea de relații cu Coreea de Sud
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Acme și a Început să le adreseze o serie de Întrebări privind anumite situații ipotetice: ce s-ar Întâmpla dacă În fabrică ar izbucni un incendiu, dacă utilajele care produc componentele s-ar strica și așa mai departe. A rămas surprins văzând că la toate Întrebările răspundea directorul general, În ciuda faptului că tot personalul era prezent la ședință. Pe măsură ce auditul se apropia de sfârșit, s-a Întors și i-a adresat o ultimă Întrebare bărbatului care dominase ședința. „Ce s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
văzut pe punte, plimbându-se relaxat, cu mâinile la spate. „M-au liniștit prezența și siguranța lui de sine”, mi-a spus tatăl meu. Acte de altruism După ce soacra mea a murit de cancer În urma unei suferințe Îndelungate, am rămas surprinși când l-am văzut pe directorul general al companiei unde lucrase ea venind să ne transmită condoleanțe. Era o după-amiază de duminică, moment pe care noi, ceilalți, nu l-am irosi pentru nimic În lume, iar el ajunsese acolo după
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pari a fi oarecum nervos”. În noaptea respectivă am stat În fața oglinzii, făcând tot felul de grimase ca să-mi dau seama ce voiau să spună. În cele din urmă am ales o grimasă pe care o consideram neutră. Am rămas surprins. „Ia te uită”, m-am gândit, „chiar par nervos”. Totul transmite un mesaj Puțini manageri conștientizează impactul nonverbal pe care Îl au asupra gândurilor și opiniilor angajaților. Orice-ar fi, nu poate exista un contact Între angajat și manager care
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
chestiunea pusă În discuție. Participanții nu s-au ferit deloc să conteste ideile expuse, iar lupta era uneori destul de strânsă. Totuși, la sfârșitul ședinței, grupul identificase nu una, ci mai multe opțiuni pentru client. Pe când lumea se Împrăștia, am rămas surprins să văd foști „adversari” ieșind Împreună și vorbind pe un ton prietenos unii cu ceilalți despre un viitor picnic organizat de companie. Diferența dintre cele două companii era de fapt o diferență de cultură. Compania sus-menționată construise un climat În
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de electronice renumit pe plan național, ea m-a rugat să mergem În altă parte. Mirat, am Întrebat-o de ce. „De fiecare dată când intru aici”, a spus ea, „ei mă fac să mă simt neimportantă”. Am rămas și mai surprins, pentru că era vorba despre o companie care avea o cifră mare de vânzări În rândul consumatorilor foarte tineri. Îndreptându-ne spre un alt magazin cu produse electronice, despre care fiica mea susținea că acolo s-au purtat foarte frumos cu
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
cere și puterea de a se abține să se amestece În treburile lor atât timp cât ei muncesc.” Theodore Roosevelt Recent, Îmi verificam e-mailurile, când am dat peste unul de la un prieten cu care lucrasem cu câțiva ani În urmă. Am rămas surprins, pentru că mesajul avea atașat și CV-ul lui, Împreună cu rugămintea de a-l recomanda oricărei companii despre care știam că ar avea nevoie de competențele sale. Ultima dată când vorbisem cu el, era entuziasmat de faptul că se angajase la
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Început: râsul este o afacere bună!” Liz Curtis Higgs, umoristă și scriitoare Recent, lucrând pentru o companie, l-am auzit la interfon pe președinte invitând pe toată lumea să iasă afară pentru o festivitate În onoarea noului steag. Am fost oarecum surprins, dar i-am urmat pe ceilalți la ceremonie. Am recitat jurământul față de țară, după care un elev de liceu a cântat la trompetă „The Star Spangled Banner”1. Mai apoi, fiecare dintre noi a primit o acadea În culorile roșu
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
dorea. Homer a Înșfăcat pe dată Încuietoarea de bronz. După ce și-a luat premiul, l-am Întrebat cu ce putea să-l ajute firma Eppler’s S & T Trustworthy Hardware. „De fapt, nu vreau să cumpăr nimic”, a Îngăimat el. Surprins, l-am Întrebat de ce mai venise. „Păi”, a spus el, „am fost ieri pe la magazinul care Îți face concurență și am văzut că la ei șuruburile se vând câte două la 10 cenți. La tine costă 6 cenți bucata. Am
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de actorii oricărei scene culturale ca un mandat simbolic al unei conștiințe colective. Ne aflăm mereu la intervalul dintre intuiția adevărului, slăbirea participării și regăsirea întregului. O conștiință istorică se edifică într-un regim oceanografic. Suntem mereu prinși - mai exact, surprinși - de alteritatea masivă a trecutului și de agonia identitară a unui prezent friabil. Tradiția apare, astfel, ca orizont dialogic devenit scut pentru orice înțelegere. Retrospectiv, tradiția fuzionează memoria unei opere culturale cu întrebările unei neliniști contemporane. Nu există trecut care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
se va conserva În infrastructura spectacolului constructivist, și după aceea. SPRE O POEZIE „CONSTRUCTIVISTĂ” Transformările liricii lui Voronca În foarte scurtul răstimp ce desparte Restriști-le din 1923 de primele adeziuni avangardiste au avut de ce să uimească. Și cel dintîi surprins a fost - cum am văzut - Lovinescu Însuși, observînd trecerea bruscă de la „sentimentalitatea răvășită și descompusă” a versurilor de la Început, la programul „ordinii sinteză, clasică, integrală” al constructivismului. Fapt e că lansarea, În mai 1924, a Manifestului activist către tinerime al
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
decît scoicile și brățările uitate pe țărm și pe care un braț al mării lunecos le adună și le face să dispară”. Poetul-personaj trăiește Însă cu o particulară frenezie - ca și În versurile sale - orice promisiune a metamorfozării universului. Acesta, - surprins, În genere, În datele sale concrete, Într-o notație de „reportaj” al faptului cotidian, apare modelat, Într-un prim moment, În figuri - cum am văzut - ale Închiderii, stagnării, obscurității: ziduri, odăi, curți, umbră, noapte etc., cu corespondențe În plan spiritual
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
exemplu, trimiteau învățători ca să ne vadă cum lucrăm. Chiar cred că am învățat foarte multe acolo. A fost un anumit incident de care îmi aduc aminte. La balul de absolvire, cu toți profesorii și părinții de față, am fost foarte surprinsă să vină doi copilași la mine cu flori, dintre cei cu care lucrasem la școala-model. Nici una dintre celelalte absolvente nu a primit flori atunci, și îmi amintesc vag o ceartă pe tema asta mai târziu: era corect ca doar eu
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
sunt câteva exemple luate aproape la întâmplare pentru a ilustra afirmația anterioară. Ceea ce au comun toate aceste exemple e faptul că însușirea e presupusă a se manifesta sub o formă graduală, fiind, în principiu, măsurabilă, dar ea nu se lasă surprinsă ușor prin niște „semne” evidente, capabile să fie evaluate în chip cantitativ (să se aplice o unitate de măsură). În acest caz, pentru a se evidenția totuși un asemenea caracter ierarhic al diferitelor stări, se folosesc așa-numitele scale ordinale
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
împarte într-o mulțime de zone mai mici, care devin ele însele obiecte de selecție aleatorie, simplă sau stratificată. În cadrul zonelor alese, se poate proceda la un nou stadiu de selecție sau, dacă unitățile sunt mici, se anchetează toți indivizii surprinși aici. Această procedură are posibilități de aplicare tot mai largi, pe măsura progreselor realizate în tehnicile de cartare, mai ales prin utilizarea imaginilor luate din sateliți. Natura arealelor delimitate este foarte diversă și depinde de cuprinderea anchetei și de problematica
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
și, deodată, buf ! De parcă cineva scăpase de la etaj un sac de cartofi, chiar așa a zis, cum se auzeau sacii de cartofi pe care-i arunca bunicul în pivniță, la țară. Cu alte cuvinte, omul nostru nu strigase, nu păruse surprins de ce i se întâmplă... Ce știi despre el ? — În clipa asta, doar ce arată analizele. Știu, cu precizie, cât zahăr are în sânge, dar nu știu cum îl cheamă. Cosmina stinse țigara și se uită la el, cum ședea aplecat peste palma
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cum se îndepărtează. Cosmina se opri în fața porții, căutându-și cheile la lumina felinarului. Îi simți privirile și se întoarse. Pe trotuarul de vizavi, el aștepta ca fata să intre în casă și să-l lase singur. Cosmina nu păru surprinsă, doar vorbise despre el ceva mai devreme. Cum poți cunoaște lumea scormonind în gunoaie ? îl întrebă. — E simplu, răspunse el, cu un glas alb. Dacă ai un arc de cerc, poți calcula unde e centrul și care e raza, deci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un fel de boală, oamenii ar cădea din balcoane ca perele coapte din pom“. Poate că boala totuși e a celorlalți, nu a lui. — Îmi permiteți ? Abia atunci își dădu seama Cosmina cât era de înalt. El îi luă privirea surprinsă ca pe o încuviințare și își așeză tăvița în fața ei. Puse deoparte cartea pe care o ținuse la subsuoară, apoi ceru sarea și piperul din care presără, îndelung și precaut. Cosmina pufni în râs. — Adică ? întrebă el, zâmbind. — Așteptam să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pasăre scăpată din laț, auzi Cosmina în urma ei. Lațul s-a rupt, iar noi ne-am izbăvit. Tocmai deschisese poarta, după ce dibuise mânerul pe în tu neric. Noaptea căzuse repede, felinarele încă nu apucaseră să se aprindă. Ea se întoarse, surprinsă. Vocea venea de foarte aproape, îi șoptise la ureche. Dar lângă ea nu era nimeni, doar pe trotuarul celălalt, silueta uscățivă, cu ochii luminați. O privi nemișcat, până ce fata se liniști. Se întâmpla des, se simțea privită mereu când se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se proiectase, pur și simplu. Felinarele se aprinseră, dar lumina lor era încă palidă. Fața bărbatului rămase imobilă. Îi întinse o bucată de hârtie. Cosmina o despături și o apropie de conul de lumină al felinarului. — Ce-i asta ? întrebă, surprinsă. — E dragonul de azi. — Dar azi n-am desenat niciun dragon ! Nici ieri... de fapt, de când a murit tataia. Nici nu mai știu unde mi-e caietul. Ridică glasul, dojenitor : Acum înțeleg. Când am făcut curat, după înmormântare, am aruncat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
curtea interioară era deja pustiu, așa că Pantelimon o putea parcurge nestingherit, cu pași mari, concentrat asupra monedei sale de argint fără să trebuiască să se ferească de ceilalți. — Azi o să ies pe poarta din spate, explică fata, în fața privirilor lui surprinse. Merg pe jos spre casă, e mai aproape pe-aici. Nu la asta mă gândeam, spuse Pantelimon, privind, cu ochi tulburi, pe deasupra ei. Am găsit combinații noi. Destinul e ca o fiară care se îmblânzește... Să-ți arăt ! Acum pocnesc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]