2,825 matches
-
treaba ta să ții minte fiecare cuvințel. — Ascultă, dacă aș Încerca să găsesc toate articolele după vagile descrieri care mi se fac zilnic, n‑aș mai avea timp de nimic altceva. Zău că trebuie să cauți pe Internet. A mai suspinat de două ori, iar eu am Început să fiu Îngrijorată că o să hiperventileze. Nu, nu, tu să mă asculți o clipă, am Început eu, enervată și gata să dau iama În fata asta puturoasă care avea de departe un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din fața ușii și Încercă să-și șteargă repede ochii. Dar nu o putu face suficient de repede. — Ei, spuse domnul Mundy cu blîndețe. Ce Înseamnă asta? Asta Îl făcu pe Duncan să plîngă de-a binelea. Își acoperi fața și suspină În palme; umerii i se cutremurau făcînd rama patului să tresalte. Domnul Mundy nu Încercă să-l oprească; nu se apropie de el, nu-i puse brațul pe umeri, nu făcu nici un gest de genul ăsta. Pur și simplu, rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
razele iubitului ei, soarele. Singura preocupare, trandafirul roz, devenise aproape obsesie. Era fericită să-l ajute, să-l știe în siguranță. Altceva nu prea mai prezenta vreun interes pentru ea. Dacă trandafirul zâmbea, inima florii galbene se înveselea, dacă acesta suspina, cerul devenea înnourat și începea furtuna în sufletul florii devotate. Timpul a trecut repede, nemilos timp. Și a venit o zi.. Floarea soarelui s-a trezit și a întins mâna să-și mângâie prietenul. Acum însă mâna se izbi cu
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
în ziua de chenzină, Greșind și ușa, ce mai tura-vura, A nimerit în pat la o vecină! Vezi, uite unde duce băutura! La catafalcul unei concupiscente Te-ai dus la locul cel divin Între-ale cărui frontiere Nu-i întristare nici suspin Și (vai!) nici geamăt de plăcere! Nestatornica-mi iubită O caut. Mi s-a explicat Că ziua-ntreagă-i la bronzat. Revin spre seară, dar belea, Acum „bronzatul” e la ea. Septuagenarului care se plânge că „ia luat Dumnezeu puterile
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
cu Metallica pe una din fesele care i se mișcau ritmic. I-am spus toate lui Judith că e vorba doar de un ghinion incredibil. O singură uscătură În Întreaga pădure falnică de dădace. — Dar dacă a văzut ceva, Kate? suspina ea la telefon. —Josh nu a văzut nimic, Judy, nu are nici trei ani. Și nu țin minte nimic Înainte de cinci ani. Dar Judith nu și-a mai lăsat niciodată copilul În grija altcuiva. Știam că o tortura gândul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
școlilor sacerdotale marile lor cărți și marii lor învățători? Într-un cuvînt, cine va vindeca plaga atît de adîncă a insuficientei educații a Clerului, care o macină zi de zi pe frumoasa Mireasă a lui Cristos și o face să suspine? Nimeni altcineva decît Episcopatul, căruia i-a fost încredințată conducerea acesteia, lui i s-a dat puterea miraculoasă de a o vindeca, dar acesta trebuie să fie unit, iar nu despărțit în facțiuni. Episcopatul întreg in corpo se reclamă din
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ar părea împrejurările că ar fi împotriva binelui Bisericii Înseși, creștinul trebuie să se bucure într-o liniște deplină și să-și păstreze o bucurie deplină, găsindu-și odihna întru totul în Domnul său. Oricum, nu trebuie să înceteze să suspine, în rugăciune, să se facă voia Domnului precum în Cer așa și pe Pămînt, ca oamenii să țină pe Pămînt Sfînta Sa lege a iubirii asemenea Sfinților ce trăiesc în Cer. 3. Creștinul, deci, trebuie să alunge din inima sa
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
spirituale ale Bisericii și a darurilor Sfîntului Spirit, prin contracte contrare credinței universale. Acestea și alte lucruri au fost văzute de oamenii Bisericii din vremea aceea, oameni ca Profetul Ilie, care lucrau cu rîvna lui Dumnezeu pentru casa lui Israel, suspinînd și în dureri, prin scrisori și prin viu grai, adresîndu-se nunților de la Roma și direct lui Alexandru, Episcop al Scaunului apostolic, în privința nemaiîntîlnitei răutăți a lui Henric și a nenumăratelor nelegiuiri comise în Germania de ereticii smintiți și simoniaci conduși
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
că nimeni n-o să se mai uite la fotografii și nici n-o să-și amintească nimic a doua zi. Serios, faptul că a apărut în fiecare ziar nu are nici o importanță. —Nu-mi pasă că o să apar în toate ziarele, suspină ea, ci că m-au surprins în trening! N-o să mai pot scoate capul în lume. Te rog, vino la mine. Uneori, când Julie se comportă în felul ăsta, îmi zic ce noroc că-i cea mai bună prietenă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
multă seriozitate. Mi-a șoptit mie cineva că îți dorești un logodnic, Julie. Încântător! Spune-mi, te rog, cum vrei să fie? — Cineva deștept și nostim, care să mă facă să râd. Cineva pe umărul căruia să pot plânge și suspina ore-n șir și încă să fie nebun după mine. Numai să nu-mi faci cunoștință cu un tip creativ. Pe ăștia mi i-am scos din schemă încă din liceu. Nu vreau actori, artiști plastici sau muzicieni, nu, mersi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
m-a întrebat: —Dumnezeule, ce s-a-ntâmplat? Bradley a fost cumva răutăcios cu tine?“ — Nu, nu. Zach... nu mi-a dat un inel de logodnă și Betthina m-a întrebat unde e și... nu știu... mă simt groaznic, am suspinat eu. Fugi de-aici!!! Dacă te mai întreabă cineva de nenorocitul ăla de inel, spune-le că ai primit în locul lui Camionul înecat, care e mai valoros decât șase inele de logodnă, OK? Când un bărbat îți dăruiește ceva atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și divorțurile sunt singurele lucruri care îi fac cu adevărat fericiți pe oameni, îmi spuse. Ești norocoasă c-ai scăpat. Dacă îl suni, nu faci decât să înrăutățești situația. Dar îl iubesc, am șoptit fără vlagă. Nu-l iubești. Doar suspini după el. Cum poți să iubești o persoană pe care o vezi atât de rar? Psihologul meu zice că te-ai lăsat înrobită de un ideal romantic. Tânjești după un Zach imaginar, nu după cel din realitate. Iar realitatea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cât îl iubesc eu pe el... Mă uitam la ea cu zâmbetul încă întipărit pe chip. Mintea mea făcea eforturi s-o asculte, dar mai ales făcea eforturi să pri ceapă ceea ce asculta. — A fost o prostie, zău așa! a suspinat Georgi. Dar măcar, cu rocada asta, mi-am dat seama că nimeni nu iubea pe nimeni, de fapt. Totuși, m-a cam afectat, după cum probabil ai observat, accidentul lui Edi. îți dai seama... Bine că tu, cu mintea ta, nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
școală. Voiam să-ți fac o surpriză, dar acum, na, trebuie să-ți spun! Clara se așeză din nou la masă și mai comandă un rând de cafele, uitându-se la ceas. — Fata aia a mea ascultă muzică tot timpul! suspină Georgiana. Nici n-am timp să vorbesc cu ea. E cu gândul numai la distracții, cum îți spuneam! Tocmai atunci intră pe ușă Iulia. Avea un chip prelung, spre deosebire de mama sa, și un breton care aproape că-i acoperea ochii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
câți mai sunt, lasă tot și se prăpăstuiesc din Goldana. Cum fac eu, acuma!.. Petrea Păun tresări, văzând, prin ceața tot mai subțire, cum începe să clipească pe cer Aldebaran, Deșteptătorul, care se mai cheamă Steaua porcului sau Luceafărul porcesc. Suspină amintirilor și îndemnă iar înăbușit: Hii, băieții tatii! Că nu se mai poate trăi în Goldana noastră! Cei doi colosali lipițani roibi, cu copite flocoase și lățite ca niște castroane, mirosind pentru ultima oară a fân, păstrat în stadolă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu copite flocoase și lățite ca niște castroane, mirosind pentru ultima oară a fân, păstrat în stadolă, pe câte trei ani, zvâcniră în hamuri, scoțând căruța pe porțile date în lături, ca într-o smerită implorare. Parcă ar fi spus, suspinând: Pe noi, cui ne lași, stăpâne!? De la marginea Goldanei, drumul începe pieptiș, tăind pe la mijloc dealul teșit și scobit în cline nenumărate, al Baisei, stând în fața cuprinsului, ca o îmbrățișare semirotundă, de pâlnie uriașă, despicată la jumătate. Fornăind, caii pregătiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
atunci când va evoca refrenul despre mazăre și slănină. Chiar după un interval considerabil de timp, revenind, din prizonierat și din străinătățuri, în plaiurile Goldanei, Iuga băgă de seamă că, prin nu se știe ce afinități neverosimile, era în stare să suspine și să lăcrimeze, atunci când fredona, improvizând în limba aceea anevoioasă a invalizilor de război din Klosterholtzen. Despre năravul lui Iuga, deja supranumit Friț de către goldăneșteni, care îndruga, la beție, cântece nemțești, severe și serioase, ca o mască de gaze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pentru șapte persoane, încât Daniel Mărăcinescu și-a construit un podeț mic, așa, fără lumină, pe pipăite, deoarece începusem să ne păstrăm lămpile, pentru că nu se știa pe câtă vreme aveam a sta, aici Și numai Cornel Braiu, din când în când, suspina, rostind tare: calt, calt, cum zice neamțul Iar zicând așa, îl gâdila, pe dindărăt, pe Ali Străilaș, făcându-l să necheze, fără de voie, ca un mânz de trei ani Pamfil Duran, regretând că se lăsase dus de avânt și intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care ne găseam, nu se vedea că, la față, eram, toți, vineți ca porumbrelele de pădure Toți tăceam, muți cu minutele, cu orele sau, poate, cu mai multă trecere de vreme și numai Cornel Braiu nu tăcea, ci iar mai suspina, rostind: calt, calt cum zice neamțul Apoi, iarăși: calt, calt cum zice neamțul Încât Ali Străilaș s-a interesat, întrebând: cum de este așa un cald lui neamțu', pe așa un rece ud? Iar Braiu, flăcăul cel neastâmpărat, cel șturlubatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-l mai întreabă, nici unul, nimic, s-a cocoțat, săltându-se de pe sărmanele lui picioare chircite, pentru a ciocăni cu unghia arătătorului în rama de lemn a unui tablou, având pe el dunga oblică a unei panglici negre: În poza aceasta, suspină el, se vede cum arăta copila noastră cea mai mare, care s-a prăpădit, într-o amară primăvară. A scuturat din cap și întorcându-se la masă, cu mersul lui de estropiat, completă vinul din pahare, umplându-le ochi: La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de la plecare, parcă mirosea altfel decât întâia oară. Te pomenești că o fi având niscaiva gălbează la carburator, a tot cugetat Vartolomei, care rămăsese, în drum, clătinându-se, pe picioarele lui, betege din pruncie, cu mâna streașină la ochi. Trandafira suspina înăbușit, stăpânită și ea de năluca mirosului. Scânci, sub nuc, în mijlocul drumului singuratec: Omule, pierderea celeilalte copile mi-a lăsat un damf, care revine toamna, ca un gust al morții. Dar eu ziceam că-i damf de la florile de gherghină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să constate că ea dispăruse din dormitorul său. Avu un incipient simptom de regrete nu pentru aventura ce se consumase, ci pentru că Melanie se eclipsa, odată cu tot izvorul delicioaselor voluptăți, cu care el nu mai avusese de a face nicicând. Suspina, gândindu-se că i-ar fi poate imposibil să o caute prin imensitatea hotelului, cu încăperi multe, mai mari sau mai mărunte, care în afara luxului nu-i făcuse o impresie de deosebită alcătuire arhitectonică, de dispunere ordonată a spațiilor. Cascada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care nu avură acces la respectiva identificare a provenienței oaspeților din salonul de onoare al restaurantului Bucovina. În mâna unui violonist de ocazie, care luase instrumentul de pe un scaun al orchestrei, ridicând-o la piept cu mână de maestru, vioara suspina în sonuri duioase, ce aminteau de Livenii lui Enescu. Pianistul, rășchirând degete subțiri și agile, răscoli și reașeză claviatura la loc, după trecerea acelui talaz grăbit al mulțimii clapelor ce reproduse nespus de fermecător aceleași suspine ale viorii, acompaniindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
popoare, pe nedrept, considerate și categorisite ca fiind primitive, potrivit căreia, toate entitățile cu precizarea că ne referim inclusiv la cele ce aparțin regnului mineral au darul de a supraveghea împrejurimile, în analogie cu al unei ființe vii: un arbore suspină, asemenea omului, își depistează dușmanii sau prietenii, distingându-i, ca intenție. Idem, pietrele au o somnolență glorioasă, iar șuierul vântului și hohotele furtunii nu-s altceva decât o distilare a gândurilor, tălmăcindu-se în proteste, în tânguiri și în resemnări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mustind de o grăsime lipicioasă. Aborigenul alese, cu băgare de seamă, una dintre cleioasele frunze, o atinse, mai întâi, cu buzele, pe urmă, o lipi, apăsând delicat pe marginile zgârieturii de pe fața Profesorului. Prea bunule Vânător O'Piatră, îți mulțumesc! suspină alinat Profesorul, lăsându-și iar pleoapele, cu un oftat de ușurare și de recunoștință. După unele clipe de tăcere, deschise din nou ochii, adulmecând o incertă boare de probabilă apropiere a cuiva. I se păru, mai întâi, că vietatea înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]