6,881 matches
-
dorul de mamă și zdrobiți de neiubire! Tristă toamnă a anului 2015, cu trist lințoliu negru! Spre înserarea lui 17 septembrie, tenorul Cornel Stavru, octogenar împărat, lumânare rămasă fără ceară, a scenei muzicii clasice românești și universale s-a stins tăcut, într-o gălăgie națională când își pornea drumul spre definitivele negrăiri un politician ce-a captat toată atenția, nemailăsând pentru artist nicio secundă de pioșenie! Toate televiziunile prelungeau ceremonialul de doliu al zilei, nelimitat și nimeni nu mai avea ochi
CORNEL STAVRU. NEDREPTELE DREPTURI ALE TOAMNEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343952_a_345281]
-
frumoși ai noștrii Azi,ceasul malefic a sunat Și ai plecat singur spre aștrii. Că ești stea,sau duh,sau ești pământ Din bătrânii multe se povestesc. Tu ești pentru mine omul sfânt Ce azi,mâine și veșnic iubesc. Privesc tăcută,iar în noapte, Cum pe cer razele de lună, Îmi desenează de deăparte Figura ta blândă și bună. Adorm apoi cu tine-n suflet, Ca în vis din nou să îmi apari. Da-n ochi am lacrimă de plânset, Când
PRINTRE STELE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343991_a_345320]
-
o plimba, Prea pătrunși , prea smeriți, Prea sfioși, prea bolnavi, Singuratici și triști Se perinda. Pe urcușuri de ieri, si de azi, prea grăbita, Trec și eu, privind melancolic, Prea demult mă jucam, Prea puțin am iubit, Prea aproape de varsta tăcută... Referință Bibliografica: Prin ani / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1666, Anul V, 24 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eleonora Stoicescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
PRIN ANI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344017_a_345346]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONET L Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 2278 din 27 martie 2017 Toate Articolele Autorului Cântă pământu-n mirajul său tăcut. În umbre dragi, ce-au plămădit o lume, Ascult cărările ce-n cale m-au pierdut, Vrăjit în labirintul pulberii nebune. În dulci păcate-i mintea, prinsă-n trup, Iar inima-i plecată printre stele, În suflet e război, ce
SONET L de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342796_a_344125]
-
cărările ce-n cale m-au pierdut, Vrăjit în labirintul pulberii nebune. În dulci păcate-i mintea, prinsă-n trup, Iar inima-i plecată printre stele, În suflet e război, ce lanțuri rup, Și nu vroiesc privirile să-l spele. Tăcute basme, pe la porți străine, Ne-au vânturat Eol în duhul nopții Și șoaptele prin slove strigă taine Pe poduri, ce ne leagă prin prăpăstii. Nu știu și nici nu vreau un epilog, Sfârșitul e o poartă spre alt loc ! Referință
SONET L de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342796_a_344125]
-
trist, pe aceeași imuabilă alee din același imuabil parc, printre aceiași imuabili castani, iar o frunză desprinsă de undeva de sus mi-a căzut pe creștetul capului, mi s-a prelins pe frunte, apoi pe umăr și s-a pierdut tăcută printre urmele pașilor mei și mai tăcuți. Când am ajuns acasă și-am dat întâmplător cu ochii de aceeași imuabilă icoană de pe același imuabil perete dinspre Răsărit am tresărit și m-am trezit spunând: Iartă-mă, Doamne, am uitat să
RUGĂCIUNE IV de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342821_a_344150]
-
imuabil parc, printre aceiași imuabili castani, iar o frunză desprinsă de undeva de sus mi-a căzut pe creștetul capului, mi s-a prelins pe frunte, apoi pe umăr și s-a pierdut tăcută printre urmele pașilor mei și mai tăcuți. Când am ajuns acasă și-am dat întâmplător cu ochii de aceeași imuabilă icoană de pe același imuabil perete dinspre Răsărit am tresărit și m-am trezit spunând: Iartă-mă, Doamne, am uitat să-Ți sărut mâna! Referință Bibliografică: Rugăciune IV
RUGĂCIUNE IV de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342821_a_344150]
-
distanță. Deodată se lasă o liniște de basme, Ca înainte sau după o luptă cu zmei, În aer nu-s duhuri rele nici fantasme, Dar se coboară liniștea la sânul ei. Un cuc, de unde nu știu, nou sosit, Sparge zidul tăcut al acestei tăceri, Cu un ton puțin cam răgușit, Isi plânge ale lui neconsolate dureri. Dar nimeni nu-i ia în seamă alura tristă, Multi poate nici nu l-au auzit! Mai știi? Începe fiecare cu o voce tot mai
PREMIERĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342857_a_344186]
-
orizonturi, cu țărmuri cerebrale, Respiră lumea, sinapse vrându-și sensul, Își duce timpu-n balade abisale, Lumina clipocind în somnul nopții templul. Și strigă fumul suflării, ce strânge, Chemări blestemate îsi chinuie soarta, Chimia vitală se purifică-n sânge Și drumuri tăcute își lunecă șoapta. Cutremur e-n suflet când vibrații se sparg, Tristețile-și scriu povestea de seară, Romanțele-și cântă, în al nopții șirag, În vers nostalgia ce plânge-n vioară. O stea a răsărit din geana de foc, Se
SONET VII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342897_a_344226]
-
față Și nu vrea să se ferească... Să nu miorlăi în prostie și să nu arăți nimic, Ci te transformă în surdomutul ce doar simte potent. Atunci când ghetoul durerii te macină Și te biciuiește-n zarea nevinovată... Să fii martirul tăcut Și să zaci în penitența sacră. Muncitor să fii ca furnica tăcută ce doboară orice greu, Drept să fii în sinapsul tăcerii și-al cunoașterii- Solomon fii-n țarina ta Și smerit precum biblicul David. Ia exemplul cel verde al
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
și să nu arăți nimic, Ci te transformă în surdomutul ce doar simte potent. Atunci când ghetoul durerii te macină Și te biciuiește-n zarea nevinovată... Să fii martirul tăcut Și să zaci în penitența sacră. Muncitor să fii ca furnica tăcută ce doboară orice greu, Drept să fii în sinapsul tăcerii și-al cunoașterii- Solomon fii-n țarina ta Și smerit precum biblicul David. Ia exemplul cel verde al muntelui tăcut Și nu te avânta a vorbi-n deșert; Fii credincios
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
să zaci în penitența sacră. Muncitor să fii ca furnica tăcută ce doboară orice greu, Drept să fii în sinapsul tăcerii și-al cunoașterii- Solomon fii-n țarina ta Și smerit precum biblicul David. Ia exemplul cel verde al muntelui tăcut Și nu te avânta a vorbi-n deșert; Fii credincios precum câinele mut Și sacrifică-te semenilor tăi, Ca împreună să vă duceți de mână-n eden: O baladă a fericirii platonice ce-am cântat-o aici, Ca să n-o
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
Acasa > Poezie > Delectare > MĂMUȚA MEA (DEDICATĂ BUNICII MELE) Autor: Liuba Botezatu Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Te văd ca și mai ieri senină, așa cum m-așteptai în prag, privindu-mă tăcută, blândă, cu ochii plini de dor și drag, să mă săruți și-mbrățișezi, tot ce-mi cerea a ta ființă, zburdalnică, eu, fugitiv, te salutam: ,, Bună, mămuță!’’ Ștrengar copil, te întrebam iscoditor dacă mai ai un ceva bunișor și dulce
MĂMUŢA MEA (DEDICATĂ BUNICII MELE) de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343007_a_344336]
-
toamnă sunt sufletele noastre, -Suspin al soarelui prea aprig- Ne-nlănțuim pe-același ram, sihastre, Destine contemplând același frig... Culoarea toamnei se tot schimbă Din galben blând, în roșul stins de ploi. Doar gândurile-n vânt se plimbă Ca amintiri tăcute, sau ca vise noi... Ne-așternem sub tălpi de uitare, În graba anilor ce nu mai vin, Și risipim dorul în acceptare, Sperând să mai plutim, iubind... puțin. inspirată de fotografia realizată de dl. Ștefan Vlaston Blue Mireille, 11.10
FRUNZE DE TOAMNĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343252_a_344581]
-
lăudat cum a fost învățat. Noi am așteptat cu sufletul la gură. Dar n-a ieșit nimic. Cică conița aia, fosta dansatoare, s-ar fi exprimat despre Marcu că e lăudăros și neserios. Despre Marcu, care e atât de modest, tăcut și cumsecade... Poate e mai bine așa... La urma urmelor, noi îi dorim doar binele... Dorel SCHOR Tel Aviv, Israel 25 iunie 2015 Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (42) - O PROPUNERE DE ÎNSURĂTOARE / Dorel Schor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SCHIŢE UMORISTICE (42) – O PROPUNERE DE ÎNSURĂTOARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343328_a_344657]
-
blestema Că l-a dus în gura morții, Că l-a dus de lângă ea. După ani primi scrisoare Că băiatul a căzut Și cuprinsă de durere Mințile ea și-a pierdut, Stătea în poartă, jos, căzută, Privea în gol, privea tăcută Cum se stinge într-o clipă Viața ei de pân’ acum, Cum se duce ea grăbită, Cum dispare pe alt drum. Și-așa se încheie doina Pe care-o cântă bătrânii În fiecare an în vară Când iarăși înfloresc salcâmii
CÂNTEC DE IUBIRE …PIERDUTǍ de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343312_a_344641]
-
1644 din 02 iulie 2015 Toate Articolele Autorului La ora târzie-n noapte Împletim lacrimi și șoapte, Și prin munții de răbdare Iar se naște o cântare, Cântare de biruință Din a noastră pocaință, Pocăința cea născută Dintr-o inimă tăcută, Inimă îndurerată De păcate mult luptată. La oră târzie-n noapte Împletim florile coapte Ale marii nevoințe Și-ale blândei pocăințe, Pocăința cea curată, Cea cu Harul Sfânt lucrată, Har ce ne împarte viață, Și lumină ,și speranță, Și aduce
STRAJA DIMINEŢII de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343325_a_344654]
-
de stingerea doritelor fericiri adunate în târziul acesta de timp. Uitările... dau ocoluri, dar întârzie să apară, iar recompunerea noastră dizolva toate nedurerile ce adâncesc hotarul abisului, în ostenirea unei inimi care nu își mai aude rostirile. Rătăcesc printre acele tăcute cuvinte. Nici nu mai știu încotro mă îndrept! Ascult pașii desenând ceruri pe caldarâmul ud și împing fulgerele la locul lor! Eternele rânduieli satisfac ursite învoieli dar nici că îmi mai pasă! Te privesc printre genele sufletului și, în firave
REFRENUL PAŞILOR DESCULŢI de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343353_a_344682]
-
Toate Articolele Autorului Sărută-mă Tu m-ai ales, Iubire... comoară să îți fiu. Privesc la ceasul verii, la pasul ei tâziu și mă cuprind emoții când picurul de rouă în pragul dimineții se scaldă-n lună nouă. Din rătăciri tăcute ce se jeleau în tină mi-ai ridicat pășirea spre drumul de lumină. Tu ai aprins în taina ochilor mei desculți speranța revederii din alte multe nunți. Și-atent, ca o icoană, pictată pe senin, ai descompus din ieri grămezile
SĂRUTĂ-MĂ de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343355_a_344684]
-
13 octombrie 2016. Sărută-mă Tu m-ai ales, Iubire... comoară să îți fiu. Privesc la ceasul verii, la pasul ei tâziu și mă cuprind emoții când picurul de rouă în pragul dimineții se scaldă-n lună nouă. Din rătăciri tăcute ce se jeleau în tină mi-ai ridicat pășirea spre drumul de lumină. Tu ai aprins în taina ochilor mei desculți speranța revederii din alte multe nunți. Și-atent, ca o icoană, pictată pe senin, ai descompus din ieri grămezile
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
de stingerea doritelor fericiri adunate în târziul acesta de timp. Uitările... dau ocoluri, dar întârzie să apară, iar recompunerea noastră dizolvă toate nedurerile ce adâncesc hotarul abisului, în ostenirea unei inimi care nu își mai aude rostirile. Rătăcesc printre acele tăcute cuvinte. Nici nu mai știu încotro mă îndrept! Ascult pasii desenând ceruri pe caldarâmul ud și împing fulgerele la locul lor! Eternele rânduieli satisfac ursite învoieli dar nici că îmi mai pasă! Te privesc printre genele sufletului și, în firave
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
Netezește cu ele umbra încercănatăde stingerea doritelor fericiriadunate în târziul acesta de timp.Uitările... dau ocoluri, dar întârzie să apară,iar recompunerea noastrădizolvă toate nedurerile ce adânceschotarul abisului,în ostenirea unei inimicare nu își mai aude rostirile.Rătăcesc printre acele tăcute cuvinte.Nici nu mai știu încotro mă îndrept!Ascult pasii desenând ceruri pe caldarâmul udși împing fulgerele la locul lor! Eternele rânduieli satisfac ursite învoielidar nici că îmi mai pasă!Te privesc printre genele sufletului și, în firave ... VI. DIN
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
cât mă uit mai adânc în cer Cu atât se uită cerul mai adânc în mine Eu îmi amintesc de pildă de Nietzsche Însă Nietzsche nu-și amintește deloc Rănile mă fac mai puternic Continuați Așa grăit-a Zarathustra Așa tăcut-am eu Derutat de silogismele urii politice Eul liric face întoarceri dezordonate la stângă și la dreapta Deși i-ar condamna pe toți la dreapta-mprejur Intertext Dacă nu mă sinucid astăzi Mâine se va naște sigur primul supraom Vai
EREZIA SUPRAOMULUI COTIDIAN de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343490_a_344819]
-
distanță nădejde și luptă speranță și noi toate prefac sevele iubirii nedeclarate în sfințite icoane dorințe firești omenești îți respir uneori talpa tu râzi cu aerul tău nou al unui nou anotimp asfaltul își desface smoala în linii drepte așteptând tăcut și timid ce pasul tău și sprânceana frumos arcuită omenește și toate ce încep din forme precise albastru galben carmin febril orașul se închide tot enigmatic în glezne purpurii rezumat firesc al lui a fi într-o stare de fapt
PRIVESC ARCADA de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343508_a_344837]
-
dornic nu să schimbe lumea, ci să resusciteze speranța într-o lume mai bună. Cu o evidență influență neoromantica, poezia Nicoletei Imbrea are țesute în ea suave inserții de dor divin, împrumutând reverberații ale unui univers lăuntric profund și misterios, tăcut precum o rugăciune la vreme târzie în noapte. Fiind vorba despre un volum de debut, există anumite inerții ideatice sau fine rezerve în dezvoltarea construcției frazeologice, dar, în același timp, se vădesc și finalizări clare de vers analitico-meditativ, prin succederea
METAMORFOZE DE NICOLETA IMBREA (BACĂU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343474_a_344803]