33,332 matches
-
un gest nervos, aproape violent. Vrea să mănînce, dar în frigider nu găsește decît o bucată de salam de Sibiu și nu-i place. Întoarsă înapoi în sufragerie, cu privirea pierdută, în căutarea unui punct de sprijin, se oprește în fața tabloului de pe perete ea, Radu și copilul, prinși într-un moment de mișcare, cînd ea lua copilul peste umărul drept, din brațele tatălui, ca în "Sfînta familie" a lui Michelangelo -, privește lung, are o strîngere de inimă, iar capul începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd, nervos, Lazăr împinge cu brațul stîng teancul de programe de sală mai într-o parte, bombănind cîte o vorbă la adresa autorului, continuînd apoi să cerceteze cartea din palmă. *** Tocmai a întrebat mai înainte de dumneavoastră Don Șef spune operatorul din tabloul de comandă imediat ce-l vede pe Mihai intrînd înfrigurat, cu o sacoșă sub braț. Vă roagă să-i dați un telefon acasă. Mihai încuviințează, merge la telefon și-l sună pe Ștefănescu. Bine c-ați ajuns! Luați legătura cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
legătura cu toți maiștrii și, dacă-i ceva, sunați-mă. Noaptea asta vor fi controale; dacă se găsește că nu-i nici un inginer care să asigure asistența tehnică, iar iese scandal... Cînd termină convorbirea, Mihai citește raportul de tură din tabloul de comandă, întreabă dacă totul e în ordine, apoi pleacă spre ușa ce duce la parter, să o ia de la capăt inspecția fiecărui loc de muncă. Dacă vine vreun control, îi spune operatorul de serviciu, ajungîndu-l la ușă imediat ce aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
își vede de drum, roată, prin toată încăperea. Sînteți de noapte? se aude întrebat cînd ajunge la ușă. Întoarce privirea: lîngă el, femeia de la dinamometru. Da, doamnă, de noapte. Mai tîrziu, spre ziuă, unde puteți fi găsit? În birou, deasupra tabloului de comandă. Femeia înclină capul, semn că a înțeles și se întoarce la scaunul ei. Mihai trece din laborator în atelierul de prelucrare și-l străbate încet, cu pas rar, atent la femeile care lucrează la mașini, încercînd, în gîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
căciula, fularul și-și îmbracă bluza de salopetă. Se așază pe scaun, scoate din sertar revista "Teatrul" cu gînd să citească, să treacă noaptea mai ușor. "E miezul nopții gîndește el, amînînd începerea lecturii, preferînd să privească aiurea, spre un tablou cu un peisaj din deltă. Mîine, la ora asta, voi ști cum arată piesa mea..." Se leagănă încet cu scaunul lăsat mult pe spate, pînă atinge uneori peretele. "Cristina! tresare scuturat de neliniște, rămînînd rezemat cu ceafa de perete. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că el a plătit la contabilitatea uzinei, chiar și simbolic, dar a plătit. Mai dă-o Dracului, nici chiar așa! rîde Săteanu. Mi-i fi tu prieten, dar... Se plimbă un timp, cercetează cu de-amănuntul instalația de laborator, admiră tablourile de pe pereți, apoi, cînd crede că s-a liniștit complet, revine la gîndul de mai înainte: Cred că-i mai bine să cantonăm în alt teritoriu. Apropo de femeia cunoscută de mine, ai vreo obiecție? Care? Tăcut, hotărît să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dom' profesor. Pentru moment, o sută. Vă convine? *** Rămas singur după ieșirea furtunoasă a lui Săteanu, Mihai își face un ceai de mentă, să se încălzească, apoi pleacă prin secție, pentru o nouă trecere pe la fiecare loc de muncă. În tabloul de comandă, un operator se plimbă prin fața pupitrului, iar celălalt, așezat pe un scaun, dormitează cu tîmplele între palme. Jos, la calea ferată, cîțiva operatori și mecanici de la întreținere împing un vagon cu materie primă să-l poată aduce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pînă la brîu și se bărbierește, apoi, îmbrăcat la loc, atent să nu i se mai cunoască oboseala pe obraz, pleacă spre pavilionul administrativ. Intră într-o încăpere la etajul doisprezece, destul de spațioasă, ocupată doar de două birouri, cu frumoase tablouri pe pereți, reprezentînd priveliști montane sau flori un tablou cu un ram cu trei boboci de magnolie atrage atenția tînărului în mod deosebit, făcîndu-l să rămînă clipe în șir cu ochii într-acolo. N-am înțeles exact: cu ce problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
loc, atent să nu i se mai cunoască oboseala pe obraz, pleacă spre pavilionul administrativ. Intră într-o încăpere la etajul doisprezece, destul de spațioasă, ocupată doar de două birouri, cu frumoase tablouri pe pereți, reprezentînd priveliști montane sau flori un tablou cu un ram cu trei boboci de magnolie atrage atenția tînărului în mod deosebit, făcîndu-l să rămînă clipe în șir cu ochii într-acolo. N-am înțeles exact: cu ce problemă? întreabă economista de la biroul de lîngă ușă, iar Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că vrea să se retragă, rămînînd încruntată, să-și amintească ceva. Nu vă supărați, ați terminat cumva Fizica? o întreabă el. Nu, sînt la Matematică. La București? La Iași. Mă iertați, îmi păreți cunoscută... Și dumneavoastră, dar nu dintr-un tablou surîde fata, însă imediat deschide trăistuța din umăr și se uită în programul de sală. Mihai Vlădeanu! se bucură ea. Pe mine mă știți din tabloul lui Derain, "Ceașca cu ceai", din biroul lui Lazăr, mi-a spus-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
București? La Iași. Mă iertați, îmi păreți cunoscută... Și dumneavoastră, dar nu dintr-un tablou surîde fata, însă imediat deschide trăistuța din umăr și se uită în programul de sală. Mihai Vlădeanu! se bucură ea. Pe mine mă știți din tabloul lui Derain, "Ceașca cu ceai", din biroul lui Lazăr, mi-a spus-o și el azi dimineață. L-ați cunoscut la Sălcii? Da. A plecat cu schiurile, că nevastă-sa... I-a născut spune Mihai. Două fetițe. Toți sînt bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în marea lor majoritate ridicate în perioada dinastiilor Ming și Qing, în jur de patru sute dintre acestea păstrându-se și azi în condiții excelente. Magazinele au acoperișuri din țigle smălțuite de culoare galbenă sau verde. Imaginea de ansamblu redă un tablou prosper al unei localități din perioada celor două dinastii. La Pingyao se păstrează numeroase vestigii istorice. Orașul are șase temple budiste, între care Pavilionul celor "Zece Mii de Figuri ale lui Buddha" din templul Zhenguo. Acesta este o construcție din lemn
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de jad și de fildeș, sigiliul împăratului Qianlong din dinastia Qing, precum și bibeloul de jad oferit aceluiași împărat cu ocazia celei de-a 66-a aniversări. În Biblioteca Națională a Franței sunt adăpostite 80 de lucrări de artă, între care tabloul înfățișând cele 40 de amenajări peisagistice din Vechiul Palat de Vară și un alt peisaj cu dedicația împăratului Qianlong. Numărul obiectelor de artă de la Vechiul Palat de Vară însușite personal de către străini este, însă, imposibil de estimat. În mai 2000
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
naționaliste și a unei prozodii noi. Capodopera sa Venit-a vremea întristării este cea mai amplă piesă lirică romantică, pe teme politice, din istoria literaturii chineze antice. Este un poem descriptiv de 373 versuri și 2.490 hieroglife, care înfățișează tabloul unei organizări sociale injuste, atunci când idealurile de dreptate nu-și găseau împlinirea. Forța mesajului transmis de poem este susținută de convingerea că între idealurile social-politice ale autorului și realitate există o prăpastie de netrecut. Qu Yuan face o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a lui Li Bai, are și o tematică diferită. Puține poeme sunt, de pildă, "pasteluri" pure. Confruntat cu realitatea cumplită a vieții de mizerie a țăranilor sau cu cea a câmpului de luptă, el creează poeme care adeseori sunt autentice tablouri realiste. Du Fu este un inovator și în domeniul prozodiei, unde se dovedește a fi un mare virtuoz, un valorificator al posibilităților grafice ale hieroglifelor și ale celor sonore ale cuvântului. Mărturie a importanței pe care o dădea poetul artei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
selecție bogată de programe artistice speciale, pentru toate vârstele. Sărbătoarea Primăverii în China (Foto: Wang Zhi) Atât în orașe, cât și la sate, oamenii pun la uși și la porți mesaje care conțin perechi de versuri pentru Anul Nou și tablouri tradiționale specifice acestei ocazii festive. Pe vremuri, astfel de mesaje și tablouri erau cumpărate în ajunul sărbătorilor de la vânzătorii ambulanți, obicei păstrat și astăzi, când însă sunt o marfă ușor de găsit și în supermarketuri și mall-uri. Scopul acestor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
China (Foto: Wang Zhi) Atât în orașe, cât și la sate, oamenii pun la uși și la porți mesaje care conțin perechi de versuri pentru Anul Nou și tablouri tradiționale specifice acestei ocazii festive. Pe vremuri, astfel de mesaje și tablouri erau cumpărate în ajunul sărbătorilor de la vânzătorii ambulanți, obicei păstrat și astăzi, când însă sunt o marfă ușor de găsit și în supermarketuri și mall-uri. Scopul acestor perechi de versuri și tablouri, lipite la intrarea în casă sau pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
festive. Pe vremuri, astfel de mesaje și tablouri erau cumpărate în ajunul sărbătorilor de la vânzătorii ambulanți, obicei păstrat și astăzi, când însă sunt o marfă ușor de găsit și în supermarketuri și mall-uri. Scopul acestor perechi de versuri și tablouri, lipite la intrarea în casă sau pe pereți, este de a crea o atmosferă sărbătorească și mai ales pentru a atrage norocul în anul care vine. Perechea de versuri este cu rimă, fiecare vers fiind alcătuit din cinci sau șapte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
tânăr subțirel, cu ochelari, striga ca din gură de șarpe în casa lui Ceaușescu din Primăverii: „Nu atingeți nimic! Lăsați-le să putrezească așa! Să vadă toți ce-am trăit!”. Ceilalți luau tot ce găseau: portocale, prosoape din budoarul tovarășei, tablouri, haine de blană, cuvertura de pe pat... Dictatura Tovarășului combina teroarea Securității cu chilele de carne date prin spate, propaganda și cenzura erau ucigătoare, dar parcă niciodată n-am tresărit mai tare decât la vederea pepenelui verde despicat, în decembrie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ar putea fi nucleul unei alte structuri, care să încerce să evalueze și să descrie, pe baza unei legi de condamnare a sistemului comunist din România, răul în integralitatea lui. Și Doinaș, dar și Păunescu să-și aibă locul în tablou. Păi, ăsta-i punctul 8 din proclamația de la Timișoara, veche din ’90, mi-a replicat dl Liiceanu. Nu, nu este: acolo era vorba de interzicerea ocupării de funcții de conducere de către toți activiștii de partid, fără a se judeca cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și împărțea la toată strada, încerca să imite driblingurile lui Gigi Mulțescu (fără sclipirile jupânului), nu-l ura pe antrenorul cu ochi de șprițar și creier micuț, murea după filmele cu nemți și după Roșu Daniela, avea o casă fără tablouri, unde mirosea ușor a usturoi și a murături. Ca să apară Cubanezu, a fost nevoie să se construiască C37, un bloc cât un sat, cu 10 etaje, 6 scări și 264 de apartamente. În timpul șantierului, s-au dat lupte grele între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
doisprezece ani. O vedeam doar când ne duceam în Ferentari, unde eu, milogindu-mă să nu mai fiu lăsat acolo cu zilele, am spus cu voce tare (și cu o nesimțire precoce) că au o casă urâtă fiindcă nu sunt tablouri pe pereți. Tata-mare, în schimb, cred că a ajuns pe aleea Băiuț de vreo zece ori. Îmbătrânit, destul de bolnav și aflat pe teritoriu străin, parcă nu mai lansa fulgere scăpărătoare. Îmi dădea câte-o fisă de trei lei sau câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Steaua. Să nu fi spus la tovarășa. Să joci Ce fac eu să facă toți. Să cânți Alunelul doar dacă ești constrâns. Să nu te atingi de păpuși. Să le rupi doar capul. Să nu dai în fetițe. Să faci tablouri cu pisici și floricele și pentru cei care nu știu să le facă (în cazul ăsta, eu). Să te ferești de dușmani. Să iubești indienii. Să taci când ți se spune să taci. Și câte și mai câte: o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Patimile culinare ale bunicului meu. Suna așa: 1. Tanti Frosa, trufe și șerbet Cu obraji pufoși, cu gropiță în bărbie, cu pieptul pudrat până la decolteul rochiei și cu o aluniță tot pe-acolo, deasupra broșei (așa cum o știu dintr-un tablou mic, un portret în ulei cu ramă aurie și ovală), tanti Frosa mergea la rummy joia. Și joia, când juca pietre, se îngrijea încă de dimineață să comande un carton cu cofeturi la Nestor, frumos ambalat, neapărat în hârtie cerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la rummy joia. Și joia, când juca pietre, se îngrijea încă de dimineață să comande un carton cu cofeturi la Nestor, frumos ambalat, neapărat în hârtie cerată, după care, înaintea prânzului, cu părul ei alb și privirea semeață (din același tablou), ascundea pachetul în șifonier și-și închidea ușa camerei cu cheia. Mătușă bătrână, nu cu brâul de lână, ci cu umbrele de soare și pălării cu voaletă, Eufrosina poseda un simț aparte al pericolului, știa prea bine ce înseamnă copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]