5,450 matches
-
Cu recunoștință și gânduri curate să-l căutăm în Împărăția cuvintelor alese. Pios omagiu și flori de gand și ruga aprinsă pentru înaintașul minunat Artur SILVEȘTRI. Dumnezeu să-i vegheze odihnă! Ionel MARIN Referință Bibliografica: Smerita prețuire pentru Artur SILVEȘTRI,tainica lumină a României / Ionel Marin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 328, Anul I, 24 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ionel Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
SMERITĂ PREŢUIRE PENTRU ARTUR SILVESTRI,TAINICĂ LUMINĂ A ROMÂNIEI de IONEL MARIN în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/343691_a_345020]
-
suprem mai puternic decât toate religiile și pe care nu-l stăpânim Noi. Cuvintele Domnului sunt cele care ne luminează, asigură nesfârșitul, sunt scânteie divină, punți de legătură între Pământ și marginile Necuprinsului. Anotimpurile lumii, spirală a zborului uman luminează tainic Eul cuprins de dragoste. Frumusețea, candoarea copilăriei, inefabilul fiecărei vârste sunt mai presus de orice avuție materială. Viața,candelă a iubirii, reprezintă poteca care ne poate duce la Templul de dincolo de nori, în Împărăția luminilor nesfârșite,unde armonia și tandrețea
UN OM,O VIAŢĂ,O...LUMINĂ de IONEL MARIN în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343692_a_345021]
-
aduceri-aminte Se revarsă cu sărutul aspru Al zilei încă neîncepute, Peste norii dorului... TĂCEREA DIN CUVINTE În ploaia gândurilor Păduri de cuvinte se ostenesc Pe drumuri-ntunecate, S-aducă vise, speranțe. Cuvintele merg tăcute, Spre jertfă sau la nuntă Cu tainice și stranii chemări. Adevărul înalță, curăță, Vindecă rănile din noapte. Lan de vorbe, mlădițe de vis Urcă-n fecioare ale dorului. Iubirea ține cuvintele de mână, Le îmbracă și le zidește, Un templu din tainică lumină. COMOARA DIN INIMĂ Țipăt
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
jertfă sau la nuntă Cu tainice și stranii chemări. Adevărul înalță, curăță, Vindecă rănile din noapte. Lan de vorbe, mlădițe de vis Urcă-n fecioare ale dorului. Iubirea ține cuvintele de mână, Le îmbracă și le zidește, Un templu din tainică lumină. COMOARA DIN INIMĂ Țipăt de șoapte albe, În inimi ecouri, se topesc La flacăra dragostei. Prin arderi de cuvinte, Cresc muguri de lumină. Iubirea, aluatul divin, Renăscând eternul dor al lumii. Nesfârșite valuri de suferințe, Așezate între mine și
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
noi căutăm prin anotimpuri, Ecoul sărutului inocent. Căutăm spații, decoruri cu îmbrățișări, Prin care lumina să poarte Nestinse mărgăritare sufletești. Drumul îngerului Clopot de cuvinte vii răsună Cu scânteia dorului, Prin oglinda vremii, ecou. Șoapte nefrânte de gheață, Caută izvorul tainic, Cu muguri de lumină. Eterna lume-i mistuită, De mistere nedezlegate Revărsate în noianul iubirilor. Îngerul își caută drumul, Printre lacrimi și comori Pentru a găsi drumul spre neuitare. BRAȚELE ZBORULUI O frântură de zbor, Tainice trepte albastre Cu brațe
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
de gheață, Caută izvorul tainic, Cu muguri de lumină. Eterna lume-i mistuită, De mistere nedezlegate Revărsate în noianul iubirilor. Îngerul își caută drumul, Printre lacrimi și comori Pentru a găsi drumul spre neuitare. BRAȚELE ZBORULUI O frântură de zbor, Tainice trepte albastre Cu brațe frânte de dor Pe urmele timpului, astre. Agățat de umerii norilor De la fereastra cerului În rostogolirea iubirilor Apar privirile Lerului. Cu bulgări de frumusețe Ochii din interior se luminează, Păstorul zborului dă binețe Și tot ce
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
Sinelui curg Tandrețea, armonia și liniștea. De cauți vei găsi, de ceri vei reuși. De dăruiești... vei primi Sărutul clipei ce naște bucuria, Zborul nestins și nemurirea. CĂLĂTOR SPRE STELE Prințul norilor, zboară Cu dorurile înfrunzite În casa luminii, ecou Tainică făclie cerească. Candelă vie, de speranță! A-ndepărtat frigul clipelor Plânsul suferinței, vântul... Aleargă prin divine întinderi, Vorbește cu stelele, cu luna... Coboară semne și umbre la Plecări și întoarceri printre Neuitatele anotimpuri ale iubirii. CUVINTE ALBASTRE De la început, Îngeri
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
să o vadă și să-și petreacă oricât de puțin timp împreună. Aici și-au putut vorbi în voie și și-au putut destăinui gândurile și sentimentele, aici s-a reaprins flacăra dragostei ținută ani la rând într-un colțișor tainic al inimii sale. Avea o grămadă de cazuri de rezolvat la spital și aștepta cu nerăbdare ziua de control și ocazia de a ieși împreună. La mama Ioana, Laura încerca să se replieze și să revină la normal. Nu putea
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340140_a_341469]
-
avea împotriva lor? La prima lor suflare în sloi de gheață te vor transforma. Și-atunci, pe nefericiți, cum îi vei mai ajuta? - Nu cred că Mărțișor și Norocel sunt morți! De când inima lui bate în pieptul meu, o legătură tainică ne leagă, pe care nimeni nu poate s-o-nțeleagă. Detest dorința ta de răzbunare fără rost! - Dar eu te iubesc și de primejdii vreau să te feresc! - De mă iubești așa cum tot te lauzi, ajută-mă să plec în
MĂRŢIŞOR-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340178_a_341507]
-
ce atârnă de sublim într-un balans ce duce către ființă cadelnițe de fulgerări de inimi gând intrând prin poarta vorbelor din noapte pășind prin ceață peste treapta gând în catedrala vieții dincolo de șoapte te chem mereu să vii prin tainic cânt nu vreau de eros să-ți ating privirea ci de agape să-mi atârn plăpând columna de iubire ce topește grija de-a fi mereu în goană prigoniți de vânt o aripă empatică de lună blândă îți mângâie imaginea
DIALOGURI HIERATICE XXXIII EROS ŞI AGAPE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377371_a_378700]
-
agape să-mi atârn plăpând columna de iubire ce topește grija de-a fi mereu în goană prigoniți de vânt o aripă empatică de lună blândă îți mângâie imaginea de chip divin icoana ființei tale ce-o să plângă în rugăciunea tainicului tău senin ca un orfeu din harfă răscolind prin hades cu ochii ființei ațintiți întru adânc te mângâie în palma inimii de tandră faptură dalbă de mărgean și gând iar la apus de anotimp de dincolo de toamnă renaște-vom îmbrățișați
DIALOGURI HIERATICE XXXIII EROS ŞI AGAPE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377371_a_378700]
-
tăi/ zorii se aprind a mirare”, „focul ce curge lavă din ochii tăi/ în care mă afund”, ori Să zbor (pentru Lisy): „Sedus, cu tine viața e o scânteie/ Și-mi dai puteri din nou să mă ridic,/Îmbătrânim alături tainică femeie/ În suflet zăpada pare a da în spic.” Imaginea iubitei se dizolvă în ființa celui veșnic îndrăgostit, inundându-l cu feminitatea sa, punând astfel în mișcare toate acele trăiri caracteristice bărbatului ce simte că este iubit: bunăstare sufletească, dorința
DAR DIVIN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377432_a_378761]
-
månânc, så dorm sau så må-nsor ?! E-un flagel mai grav că și alcoolul sau tutunul, frate Și parcå våd cå n-o fi, Doamne, timp nici că så mor!... Dar, tot eu zic : Ce, Dumnezeu, voi face dupå, Cănd tainice porniri or stă că så erupå ? Ce-oi face fårå salba mea de mandre și amici Când eu nu pot pleca nici un minut de-aici?! Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografica: DESI-S DEPARTE DE ȚARA MEA NATALÅ... / Virgil Ursu : Confluente
DESI-S DEPARTE DE ŢARA MEA NATALÅ... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377499_a_378828]
-
istovitoare obosind, transpirând, simțind durere în trupul Său având nevoie de hrană și odihnă ca orice om. De asemenea participând la seviciile divine de la sinagogă în sabat, însă cred că cea mai mare bucurie a Lui era în comuniunea Sa tainică cu Tatăl Său. Cred că Iisus din Nazaret ca om era minunat iar influența pe care persoana Sa o emana era înviorătoare, înălțătoare, am impresia că noi încă nu L-am înțeles nici măcar ca Fiu al omului decât în parte
RĂSTIGNIT PRIN SLĂBICIUNE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377485_a_378814]
-
am învățat să zbor ! M-am înălțat cu el, în slăvi, spre soare. Trecut-a mări și munți, putere făr' motor, Pe-a aripa lui venit-a cea dintâi înfiorare. Am mângâiat cu gândul seninul de aproape, El semiluna nopții tainic mi-a ascuns-o-n sân... Ca sângele năvalnic gându-mi porni spre ape, Să presure, pe unde, luciri din curcubeul zân. A coborât, apoi, în neguri de păduri, Răcoarea lor mi-aduse pe-a clocotului sânge... Gându-mi spațiul
ODĂ GÂNDULUI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377524_a_378853]
-
te ascunde!" Când lacrimi îți curg în neștire pe-obraz Și trilul se pierde-n dumbravă, Când tot ce trăiești se transformă-n necaz Și viața ți-e sumbră și gravă, Privește spre norul ce-n chip dantelat, Își scutură tainic fuiorul, Apoi, dus de vânturi, se lasă purtat, Căci abur e el, veșnic cerul. O boare e omul, un bulgăr de lut, Țărână pe roată lucrată, Cu cât modelarea mai mult a durut, Cu-atât viața-i e mai curată
CÂND INIMA-ȚI PLÂNGE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377522_a_378851]
-
el sublimul inaccesibil. Acela care vrea să dezlege enigma vieții, trebuie să urce pe muntele magului călător în stele, în locuri de piatră detunată, pentru a măsura de sus lumea din văi. Muntele, înseamnă pentru Eminescu acumulare, concentrare de forțe tainice. Eminescu este prin verticalitate o cale de a transcede spre firmament și de a trăi într-un univers al miracolelor. Pentru el apa, este ideia de trecere , de desfășurare iar acvaticul este regimul ondulației materiei. Toată structura poeziei lui Eminescu
REGAL EMINESCIAN LA ICR BEIJING de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377483_a_378812]
-
omului creat, Pentru că Dumnezeu Prea Bun, nu ne-a lăsat, Pe Fiul Său ne-a dat și lumea din păcat a ridicat. Prin Prea curat Sângele Său a răscumpărat, Întreaga omenire, care prin veacuri adormite a stat, În somn de tainică orbire, întunericul a gravat. Eliberându-ne din crunta robie, ce ne-a presat, Acum, ne ducem rând pe rând, cu inimile pline, În Betleemul Iudeii, unde smerit, Tu, te-ai arătat În ieslea cea săracă, născut în zorii zilei prea
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
și inima-i prin cer, Leru-i ler și colindele nu pier, Leru-i ler și inima-i prin ger Leru-i ler, ajungând la praznicul cu miel prier, Leru-i ler, aprinzând lumini de stea, Flori dalbe, flori de măr, Pentru a lumina, tainică colinda mea! AM RĂMAS Am rămas un înger părăsit de dor, La marginea unui pământ multicolor, Am rămas un cântec în albastrul serii, Topit de amurgul trist al tăcerii. Am rămas cu gândul la lumina celestă, Uluit de a ta
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
roadele pământului se îmbracă-n sărbătoare. Miroase a viață țesută din vinul ce se pune pe masă, O roată de pâine aburindă aduce-n suflet lumină, Când toamna își deapănă visele desprinse din tină. Din merele coapte se va topi tainica mea moarte, Parfumuri dobândite-n ca și ofrande date de cuvinte Te îmbie acum iubite, în focul arzător de șoapte lovite. Cocorii într-un amurg însângerat, acum au ratat, Un ultim zbor și apoi s-au desprins în cerc repetat
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
liturghie, Are-n ea gustul țărânii Și-al iubirii de moșie. Au cusut în pânza deasă Greu, cu sufletu-n litanii Și în lacrimă pioasă Au albit aceste danii. Semne magice, discrete, Doruri prinse-n fir de ață Parcă-s tainice versete, Plâns și slavă pentru viață. Erminii prin acul vremii, Cruce, floare, frunză, ram, Tu de-mbraci haina luminii Porți icoana unui neam. Prețuiește-o! Este sacră! Și în strai de sărbătoare Tu colindă lumea toată, Dă de veste la
SÂNZIENE-N MÂNDRE II de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377587_a_378916]
-
de ouă roșii. Odată ieșit afară din casă, îmi zării părinții în lumina lunii, cum în liniștea nopții, cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau în aceasta. Din când în când, câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări în răcoarea dimineții. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă careva dintre ei și imediat ce tata
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
Poezie > Credinta > A ÎNVIAT ISUS DIN MOARTE! Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1948 din 01 mai 2016 Toate Articolele Autorului Păstrați o clipă de tăcere În goana voastră pe pământ Căci universul tot răsună De un măreț și tainic cânt: "A înviat Isus din morți Mormântu-i gol! A înviat!" Osana...slavă și mărire Celui ce-I viu cu-adevărat! Păstrați o clipă de tăcere Și ascultați...un zvon străbate Și-aduce-n suflete lumină: "Isus a biruit în moarte!" Natura-ntreagă
A ÎNVIAT ISUS DIN MOARTE! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378369_a_379698]
-
Pe o alee ce duce neunde; Stai, să-ți adun un poem de pe buze Versul de sare, te rog, nu-l ascunde! Are un gust de licoare divină: Nu-i nici amar, dar nici dulce nu este. Nevinovat, dar cu tainică vină Lasă-i ecoul să-mi cânte-n poveste, Pe înserat când tăcerea mă doare Și mă pătrunde o toamnă prin vene; Dar amintirea de tine nu moare O mai păstrez înc-o noapte, pe gene. Plouă cu versuri, cum plouă
PLOUĂ-N POEME de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378356_a_379685]
-
iscodind povești, doar nevasta-i era ca un copil, flămândă mereu de istorisiri... -Ți-am povestit cum alergau ai mei într-un an după mieluțul menit de Paști? se iți din tăcere bărbatul. Dar degeaba! Parcă le știa gândul! Nimerea cotloane tainice în saivan de nu-l puteau dibui, mai cu seamă din vina oilor ce-ar fi vrut să-ncapă și ele acolo. Eu îi fermecam din priviri punând opreliști urmăritorilor. Întârziam așa împlinirea sorții. Eram copil de-o șchioapă și
POVESTE DE PAŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378368_a_379697]