KorAP: Find »[drukola/base=taxi & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...100 101 102 ...587 >

14,658 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

sigură că nu trebuie să așteptăm un autobuz ? — E o favoare specială pe care ți-o fac, spun cu severitate jucată. — Și zi, unde mergem ? E un restaurant ? Un bar ? O sală de dans ? spune Jack, În clipa În care taxiul demarează. — Așteaptă și vei vedea ! Îi zâmbesc radioasă. M-am gândit că am putea să petrecem o seară cât se poate de relaxantă și spontană. Bănuiesc că aseară am planificat prea În amănunt totul, zice Jack după o pauză. — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
lucruri. Știi, uneori e mult mai bine să te lași pur și simplu purtat de val și să vezi ce se Întâmplă. — Ai dreptate, Îmi zâmbește Jack. Păi, ce să zic, abia aștept să mă las purtat de val. În timp ce taxiul vâjâie pe Upper Street, mă simt destul de mândră de mine. Se vede de le o poștă că sunt o londoneză sadea. Pot foarte bine să-mi duc prietenii În zone neștiute de nimeni. Pot să găsesc locuri care nici măcar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
fost absolut incredibil. Dar ăsta va fi mult, mult mai cool, nu ? Un club secret ! Și, cine știe, poate că În seara asta o să fie acolo și Madonna ! Douăzeci de minute mai târziu ajungem la Clerkenwell. Insist să plătesc eu taxiul și Îl conduc pe Jack pe alee. — Foarte interesant, spune, privind În jur. Unde mergem ? Așteaptă puțin, spun enigmatică. Mă Îndrept spre ușă, apăs pe butonul interfonului și scot cheia lui Lissy din buzunar, cu un mic fior de Încântare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
asta am să fac. Nu, mulțumesc. E OK. Iau o hotărâre intempestivă. Schimbăm planul. Mergem la Antonio. — Pot să chem mașina... Începe Jack. Nu avem nevoie de mașină ! Pornesc cu pași fermi către bulevard și, slavă Cerului, se apropie un taxi cu lumința aprinsă, semn că e liber. Îl opresc scurt, deschid ușa pentru Jack și zic șoferului: — Bună seara, La Antonio’s, pe Sanderstead Road, În Clapham, vă rog. Ura ! M-am comportat hotărât, ca un adult, și situația a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
scurt, deschid ușa pentru Jack și zic șoferului: — Bună seara, La Antonio’s, pe Sanderstead Road, În Clapham, vă rog. Ura ! M-am comportat hotărât, ca un adult, și situația a fost salvată. Unde e Antonio’s ? spune Jack, când taxiul pornește În viteză. — E un pic peste mână, În sudul Londrei. Dar e destul de drăguț. Lissy și cu mine mergeam acolo când locuiam În Wandsworth. Are mese uriașe de pin și mâncare de nota zece, canapele și tot tacâmul. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
probleme, spune Jack. Sunt sigur că, odată ajunși acolo, o să fie perfect. — Sper, zic cu un surâs slab. Nu sunt În stare să schimb nici măcar câteva vorbe cu el. Îmi folosesc fiecare fărâmă de energie pentru a mă concentra asupra taxiului, să meargă mai repede. Mă uit pe geam, tresărind fericită de fiecare dată când citesc pe plăcuțele străzilor că ne apropiem tot mai mult de locul În care vrem să ajungem. SW3... SW11... SW4 ! În sfârșit ! Suntem În Clapham. Aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
oră... ia uite la el... cedează trecerea altui șofer ! Ce naiba face ? OK. Calmează-te, Emma. Uite strada. În fine, am ajuns. — Uite c-am reușit ! spun, Încercând să-mi iau un ton cât mai normal cu putință, când coborâm din taxi. Îmi pare rău c-a durat atâta. — Nici o problemă, spune Jack. Arată foarte bine ! Îi Întind banii taximetristului și trebuie să recunosc că sunt destul de Încântată de ideea că am venit aici. Restaurantul lui Antonio arată absolut nemaipomenit ! Fațada verde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ușa În urma mea. Hai să ne mai gândim un pic. Mă uit rapid În josul și În susul străzii, dar, În afară de Antonio’s e Închis peste tot, În afară de câteva fast-fooduri și o firmă de taximetre. Păi... eu zic să luăm repede un taxi și să ne Întoarcem În oraș ! spun, cu un pic prea mare Însuflețire. Nu ne ia mult. Pornesc spre marginea trotuarului și ridic o mână să fac semn unui taxi. După trei minute Încă nu a trecut nici măcar o mașină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
firmă de taximetre. Păi... eu zic să luăm repede un taxi și să ne Întoarcem În oraș ! spun, cu un pic prea mare Însuflețire. Nu ne ia mult. Pornesc spre marginea trotuarului și ridic o mână să fac semn unui taxi. După trei minute Încă nu a trecut nici măcar o mașină. Și nici vreun alt vehicul. — E o zonă destul de liniștită, remarcă Jack Într-un final. — Păi, e normal, e un cartier rezidențial. Antonio’s e o excepție. În exterior sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
aflată În Hertfordshire. E un loc În care se țin traininguri, conferințe și se fac brainstorminguri de creație, la care eu nu sunt de obicei invitată. Așa că n-am mai fost aici niciodată și, În clipa În care cobor din taxi, trebuie să recunosc că sunt destul de impresionată. E o clădire veche și frumoasă, cu mii de ferestre și coloane În față. Care datează probabil... dintr-o perioadă mai de demult. Are o arhitectură georgiană absolut fabuloasă, spune cineva către altcineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
și pe prietenul ei afară În șuturi... dacă aș fi vorbit mai repede atunci când a apărut Jack... Dar n-am făcut-o. Iar acum e prea târziu. Un grup de invitați de la petrecere ies din curte, râzând și discutând despre taxiuri. — Ați pățit ceva ? spune un tip curios și tresar. — Nu, zic. Mulțumesc. Mă mai uit o dată În direcția În care a dispărut mașina lui Jack, apoi fac un efort să mă Întorc și să pornesc spre petrecere. Le găsesc pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

Irak de purtat pe piele... Mă mai întrebam dacă se va întoarce, vorba ei, într-o zi/ sau într-o seară după ora șase/ când în oraș încep să se lase/ umbre pestrițe vinete de toamnă/ cred c-o să iau taxiul s-arăt că sunt o doamnă/ Dacă nu-n seara asta, atunci sigur cândva/ nu te-ndoi să nu rămâi așa (finalul unui text naiv-vulgar conceput de A., pe care îl recita zdrăngănind la balalaică seara în baie). Și-acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
luciul limuzinelor parcate în dreptul blocușorului lui Dom’ Director, fostul șef peste Privatizare - habar n-am dacă mașinile au tras la el sau la țiganii din curte, care dau petreceri demne de halima, de joi până luni dimineața, cu zeci de taxiuri ducând-aducând oaspeți, rude, cumetri din tot Bucureștiul, din comunele suburbane, mereu încărcate peste limita legală a Daciilor noastre. La întoarcerea din turul familiar, Don Petrică părea un stâlp neancorat bine în curtea de la partid, unde se dusese să protesteze că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
toate rusoaicele spre a doua jumătate a vieții, dar Galina, la treizeci de ani neîmpliniți, arată mai bine în imaginea naturală decât reflectată în apă. Taximetristul algerian o privește de la o distanță respectuoasă. Va avea nevoie fără îndoială și de taxi, dar deocamdată trebuie s-o aștepte aici pe colega cu care plecase din Hanovra și care acum umblă prin boutique-urile gării după ciocolată. Când e nervoasă, prietena ei trebuie să înghită una după alta cinci-șase tablete de ciocolată. O săptămână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
descheie nasturii de la cămașa în care adormise. Telefonul reîncepe înăbușit, măsuța lui din hol e goală, cu un patrulater de praf în mijloc, marcând locul unde stătea de obicei aparatul. Firul duce în camera Antoniei, de-aici și-a comandat taxiul aseară după ce a venit să-și ia din efectele personale... - Salut, talentule, îi zgârie cortexul hipersensibil o voce prea jovială de la celălalt capăt al firului. Hai să vedem dacă-ți mai aduci aminte de mine. - Cred că da... - Suzana sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
am angajat cu ceva față de dumneata? - Bănuiesc că așa spune un domn la sex... Nu, nu te-ai angajat! Doar m-ai condus acasă și ai fost superdrăguț, ai mai băut un coniac și a trebuit să-ți chem un taxi. - Mhm... Interesant e că habar n-am când m-a adus, dacă i-am plătit. - Oi fi plătit, că nu te lăsa să pleci așa (chicotește scurt, mie destinderea feței pentru râs mi-e dureroasă). Nu reușesc deloc să vizualizez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
prin altă parte - în câteva minute apare și el, hai s-o pornim spre casă, zic, dar eu numai aveam impresia că înaintez, în realitate picioarele îmi tremurau pe loc. Tot salvatorii mei au trebuit să mă transporte cu un taxi acasă, unde bunica de la Brașov s-a ținut tare, mi-a tras de pe mine hainele lipite, m-a ținut cu picioarele-n apă fierbinte, mi-a strecurat în mâna tremurândă un pahar de vodcă - pe urmă, cu vodca-n nas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

repede. — Sinceră să fiu, chiar nu văd ce rost are să vin și eu, dacă e vorba doar de afaceri, zic supărată. Mai bine stau acasă. De fapt - deschid portiera. De fapt, cred că o să plec chiar acum. O să chem un taxi de la studio. Trântesc portiera mașinii și pornesc cu pași mari pe stradă, iar sandalele mele cu clementină fac țac‑țac pe caldarâmul fierbinte. Aproape am ajuns la poarta studioului, când îl aud strigând, atât de tare încât mai multe persoane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
asta? zice. — Știu, spun, luându‑mi fardul de obraz. Dar nu contează. Sunt sigură că o să găsesc ceva de făcut, ceva distractiv. Urmează o tăcere și, când ridic privirea, Luke se uită la mine dubitativ. — Vrei să‑ți chem un taxi care să te ducă în oraș, pe la magazine? Bath e foarte aproape... — Nu, zic indignată. Nu vreau să mă duc la cumpărături! Ceea ce e adevărat. Când i‑am spus lui Suze cât am dat pe sandalele cu clementină, și‑a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
ncolo. N‑ar fi senzațional? Deci, după ce îmi termin machiajul și mă uit puțin la Trisha, mă duc la recepție și, după ce întreb fără nici un rezultat despre pachetul meu (pe bune, am să‑i dau în judecată), îmi comand un taxi care să mă ducă la St. Winifred. Mașina șerpuiește pe drumurile de țară, iar eu mă uit la peisajul mirific și mă întreb ce fel de afacere o fi asta a lui Luke. Ce o fi chestia asta „pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
de culoarea mierii și mă uit pe geam curioasă. Deci așa arată o mânăstire. Nu mi se pare că arată în nici un fel - arată ca o școală sau un conac uriaș. Mă întreb dacă merită să mă dau jos din taxi, când văd ceva care mă lasă mască. O călugăriță în carne și oase. Trece pe lângă mine, în veșminte negre, cu capul acoperit cu văluri și tacâmul, ce mai! O călugăriță adevărată, în habitatul propriu. Nici măcar nu s‑a uitat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
când văd ceva care mă lasă mască. O călugăriță în carne și oase. Trece pe lângă mine, în veșminte negre, cu capul acoperit cu văluri și tacâmul, ce mai! O călugăriță adevărată, în habitatul propriu. Nici măcar nu s‑a uitat la taxi. Parcă aș fi într‑un safari! Cobor din mașină, plătesc șoferului și mă îndrept spre ușa masivă, intrigată la culme. În aceeași direcție merge și o femeie în vârstă, care pare să știe bine drumul, așa că o urmez pe coridorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
un timp, nu e greu să te redresezi, nu? zice plină de speranță. Vreau să zic, faci o groază de bani cu emisiunea de la televizor, nu? — Da, spun după o pauză, neavând chef să‑i spun că, după ce plătesc chiria, taxiul, mesele la restaurant și hainele pentru emisiune, nu mai rămâne mare lucru. — Și mai ai și cartea aia... — Ce carte? O clipă, mă uit la ea nedumerită. Apoi, brusc, îmi amintesc, și‑mi vine inima la loc. Normal! Cartea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
din memorie, pentru totdeauna. — Bine, bine, zice Suze, ridicând din umeri. Ne vedem mai târziu. Și nu exagera cu munca! — Nu, răspund și oftez obosită. Sau cel puțin o să încerc. Aștept până când ușa de la intrare se închide în urma ei și taxiurile care așteaptă afară demarează. Apoi iau o gură de ceai și mă întorc la primul meu capitol. Capitolul întâi Administrarea veniturilor personale este foarte Adevărul e că nu prea mai am starea să continuu. Suze are dreptate. Ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
rămas la Londra, poate că am fi continuat să stăm separați. E un pas important, nu? Dar ideea e că asta e altceva. Cum a zis și Luke, e șansa vieții, pentru fiecare dintre noi. E un nou început. Cu taxiuri galbene și zgârie‑nori, cu Woody Allen și Mic‑dejun la Tiffany’s. Partea ciudată e că, deși n‑am fost niciodată la New York, am o anumită afinitate cu acest oraș. De pildă, ador sushi‑ul - care a fost inventat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]