3,583 matches
-
Oamenii erau excitați și de poveste și de rachiu. Doreau cu toții să prindă teroristul, să-l lege, să-l descoase și să-l predea la miliție. Nu înainte de o bătută zdravănă. N-a fost nevoie să iasă din crîșmă după terorist, că teroristul a venit singur la ei. Cum a intrat pe ușă și a văzut zeci de ochi pe el, teroristul s-a speriat de a făcut pe el. S-au repezit cu toții spre el. Stai, cine ești? ?!! Spune mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
excitați și de poveste și de rachiu. Doreau cu toții să prindă teroristul, să-l lege, să-l descoase și să-l predea la miliție. Nu înainte de o bătută zdravănă. N-a fost nevoie să iasă din crîșmă după terorist, că teroristul a venit singur la ei. Cum a intrat pe ușă și a văzut zeci de ochi pe el, teroristul s-a speriat de a făcut pe el. S-au repezit cu toții spre el. Stai, cine ești? ?!! Spune mă, fir-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să-l predea la miliție. Nu înainte de o bătută zdravănă. N-a fost nevoie să iasă din crîșmă după terorist, că teroristul a venit singur la ei. Cum a intrat pe ușă și a văzut zeci de ochi pe el, teroristul s-a speriat de a făcut pe el. S-au repezit cu toții spre el. Stai, cine ești? ?!! Spune mă, fir-ai al dracului, cum te cheamă și de unde vii. ?!! Cu ochii larg deschiși, teroristul nu poate scoate un cuvînt. Legați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
văzut zeci de ochi pe el, teroristul s-a speriat de a făcut pe el. S-au repezit cu toții spre el. Stai, cine ești? ?!! Spune mă, fir-ai al dracului, cum te cheamă și de unde vii. ?!! Cu ochii larg deschiși, teroristul nu poate scoate un cuvînt. Legați-l, dă ordin unul dintre antiteroriști. Nu aveau o sfoară, dar pînă la urmă au găsit. La mijlocul camerei, pe un scaun, teroristul este legat fedeleș. De frică făcuse în pantaloni. Ți-i frică, ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
al dracului, cum te cheamă și de unde vii. ?!! Cu ochii larg deschiși, teroristul nu poate scoate un cuvînt. Legați-l, dă ordin unul dintre antiteroriști. Nu aveau o sfoară, dar pînă la urmă au găsit. La mijlocul camerei, pe un scaun, teroristul este legat fedeleș. De frică făcuse în pantaloni. Ți-i frică, ai? Unde-i arma, nenorocitule, asasinule? Din cînd în cînd, teroristul era îndemnat cu ghionturi să răspundă la întrebări. 'mnezeii mă-ti de măcelar, ți-a pierit piuitul. Sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
unul dintre antiteroriști. Nu aveau o sfoară, dar pînă la urmă au găsit. La mijlocul camerei, pe un scaun, teroristul este legat fedeleș. De frică făcuse în pantaloni. Ți-i frică, ai? Unde-i arma, nenorocitule, asasinule? Din cînd în cînd, teroristul era îndemnat cu ghionturi să răspundă la întrebări. 'mnezeii mă-ti de măcelar, ți-a pierit piuitul. Sigur e arab și nu știe românește. Ești român, mă? Este liftă străină, uite are părul negru ca smoala. Este arab. Bine mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prea moi. Eu zic să-l spînzurăm... face unul cu ochiul ca să nu vadă musulmanul. Zis și făcut, unul îi trece un arcan pe după gît și întreabă pe ceilalți. Oare ține cîrligul de la lustră? Ține, se repede în joc cîrciumarul. Teroristul e alb la față și face pipi continuu. Oamenii își dau cu părerea despre mersul anchetei. Eu zic să-l dăm la miliție, să aducă un traducător. Cel legat începu a plînge fără zgomot. Doar lacrimile și-au dat drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
față. Plîngi tătarule, dar cînd ne omori te bucuri? Lacrimi de crocodil. Mă, te spînzurăm, nu crezi? Cînd ancheta era în toi, pe ușa crîșmei intră Vasile M., un gospodar care avea vreo trei fete măritate în țară. Cînd vede teroristul, Vasile se repede spre el. Ce-ai făcut? Ce-i cu tine? Teroristul, țipă oamenii în cor. Vasile rămîne uluit, năucit, cu gura căscată. Apoi reușește să articuleze. Este ginerele meu... l-am trimis după țigări... Oamenii rămîn și ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
te spînzurăm, nu crezi? Cînd ancheta era în toi, pe ușa crîșmei intră Vasile M., un gospodar care avea vreo trei fete măritate în țară. Cînd vede teroristul, Vasile se repede spre el. Ce-ai făcut? Ce-i cu tine? Teroristul, țipă oamenii în cor. Vasile rămîne uluit, năucit, cu gura căscată. Apoi reușește să articuleze. Este ginerele meu... l-am trimis după țigări... Oamenii rămîn și ei cu gura căscată. O mare tristețe se citește pe fața lor. Teroristul nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tine? Teroristul, țipă oamenii în cor. Vasile rămîne uluit, năucit, cu gura căscată. Apoi reușește să articuleze. Este ginerele meu... l-am trimis după țigări... Oamenii rămîn și ei cu gura căscată. O mare tristețe se citește pe fața lor. Teroristul nu era terorist. Ce dezamăgire ! Pișca la Ghireni Timpul înseamnă bani. Cunoșteau acest lucru chiar și țăranii din satul Ghireni. De sărbători nu se muncea, se juca pișca, dar adevărul enunțat mai sus nu era uitat. Ce este pișca ? Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
beta, în haita care bîntuia din Bucșinescu pînă hăt, spre Ciurchi. Deci, dacă Ghiocel avea, întîmplător, ciomag, urmărea fără excepție căpățîna nefericitului. Dacă avea cuțit, atunci scociora prin burtă ca să găsească inima. Rar se angaja în tăierea gîtlejului după modelul teroriștilor. Cu sabia ninja tăia mîini și extrem de rar și numai forțat de situație, mai perfora burțile, ca să iasă celălalt capăt prin spatele victimei. Sigur că scriitorul mai fabulează sau mai îngroașă anumite întîmplări. Dar Ghiocel ăsta chiar a spintecat pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un pic mai devreme salutul meu: Mi-a fost atît de dor de voi! Cuprins Cuvîntul autorului 7 Capitolul I Incursiuni prin memorie 19 Același pămînt 21 Ispită și păcat 24 Mămăliguța lui moș' Vasile 27 Tovarăși de viață 30 Teroristul din Ghireni 33 Pișca la Ghireni 35 Costică Cotiugă urmașul lui Erik Cel Roșu 38 Balauri vechi și noi 42 M-a chelfănit poporul 46 Comunista din Ghireni 50 Berbecul de la cruce 53 Cu uratul la Conac 56 Comoara satanei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
crud, cum e o răpire pentru a stoarce ceva bani, doar pentru că Încalcă niște reguli. Dar ce regulă e universală? Bașca că regula e stabilită chiar de către victimă. Și așa Îmi aduc aminte de haiduci. Nu erau ei tot niște teroriști? Și, totuși, faptelor lor li s’au dedicat balade, iar ei s’au bucurat de multă simpatie Întotdeauna. Să ne amintim și de Barnaba, tâlharul preferat lui Iisus de către popor. Și nu doar de simpatie e vorba, ba chiar și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
centrul orașului. După ce am ieșit din scară ne-a ajuns din urmă Tomică, vameșul, care ne-a pus În temă cu ce se Întâmplă până să apucăm noi să-l Întrebăm ceva. E război, da, granița a fost forțată și teroriștii străini au pătruns În oraș. Au devastat magazinele, au spart și au făcut totul zob și au tras În populația pașnică. Armata a ripostat, da, s-a auzit și azi-noapte. Tomică a primit consemn și ordin de mobilizare. Nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aer grav și era Întrucâtva iritat de curiozitatea noastră și nerăbdarea de a ajunge la fața locului ca să vedem ce se-ntâmplă. - Voi la ce naiba mai ieșiți? Nu e voie. E stare de necesitate. O să fie nenorocire mare prin oraș. Teroriștii străini nu se lasă și armata abia le face față. - Ieșim să căscăm gura, Îl lămuri Hansi. Ni s-a urât În casă, meștere, și nu mai prea avem ce să consumăm. Ăsta era adevărul la urma urmei. Practic, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și ținând Încontinuu Împrejurimile. Cei doi l-au luat de mâini și de picioare pe Pepino, și deja Îl verificaseră și-l recunoscuseră. E terorist și ăsta, i-am auzit, Înainte de a dispărea din raza vederii mele. Și eu eram terorist, dar nu mai eram sigur că nu m-au văzut. Am mai așteptat lipit de zid un minut și pe urmă am mai stat cinci minute În fața ușii, pe trepte, până am simțit că nu mai pot. Peste nici o jumătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
afară. N-or fi ei atât de proști ca să pândească doar la ieșirea din bloc, să nu păzească și ferestrele, dar nici până Într-atât de deștepți... Atunci i-am auzit pe trepte, Împiedicându-se la ușa țarcului și Înjurând teroriștii. La dracu’, ușa asta de la bucătărie am mai vrut s-o blochez și altădată. N-ar fi fost mare lucru dacă ar fi dat Pepino peste mine călărind-o pe Steluța... Am sărit În Întuneric și-am aterizat pe arătura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mișunând Încolo și Încoace printre grupuri de soldați Înarmați. Îmi aminteam că-n tren Îmi umpluseră somnul cu sporovăiala lor, omoară și omoară și omoară, morți peste șaizeci de mii și sute de mii de răniți, toate ravagiile făcute de teroriștii lui Ceaușescu, care a fugit și s-a ascuns, omoară, omoară, da, Îl vom scoate din gaura de șobolan unde s-a ascuns și-l vom omorî. Ce chestie deșteaptă. Nu mă trezise nimeni să mă-ntrebe de bilet. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
rugate să se grăbească pentru că se trage. Poporul Înhămat cu bagaje fugea Încolo și-ncoace și se bulucea pe lângă ziduri și spre ușile sălilor de așteptare. - De trei seri ne tot bagă programul ăsta, Îmi spune chelnerul. Nemernicii ăștia de teroriști! - Bine că nu trag Încoace, În restaurant. - Ne apără Armata. Trage prin pereți și prin geamurile alea de sus, ce-a mai rămas din ele... Mă ridicasem și-mi strânse umărul: Cu toți teroriștii lui, nu-l mai scapă nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îmi spune chelnerul. Nemernicii ăștia de teroriști! - Bine că nu trag Încoace, În restaurant. - Ne apără Armata. Trage prin pereți și prin geamurile alea de sus, ce-a mai rămas din ele... Mă ridicasem și-mi strânse umărul: Cu toți teroriștii lui, nu-l mai scapă nici dracu’. Or să-l prindă. Se lăsase Întunericul și În pofida Împușcăturilor era destulă aglomerație prin Împrejurimile gării. Aveam alt chef acum. Poporu-i sătul și se-ndeamnă la drum. Vedeam lumea puțin speriată, sau doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-n primele zile de după Anul Nou am ieșit iarăși pe străzile orașului meu subteran. Atunci am dat de Carol În stația de metrou Piața Muncii. El făcea parte dintr-o echipă din aceea de revoluționari care organiza filtre pentru prinderea teroriștilor. Continua să se facă folositor Revoluției căutând arme și otrăvuri lumea care circula cu metroul. M-a pipăit fără să mă recunoască, și n-ar fi lipsit mult să nu recunosc nici eu figura aia gălbejită și suptă de nesomn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de carton cu alimente și medicamente. Câțiva soldați Înhămați cu pistoale mitralieră Își trăgeau și ei sufletul pe acolo, printre revoluționarii lungiți pe saltele și așezați pe lângă ziduri cu pături În cap. Se odihneau cu schimbul ca să apere Revoluția de teroriști, acolo-n țarcul ăla bântuit de curent și de vaietul garniturilor de metrou, vegheați de dimineața până noaptea de șuvoiul poporului care curgea neîncetat prin fața lor. Carol scosese din buzunarul șubei o șurubelniță de două ori mai mare decât cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe mă-sa, face Carol. - Corect, zic. Ortansa râde: - Și pe bunică-sa. - Atențiune-atențiune! Comunicat! O voce de femeie spuse la megafonul stației ceva despre un miting la care să nu se ducă lumea, pentru că e pus la cale de teroriști. O diversiune și o capcană, așa că populația era prevenită, dat fiind pericolul la care se expune. După cinci minute s-a comunicat din nou, și de data asta am reținut că e vorba despre un miting așa-zis anticomunist. - Io
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
anticomunist. - Io zic să mergeți mai bine la mine, am spus. Stau la cinci minute de aici, În Bariera Vergului, puțin mai sus de cinematograful Munca. Ortansa nici n-a vrut să audă. - Noi stăm la datorie. Apărăm lumea de teroriști. În pofida tonului zeflemitor, mi se părea foarte convinsă de ceea ce spune. Oricum Îmi dăduse cu flit. Mă Înșelasem, pusesem botu’ ca un dobitoc Închipuindu-mi că m-a avut vreodată În vedere. Nu-i ardea și nu-i trebuia, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dăm foc, să ne facem din pielea lor cojoc - jos comuniștii jos muiștii - hai să-i dezbrăcăm de șorici, să facem din ei pastramă și mici. - Doar n-oi fi atât de neroadă, am spus, ca să crezi poveștile astea cu teroriștii. Ei sunt teroriștii. Ăștia care au dat comunicatul și care s-au ales. Ei ne-au Împușcat și ne-au hăituit și-acuma tot ei taie și spânzură și vă țin ca pe proști aici ca să-și facă jocurile, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]