8,991 matches
-
mai jos) și, frecvent, să răspundă (dramatic, tragic uneori) pentru unele acte ale foștilor soți. Marii boieri își făceau testamentul la vreme de bătrânețe, sau în momente ce justificau întocmirea unor astfel de acte. Să facem o inspecție sumară (căutând „testamentele bărbaților”) într-o Moldovă a secolelor al XVI-lea și al XVII-lea. Marele vistier Iordache Ruset, un grec înmormântat în Moldova și însurat de trei ori, își făcea testamentul către sfârșitul anului 1720, privilegiind-o, cu siguranță, pe Safta
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
unor astfel de acte. Să facem o inspecție sumară (căutând „testamentele bărbaților”) într-o Moldovă a secolelor al XVI-lea și al XVII-lea. Marele vistier Iordache Ruset, un grec înmormântat în Moldova și însurat de trei ori, își făcea testamentul către sfârșitul anului 1720, privilegiind-o, cu siguranță, pe Safta, cea de-a treia sa nevastă, fiică a marelui logofăt Nicolae Racoviță (Voievodului Mihai Racoviță îi era mătușă). Și Ilie țifescu, marele spătar zis și Frige-Vacă (Cantemir, în Istoria ieroglifică
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ieroglifică), a ales pentru acest boier, amestecat între altele și în omorârea fraților Costin, o hieroglifă a șireteniei - este Vulpea, cel însurat cu o fată a marelui vornic Ion Racoviță (era, deci, cumnat cu Mihai Racoviță), Tofana, și-a făcut testamentul la 16 mai 1704. Cu câțiva ani înainte, în 1701, se refugiase în țara Românească de frica lui Constantin Duca. Tot așa cum, cu câțiva ani înainte, în 1698, își redactase diata faimosul și aventurosul (răscoale, pribegii, trădări spectaculoase) serdar și apoi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ai dispozițiilor testamentare trebuie să fi fost cea de-a doua sa soție, Nastasia (măritată înainte cu vornicul Potlog) și copiii rămași în viață, căci un fiu - Donie - fusese omorât de Gheorghe Duca. „Avem coconi cu trei femei” scria în testamentul său marele vornic Gavril Costachi, care, într-adevăr, a fost însurat de trei ori: întâi cu fiica lui Caracaș, apoi cu Tudorica, fiică a hatmanului Iancu Costin (devenea cumnat cu Miron Costin, prin urmare), și, a treia oară, cu Vasilica
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cantacuzino. Grija acordată urmașilor să însemne, oare, că nici ultima soție nu mai era în viață? în zona premonițiilor cred că îl putem înscrie și pe marele logofăt Solomon Bârlădeanu (cel însurat cu Anița, sora spătarului Carp), care își făcea testamentul în ziua de 5 august 1670. într-un izvor păstrat într-o transcriere mai nouă se arată că Bârlădeanu ar fi fost ucis la Roman, din porunca lui Antonie Ruset ori a lui Gheorghe Duca, când călătorea spre Istanbul. Nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
era cumnat cu pârcălabul Cozma Ghenghea. Era sigur acest boier curajos (cineva îl socotea a fi „cel mai viteaz dintre moldoveni”), care - pentru Alexandru Lăpușneanu - îl biruise pe pretendentul Alexandru Joldea, că va fi ucis și, ca urmare, își face testamentul în luna mai a anului 1564. Refugiat, împreună cu Ștefan Tomșa I în Polonia, va fi omorât la Lvov, în mai 1564, laolaltă cu Domnul său. Porunca venea de la regele Poloniei. între recuperarea zestrei și beneficiul uzufructului Vechile legi românești proclamau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
primea jumătate din averea soțului, cealaltă jumătate trecând pe seama Domniei) - în a căror posesie femeile intrau uneori cu dificultate din cauza rudelor soțului defunct - le atestau văduvelor funcția de „cap de familie” pe care le-o rezerva noua stare socială. în testamentul făcut la 28 februarie 1620, fostul Voievod Radu Șerban (bolnav de podagră) lăsa toată averea celor două fiice, Ancuța și Elena (Elina), dar cerea ca Doamna Elena, soția sa, să se folosească, atât cât va trăi („însă cu această tocmeală
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Afumați). Leca spătarul, în 1657, este încă și mai limpede cu privire la dreptul de uzufruct al soției sale, (sub incidența cărora - am văzut și mai sus - citatele Legiuiri civile așezau și darurile dinaintea nunții „ale unei văduve cu copii”) întărit prin testament: „Și las pre fii-meu, Fiera, stăpân casei și a tuturor bucatelor mele. Iar jupâneasa mea, Evda, să aibă a șederea decindéle casele méle și să se hrănească cu moșăile méle carele sânt acolo cu bună pace”. în cazul Elinei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vând lui Gheorghe Boțul un sat. Demne de atenție sunt aceste femei active (ele nu-și declară niciodată - sau o fac foarte rar - calitatea de văduve, spun foarte rar că soțul lor a răposat, că le-a lăsat bunurile prin testament ori că este fost [biv]) care vând, cumpără, moștenesc, schimbă, se luptă pentru succesiune. Și istoricii au început, în ultima vreme, să se intereseze de ele... La judecată Unele dintre litigiile în care erau implicate văduvele ajungeau în sălile de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
octombrie 1640; ceea ce este corect - actul de care mă folosesc aici este din 22 noiembrie 1637-), dat în prezența unor boieri și „preoți și egumeni de la sfânta mănăstire de la Uspenia Precistii și de la Sfânta Vineri”, la moarte (un soi de testament), că lasă totul soției, pentru comând (Simion Gheuca apare și în alte documente în ipostazele de donator ori vânzător), cum le va lăsa apoi și ea pentru comândarea ei. Peste câteva decenii, în 1692, văduva vistirenicului Vasile Gheuca (cel ucis
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
i-a luat „toate ocinele” pentru trădare „cu mare vicleșug”. Situația materială a lui Stoica din Strâmba a suferit un grav dezechilibru și, ca urmare, mai marele peste vistieria țării Românești a murit (înainte de 25 martie 1620, când își făcea testamentul), neavând copii (de aceea bruma de avere va ajunge la un nepot), fără să poată să justifice situația financiară în fața lui Gavril Vodă Movilă. Mai mult i-a rămas dator „ughi mulți”. Voievodul a îngăduit ca mai multe sate ce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a luat-o de soție - a fost a doua căsătorie a sa - pe Elina, fiica lui Preda Floricoiul; „dunga” ne duce către Mihai Viteazul - a achitat sumele datorate de tatăl său, mort după 9 octombrie 1670, când și-a scris testamentul), dacă nu cumva contractau și ei, la rându-le, pe fondul unei instabilități financiare moștenite, alte datorii (jupânițele Ilina, Preda și Stanca, nepoatele lui Vladislav din Belcini, au rămas cu „multă datorie” - sumele fiind împrumutate de tatăl [spătarul Hamza fusese
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în câteva rânduri în Ardeal. La Brașov, Elina (Elena), ultima dintre cele trei neveste ale sale, (fusese mai înainte măritată cu marele vornic Dragomir din Plăviceni și era rudă cu Matei Basarab), îi va fi alături. își va scrie acolo testamentul la 28 iunie 1655 („autentificat” de o soră a Elinei, ceea ce înseamnă că grupul refugiat era numeros) și își va afla și sfârșitul în 1655. Putem presupune, prin urmare, că și Giura din Stănești, mare postelnic, și-a luat cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
soția sa s-a refugiat în Polonia, unde a rămas opt ani. Câteodată, revenirile acestor femei în țară declanșau noi „cariere” spectaculoase. După ce Radu Șerban s-a stins (era bolnav de podagră) la Viena (pe 28 februarie 1620 își făcea testamentul), văduva Elena - fiică a postelnicului Udriște din Mărgineni - a pus capăt pribegiei și s-a întors acasă, prin 1633 sau 1635. A luat-o cu ea pe Ilinca, cea de-a doua fiică (Ancuța se va repatria mai târziu, prin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
structură deschisă, dispusă să asimileze și să modeleze, atâta timp cât coeziunea sa internă îl coagulează în jurul unui nucleu tare: patrimoniul material și simbolic moștenit de la întemeietorul lui, a cărui jertfă hrănește o identitate socială puternic marcată”313. Porunci pentru viitor întâiul testament al jupânesei Elina Cantacuzino a fost redactat în 1667. L-a scris logofătul Stoica Ludescu, „bătrânul, plecat slugă al dumnealor”, slujitor credincios al Cantacuzinilor. „Am pus și eu puțină osteneală, până am scris această împărțeală asupra coconilor dumneaei, cu voie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tocmeală, care este întărită sub pecetea mea, și supt iscăliturile mele, pre unul ca acela îl las supt blestemul mieu cel pământesc ...”318), de mamă (de data aceasta), definitiv, supraveghează distribuirea averilor, iar semnăturile (cinci) ale destinatarilor o certifică. Istoria testamentelor Elinei Cantacuzino se află abia la început. Dictându-și în 1681 („scriitor” a fost tot „bătrânul sluga dumnealor Stoica Liudescul log., însă cu învățătura bunii stăpânii méle, jupâneasa Elina, stara Postelniciasa, în satul dumneaei gor-Mărginéni ot sod. Prah, msta septevrie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
4 frați, pentru că ei au rămas mici și necăutați dă noi, căce am căzut la vremi gréle și nenorocite, supt multe pateme și nevoi și grele prăzi...”324. Și le mai cerea ceva bătrâna postelniceasă feciorilor (înainte de a înscrie în testament blestemul care „garanta” îndeplinirea despozițiilor: „acela să fie blestemat de singur Domnul nostru Isus Hristos și de singură Maica Précista să fie pârât la vrémea judecății, așijderea și de noi; și să fie de trei ori procliat și afurisit de 318
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
voastre, însă de cele proaste și vrăjbitoare, care fac fraților neviață, nici să se méstece iale în vorba voastră, când veți avea între voi: au pentru moșii, au pentru alte trebi; ce să-și păzească fieștecare treaba ei”327. Dispozițiile testamentului din 1681 au fost repetate în actul din 1686, cel scris înaintea morții Elinei Cantacuzino, adică înainte de 2 martie (stil vechi), când bătrâna s-a stins din viață, vegheată de Constantin Brâncoveanu („care pare să fi avut o mare influență
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de-ai lui Șerban-Vodă, ca să-ș facă cu dânsa vreo îndreptare, acea scrisoare să nu să ție nici întru o seaamă, că de mare nevoe și de groaz o am făcut ...”336. O istorie complicată s-a țesut în jurul acestor testamente (în care jupâneasa Elina le arăta urmașilor cum să facă împărțirea „pe frați și pe nepoți”, strângându-se „cu mare înțelepciune toți la un loc de taină” și apelând la persoane de încredere - „oamenii casei noastre sau prietenii noștri” - ferite
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
taină” și apelând la persoane de încredere - „oamenii casei noastre sau prietenii noștri” - ferite de atitudini părtinitoare 337), contestate mai cu seamă din motive izvorâte din procesul de redactare (chiar dacă „popa Ștefan” le-a confirmat oponenților că, în momentul alcătuirii testamentului anterior, mama Cantacuzinilor era „în toată firea, cu limba năsmintită, în mințile céle bune și-nțelepte, care le-au avut din tineréțe până la bătrânéțe”). Iorga le-a rezumat: „[...] așa-zisa diată din 1681, întărită în 1686, nu a fost auzită
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
galbeni ciubotele, de la cei ce se vor afla în vină cu fete meri și câte 12 de gloabă și câte 2 galbeni ciubotele de la acei ce s-a afla în vină cu fămee văduvă, după obiceiul ce este așezat cu testament...” 389. încrederea înșelată. Dar nu numai atât... Nemulțumită de sentința dată de „dumnealor ispravnicii județului”, Zamfira, o văduvă din Ploiești, s-a adresat lui Vodă Ipsilanti în căutarea dreptății. Aflăm din anaforaua mitropolitului Grigore al Ungrovlahiei, căruia Voievodul îi remisese
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
arhanghel: «Acestea sintu preutesele celea ce, după moartea popilor, eale s-au măritatu, dereptu aceea să muncescuț”517. Drumul spre „lumea de dincolo” Diata ca praeparatio mortis ... cu atât mai mult cu cât mitropolitul Antim Ivireanul, în recomandările cu privire la alcătuirea testamentelor (Mijlocirile cu carele pot să rămăe diețile temeinice și nestrămutate 518), le aducea păstoriților săi și - mai ales - „redactorilor” de diate (preoți, de regulă) zisa scripturisică („Nu știi nici...”) privind incognoscibilitatea clipei expierii: „De vréme ce întâmplarea cea viitore iaste
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vréme ce întâmplarea cea viitore iaste nevăzută și însăși îngerilor necunoscută pentru că numai la Dumnezeu toate sânt cunoscute...”. Vârsta înaintată, anii din ce în ce mai împovărători („mai vârtos ajungând anume la vreme de bătrânețe și de mare neputință” - Elina Cantacuzino, într-unul din testamentele ei), suferințele cauzate de maladii nevindecabile („căzând la multă boală și ajungând la slăbiciune”, scria, la 29 martie 1726, Maria, fiica lui Radu Greceanu) ori pericolele răspândite de vreo epidemie („fiind în slăbiciunea bătrânețelor” - Anca din Budișteni, în 1646; „Văzând
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
XVII-lea, elitele sociale - își pun pe hârtie ultimele dorințe, neuitând să medieze asupra sfârșitului ineluctabil (formulări laconice ținând de o cogitatio mortis deloc circumstanțială), iminența morții făcând emergent un vădit interes față de o eschatologie individuală (nu toate sunt, însă, testamente în articulo mortis). Marcând dreptul văduvelor (aflate, în sfârșit, în posesia unei identități după „anonimatul” conjugal) de a dirija bunurile pe care le stăpâneau și de a-și împărți averea, testamentele - participând la păstrarea memoriei, transmițând un patrimoniu și precizând
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
interes față de o eschatologie individuală (nu toate sunt, însă, testamente în articulo mortis). Marcând dreptul văduvelor (aflate, în sfârșit, în posesia unei identități după „anonimatul” conjugal) de a dirija bunurile pe care le stăpâneau și de a-și împărți averea, testamentele - participând la păstrarea memoriei, transmițând un patrimoniu și precizând pozițiile feluriților membri ai grupului familial - ne lasă a observa un spor de sensibilitate față de clipa morții 521. Aceste acte (ce transmiteau ca moștenire valori importante - Stana, văduva stolnicului Deatco, își
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]