3,082 matches
-
într-un galben de frunză uscată, pielea obrajilor se lăsase ca la hîrciogi și nici nu se mai auzea atît de clar și de distinct pufnetul pe nas care niciodată nu știai ce înseamnă, nemulțumire sau altceva. Se zicea că ticul respectiv se datora unei lovituri cumplite pe care o primise în rădăcina nasului în una din aventurile sale misterioase din vremea războiului. Spre deosebire de cei mai mulți funcționari ai Serviciului, poate chiar toți, dacă nu-l luai în seamă pe George Stan, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
frig ca afară. - Ce dracu faci tu aici? l-am întrebat. Stătea în pat și citea, învelit într-o plapumă dubioasă, sordidă ca și încăperea. Mi-a făcut cu ochiul și vesel nevoie mare de vederea mea, a râs. Era ticul lui, nu era prea vorbăreț, dar era elocvent, făcea cu ochiul și da din cap ca sa-ți sugereze că situația era așa cum o vedeai și el era conștient de acest lucru. Puteai să crezi astfel, că sesiza orice subtilitate. Dacă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
citit cartea cutare? Evident! Ce părere avea despre ea? Îți făcea cu ochiul, adică bună carte, hoață, ai văzut? Alteori, misterios, după teze, celor neliniștiți, care îl întrebau cum rezolvase el, tot așa le făcea cu ochiul... Și își însoțea ticul de un râs care parcă le spunea: știu că sunteți proști, dar nu vă disprețuiesc, sunt băiat bun. S-a dat jos din pat și într-un minut am ieșit afară. Mergea agale, era vag adus de spate, și călca
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
iubeau și îi pe care iubea, el se transforma de la un capăt la altul. În public, tensiunea nervoasă nu-l părăsea nici o clipă, în special când era confruntat cu persoane răuvoitoare, cu critici, compozitori sau alții. Îl apuca atunci un tic nervos, gura îi cădea și tremura tragic, ochii lui sărmani iradiau o asemenea deznădejde, că devenea penibil să-l privești... Atunci când eram singuri (nu invita pe nimeni la repetiții atâta timp cât lucrările nu erau gata), devenea un cu totul alt om
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Pe aceștia îi vedeam mai rar, pe unii chiar foarte rar, tristețea fiind de obicei discretă, și n-aș putea spune mai nimic despre ei. Când încerc să le reconstitui figurile, abia reușesc să-mi amintesc câte un amănunt: un tic, o privire, o voce. În rest, nu mai văd decât aceleași halate de un vișiniu spălăcit de care mă izbeam în fiecare zi. Am cunoscut mai bine numai un grup de bătrâni care, pe fundalul tăcerii celorlalți, umpleau scena cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Mopsul îi zicea în batjocură uneori "dragul nostru idiot", dar, bineînțeles, nu de față cu Dominic. "Are și acum mână grea, mi-a suflat Domnul Andrei, și când te apucă... Nu s-a dezbărat de asta și de un vechi tic profesional: să urmăriți că face și acum cu ochiul tuturor femeilor pe care le întîlnește". Același halat vișiniu, ars la spălat, părea o haină de doliu pe umerii lui Dodo, un fost pianist, cu degete încă frumoase și cu gene
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zis "Mai târziu, domnule sculptor, când va deveni muzeu"" A zâmbit, dar n-a făcut nici un comentariu. În schimb, dîndu-mi de înțeles că pornisem o avalanșă pe care nu mai puteam s-o opresc, alții vroiau să știe tot. Ce ticuri avea Bătrânul. Ce obiceiuri. Ce manii. Ce idei. Mai credea oare că moartea poate fi începutul nemuririi? Și ce intenții avea cu cimitirul? Toți urmau să fie îngropați acolo? Dar despre ei ce zicea? Nu cumva era nemulțumit și îi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
socotesc destul de convingătoare. Se poate face o listă întreagă (o altă listă!) de clișee ziaristice pe care Manolescu nu se sfia să le aplice când unora, când altora, într-un mod arbitrar. Stilul lui Manolescu? Critică impresionistă și condei sprinten. Ticurile călinesciene ridicate la rangul de judecăți estetice imuabile. Ce-l interesa era în primul rând formula, nu adevărul criticii. A scris, cu energie și perseverență, dar cât rezistă din tot ce-a scris... Pe Sorin Alexandrescu îl impresionează notorietatea obținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
relației dintre seniori și servii acestora, a devenit și fundamentul relațiilor dintre cei aflați sub ocupație, astfel încât, foarte curând, un observator străin ar fi putut constata cu stupoare că profilul multor români include amestecuri bizare de principii înalte și de ticuri abjecte, de rectitudine și de abdicare de la etica elementară. Mai concret, a oferi bani sau bunuri (ceea ce îndeobște numim, în expresia neaoșă, "plocon") în schimbul unor servicii pe care orice societate civilizată le include în rândul obligațiilor civile indică prezența, în interiorul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de Valmont s-o seducă pe nefericita Madame de Tourvel): eroul, un anume Johannes, o întâlnește pe frumoasa Cordelia, de care se simte atras și pe care plănuiește minuțios cum s-o cucerească. Treptat, acesta ajunge să-i cunoască obiceiurile, ticurile, modul în care reacționează emoțional, micile secrete, de la amănunte privitoare la istoria familială la preferințe vestimentare. O dată ce se simte suficient de blindat pentru a declanșa atacul afectiv propriu-zis, Johannes nu ezită nici măcar o clipă. Cordelia este absolut copleșită de pețitorul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu se știe prin ce mister, se mai mișcă încă. Iar în fața clasei n-ai voie să te prezinți altfel decât ca un om normal, stăpân pe el, perfect sănătos și care-și lasă problemele personale la poarta școlii. II. Tic ... Suntem un grup de părinți ai unor elevi de la Liceul..., din orașul N. Instituția școlară la care ne referim și-a căpătat o binemeritată faimă în orașul nostru, dar și în întreg județul, datorită modului serios și deosebit de competent în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Și că, decât să acorde unui scriitor și atât posibilitatea de a se documenta într-un combinat ca al tău, preferă să scrii tu despre realitatea de acolo? Că ai devenit și dramaturg, și scenarist, asta e tot neadevărat?” tic-tac, tic tac... “Așa e, Paul dragă, tot ce-ai spus tu este mai real și mai concret decât însuși faptul că eu exist și că mă numesc Cornel Moldoveanu. Dar, te-ai întrebat vreodată ce m-a determinat să scriu? Și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
este mai real și mai concret decât însuși faptul că eu exist și că mă numesc Cornel Moldoveanu. Dar, te-ai întrebat vreodată ce m-a determinat să scriu? Și, încă, să mă apuc de scris la bătrânețe?” ... tic-tac, tic-tac, tic... “Bănuiesc că lipsa banilor sau setea de afirmare, de celebritate. După cât știu eu, câștigi destul de bine din ceea ce faci, îți poți suplimenta, când dorești, veniturile cu meditații de tot felul; știu că nu puțini sunt cei pe care i-ai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mea literară, ca să zic așa, e cuvântul cu sens rafinat, cu semnificații topite-n muzicalitatea versului. Nu pot, acum, să-mi arunc uneltele la coș și, de dragul unei realități searbede, anoste, să recurg la blitz-ul prozei. ...tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic... “Măi, nu știu ce aveți voi, ăștia din învățământ, că parcă sunteți loviți cu leuca-n moalele capului. Literatura e viață, dragă, e mișcare, efort, transpirație, nu cuvinte goale ce din coadă dau să sune, că Eminescu, săracu’!, știa el ce știa
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
perioadă de zbucium, a apărut într-o barcă de salvare unchiul. Avea, evident, înfățișarea unui gigant căci, probabil, și în vis, proporțiile sunt respectate și păstrate. M-am trezit, apoi, și am înțeles ceea ce, de fapt, fusese totul. ...tic-tac, tic-tac, tic... Mi s-a întâmplat odată... hm!... Simpla retrăire a acestei ieșiri dintr-un vis în care visasem ceva mă face și acum să zâmbesc. Se făcea că adormisem și vedeam în somn o clepsidră adevărată. O cumpărasem, o primisem cadou
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
locuri comune. Și-apoi, simt că nu am dispoziția necesară de a mă confensa foii albe. Nu acum. Nu știu când. Cândva. Poate peste o oră, peste o zi, peste o secundă sau peste un gând ori o idee... ...tic-tac, tic tac, tic-tac... V.1...E o iarnă frumoasă, bogată-n zăpadă și cu temperaturi deloc scăzute. De fapt, mai corect spus ar fi: a fost o iarnă frumoasă, bogată, etc., pentru că primăvara bate la ușă. E 27 februarie 198... Din
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
rezista, de a supraviețui. Dar nu! Trebuie să dorm cu orice preț. Să-mi repet până la obstinație: “Trebuie să dorm! Trebuie să dorm!” Și, pentru ca totul să fie cât mai obositor, să combinăm obstinarea cu număratul. Efort dublu, rezultat ... ...tic-tac, tic, ta, tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac. N-ajută la nimic. Sau, poate, numai ca să-mi încerc răbdarea și să-mi consum nervii. ... tic-tac, tic-tac... Ar mai fi o soluție. Să combin altceva: tic-tac-urile ceasului cu număratul. ... tic-tac
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nu! Trebuie să dorm cu orice preț. Să-mi repet până la obstinație: “Trebuie să dorm! Trebuie să dorm!” Și, pentru ca totul să fie cât mai obositor, să combinăm obstinarea cu număratul. Efort dublu, rezultat ... ...tic-tac, tic, ta, tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac. N-ajută la nimic. Sau, poate, numai ca să-mi încerc răbdarea și să-mi consum nervii. ... tic-tac, tic-tac... Ar mai fi o soluție. Să combin altceva: tic-tac-urile ceasului cu număratul. ... tic-tac... tic-tac... tic-tac... tic-tac... tic-tac... tic
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tic tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac. N-ajută la nimic. Sau, poate, numai ca să-mi încerc răbdarea și să-mi consum nervii. ... tic-tac, tic-tac... Ar mai fi o soluție. Să combin altceva: tic-tac-urile ceasului cu număratul. ... tic-tac... tic-tac... tic-tac... tic-tac... tic-tac... tic tac... tic-tac... ...unu... doi... trei... patru... cinci... șase... șapte... Cât să fie ceasul? Presupun că e, încă, noapte. O noapte întunecoasă, sobră și indiferentă. Chiar răutăcioasă. Cum altfel s-o calific, după cât îmi este dat să îndur?! Și - culmea! - când
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Am avut de plătit, nu știu pentru ce, un preț mult prea mare, capital. Totuși, n-au reușit să-mi ia nestematele mele cele mai de preț: ideile, poemele scrise sau nu -, întreaga mea știință și măiestrie între-ale literaturii...” ...tic-tac, tic tac, tic-tac... ...Țîrrrr, țîrrrrr, țîrrrrrr... “Da, vă rog!” “Alo, casa maestrului Alexandrescu?” “N-am înțeles. Pe cine căutați dumneavoastră?” “Vreau să vorbesc cu poetul Paul Alexandrescu” “La telefon profesorul...” “Modest ca-ntotdeauna, maestre” “Vă rog frumos, dacă se poate, să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o povară pentru cei de lângă tine. Oricât de mult te-ar iubi ei, tot îi determini să gândească, dacă nu chiar să spună cu voce tare: <<Iartă-l, Doamne, nu-l mai chinui și nu ne mai chinui!>>”... ...tic-tac, tic-tac, tic tac... ...”Ce faci, Mario?” “Ce să fac, țață Lenuțo? Amărâtă!... Că nu-i ușor să rămâi văduvă la tre’ș’unu dă ani. Și cu doi copii pă d’asupra” “Ei, fată, ești tânără. Ai să te măriți și-ai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
au amuzat copios văzând schimbarea de 180°. N-au putut relata nimic din toate acestea și din multe altele nici familiei, nici prietenilor și, cu atât mai puțin dirigintelui, cu care unii corespondau. De ce? Toate constituiau secret de șantier... ...tic-tac, tic tac, tic-tac... Formidabil! Câte lucruri se mai pot inventa! Discuția cu comandantul șantierului... Un tip ciudat. Nu s-ar putea spune că e lipsit de inteligență și sensibilitate, însă omul acesta a fost prea înrăit, abrutizat s-ar putea spune
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pe oamenii aceia; să fie vorba de puțin har al prozatorului? Poate că amicul meu, Corneliu Moldoveanu, are dreptate când îmi sugerează să-ncerc să scriu un roman, o nuvelă sau măcar o povestire. Ar trebui să mă mai gândesc... ... tic tac, tic-tac, tic-tac... ...“Unde ești, copilărie...” Să mă uit înapoi cu nostalgie?... Ori să fac așa cum propăvăduiește titlul - și nu numai el - unei binecunoscute piese de teatru, transpusă, pare-mi-se, și pe ecran? Nu se poate tăgădui faptul că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
telecomandă. Diego tace și, în locul lui, vocea grea îmi spune nu mai pot. La urechea mea, paharul de apă clipocește a nerăbdare. Ce o mai minți? Nimic, bunico, nici nu poate să vorbească bine. — Ei, nu poate, se preface. Și tic. Și tac. Și tic. Și tac, pentru că asta face moartea din oameni, îi tace și îi spânzură de gânduri. Și claxoanele Bucureștiului urlă la oameni, oamenii urlă la câini, bunica urlă la motan. Și zâmbește. Ai grijă de tine, să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în locul lui, vocea grea îmi spune nu mai pot. La urechea mea, paharul de apă clipocește a nerăbdare. Ce o mai minți? Nimic, bunico, nici nu poate să vorbească bine. — Ei, nu poate, se preface. Și tic. Și tac. Și tic. Și tac, pentru că asta face moartea din oameni, îi tace și îi spânzură de gânduri. Și claxoanele Bucureștiului urlă la oameni, oamenii urlă la câini, bunica urlă la motan. Și zâmbește. Ai grijă de tine, să fii mai deșteaptă ca
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]