KorAP: Find »[drukola/base=trânti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...100 101 102 ...170 >

4,226 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

ascunzi după jaluzelele acelea? Ridică-le imediat! Alergă înfuriat la bucătărie, umplu o oală cu apă și se întoarse iute în cameră. Tocmai când era gata să arunce apa în jaluzelele, tot coborâte, ale domnișoarei Annie, auzi portiera unei mașini trântindu-se, afară în stradă. Câțiva oameni veneau spre casă pe alee. Ignatius trase jaluzelele și stinse lumina, ascultând cum vorbește mama lui cu cineva. Agentul de stradă Mancuso tocmai spunea ceva când trecură pe sub fereastra lui și o voce răgușită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
pare rău. — Sunt pensionată? întrebă domnișoara Trixie, plină de speranță. — Nu! se răsti domnul Gonzalez. Vreau numai să te duci acasă și să te schimbi. Locuiești doar la capătul străzii. Hai, grăbește-te! Domnișoara Trixie plecă târșâindu-și picioarele și trânti ușa. Se întoarse apoi din nou ca să-și ia sacoșa pe care o lăsase pe podea și ieși trântind încă o dată ușa. La sosirea lui Ignatius, cu o oră mai târziu, domnișoara Trixie nu se întorsese încă. Domnul Gonzalez îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
duci acasă și să te schimbi. Locuiești doar la capătul străzii. Hai, grăbește-te! Domnișoara Trixie plecă târșâindu-și picioarele și trânti ușa. Se întoarse apoi din nou ca să-și ia sacoșa pe care o lăsase pe podea și ieși trântind încă o dată ușa. La sosirea lui Ignatius, cu o oră mai târziu, domnișoara Trixie nu se întorsese încă. Domnul Gonzalez îl auzi pășind greoi și încet pe scări. Ușa fu larg deschisă și minunatul Ignatius J. Reilly apăru, legat în jurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
asculți ce vorbesc Deloc n-am să mă jăluiesc Chiar dacă ploaia vine Tot o să-mi fie bine Cu Isus alături de mine. — Stați! striga disperat Ignatius, privind cum ies și ultimii dintre cei care formau batalionul. Veniți imediat înapoi! Ușa se trânti, închizându-se Ignatius se lăsă în patru labe și se târî până la marginea mesei. Apoi începu să se sucească și după un răstimp în care se strădui să-și manevreze extremitățile, reuși să se așeze pe marginea mesei. Observând că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
aici! N-am terminat încă! O puteți avea pe domnișoara Trixie dacă vreți, striga Ignatius înnebunit spre batalionul în retragere, dar procesiunea continua să se îndrepte spre fabrică hotărât și în tăcere, coborând treptele. În cele din urmă, ușa se trânti închizându-se în spatele ultimului cruciat pentru demnitatea maură. * Agentul de stradă Mancuso se uită la ceas. Stătuse în toaletă exact opt ore. Venise timpul să-și ducă costumul la secție și să plece acasă. Nu arestase pe nimeni toată ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
omori cu mâinile tale. — Ei asta-i! Când mă gândesc la propria mea mamă... Își petrece fiecare iarnă pe plajă la San Juan. Bronzată, îmbrăcată în bikini, dansează, înoată, râde. Are prieteni. Face câte un atac de inimă de câte ori o trântește jos un val. Ce nu apucă să piardă la cazino, cheltuiește pe medicul casei la Hotelul Hilton din Caraibe. — Nu-ți place mama mea pentru că a descoperit cine ești. Avea dreptate. Ar fi trebuit să mă căsătoresc cu un medic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-și brusc că bătrânul îl prevenise împotriva hoților. Vrea să-mi fure chiflele! Chemați poliția! Ignatius împinse căruciorul îndărăt și-l lovi pe George drept între picioare. — Aoleu! Vezi ce faci, țicnitule. — Ajutor! Hoțul! — Taci dracului din gură! spuse George, trântind la loc capacul. Ești nebun de legat. Știi asta? — Ce? zbieră Ignatius. Cum îndrăznești să-mi vorbești atât de impertinent? — Matahală sonată și tâmpită ce ești! mârâi băiatul ceva mai tare, apoi se îndepărtă, târându-și picioarele și zgâriind trotuarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
du-te naibii afară și joacă-te cu bicicleta, dacă nu vrei să vin la tine și să-ți mut fălcile din loc. Stai puțin, Irene. Doamna Reilly o auzi pe Santa punând telefonul jos. Apoi țipă un copil, se trânti o ușă și Santa se auzi din nou la capătul liniei: — O, Doamne, îți spun adevăru’, Irene, copilu’ ăsta n-ascultă de nimeni, încerc să-i fierb niște spaghete, da’ tot timpu’ vrea să se joace în oală. Tare mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
De pe fotografia la minut, cărbunii mici și negri ai ochilor sicilieni priveau aproape însuflețiți la Santa. Singura poză a ta pe care o am, măicuță. Păcat că ești acolo, pe alee. Nemernicia lucrurilor o făcu pe Santa să suspine și trânti fotografia pe polița de deasupra căminului, alături de o cupă cu fructe de ceară, un buchet de flori de hârtie, o statuetă a Fecioarei Măria și una a copilului Isus, din Praga. Se duse apoi îndărăt în bucătărie, ca să aducă cuburile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
a viciilor? Nu, îmi pare rău să-ți pun, dar nici nu poate fi vorba despre Cartierul Francez. Psihicul meu s-ar face fărâmițe în atmosfera aceea. În plus, acolo, străzile sunt foarte înguste și periculoase. Aș putea fi ușor trântit de o mașină sau izbit de o clădire și strivit. Fă cum vrei, grăsanule. Aceasta este ultima șansă pe care o ai. Cicatricea domnului Clyde începu să se albească din nou. — Chiar așa? Bine! Vezi să nu te apuce altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ceva atât de îngrozitor? — Hei, se auzi vocea lui Jones la telefon. La voi la Levy Pants mai lucrează mutra aia grasă cu șapcă verde? Un alb mare, cu mustață? — Nu mai lucrează, răspunse domnul Gonzalez cu voce stridentă și trânti telefonul. — Cine era? întrebă domnul Levy. — Nu știu. Unul care-l căuta pe Reilly. Șeful de birou își șterse fruntea cu o batistă. Cel care a încercat să-i convingă pe muncitorii din fabrică să mă omoare. — Reilly, spuse domnișoara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
fie o speranță în ceea ce te privește. Vrei un crenvurșt? — Nu, mulțumesc. — Atunci iartă-mă dacă mănânc eu unul. Organismul meu reclamă o consolare. Ignatius privi în interiorul căruciorului. O, Doamne, crenvurștii sunt într-o dezordine teribilă. Privind la Ignatius cum trântește ușițele și-și înfundă labele în compartimentul cu crenvurști, George spuse: — Eu te-am ajutat la nevoie, da’ poate mă poți ajuta și tu. Poate, spuse Ignatius, cu gândurile în altă parte, mușcând dintr-un cârnat. — Vezi astea? spuse George

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
golanu’ ăla? întrebă Lana din ușă. — Fii liniștită, îi strigă Ignatius. Mă duc. Călăul tău a băgat groaza în mine. Nu voi mai face greșeala să trec vreodată prin fața acestei cocine de porci. — Cu atât mai bine, spuse Lana și trânti ușa. Bucuros, Ignatius privi conspirativ spre Jones. — Hei, ascultă! spuse acesta. Pân’ nu pleci, zi-mi și mie ceva. Ce crezi că tre’ să facă un negru ca să nu fie nici vagabont, nici să lucreze sub salaru’ minim? — Vai de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
nevoie să fie transportat într-o ambulanță blindată. După cum știți, fizicul său e impresionant de mare. Dar astăzi a plecat cu ambulanța inspectoratului statal. — Poate primi vizitatori la Mandeville? — Desigur. Puteți merge să-l vedeți. Duceți-i niște prăjituri. Ignatius trânti telefonul, puse un sfert de dolar în palma mamei sale care tot mai ținea disprețuitoare ochii închiși și plecă la el în cameră. Înainte de a intra, se opri ca să aranjeze mai bine hârtia prinsă în pioneze pe ușa de lemn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
amenință ea. — Ignatius, mai strigă o dată doamna Reilly, dar era prea târziu. Un taxi se apropia de casa lor și Ignatius îi făcu semn să se oprească, tocmai când mama lui, uitând de cămașa zdrențuită, alerga spre marginea trotuarului. Ignatius trânti portiera din spate a taxiului drept sub nasul mamei sale și dădu repede o adresă taximetristului. O lovi apoi peste mâini cu sabia de plastic și-i spuse șoferului să plece imediat. Mașina porni stârnind pietricelele din rigolă care înțepară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
umflatule! îl îndemnă Liz. Consumi tot aerul de-aici. — Opriți-vă, fetelor, țipă Dorian la Frieda și Betty care se luptau și ale căror maiouri începuseră să se umezească de transpirație. Se înjurau și gâfâiau, trăgând de scaun în jurul camerei, trântindu-se una pe alta de pereți și de chiuvetă. — Gata, potoliți-vă! țipă Liz la prietenele ei. Oamenii aceștia or să creadă că sunteți niște necioplite. Luă și ea un scaun și se băgă între cele două combatante. Apoi izbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Ignatius după fetele care se îmbrânceau pe aleea ce ducea spre casă. Mă auziți? E con-dam-na-tă! Nu știți nimic despre politică și despre cum să convingeți alegătorii. Nu veți avea nici un mandat național. Nu veți reprezenta nici măcar Cartierul. Ușa se trânti și fetele se aflară din nou în mijlocul petrecerii, care părea să-și fi recâștigat elanul. Muzica începuse din nou și Ignatius auzea țipete și chiote mai puternice decât înainte. Ciocăni cu sabia în obloanele negre, strigând: — Veți pierde! Singurul răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
fete musculoase s-ar porni să scotocească tot Cartierul în căutarea lui. Barmanul și femeia mai făcură câteva gesturi, apoi reveni la masa lui Ignatius cu două sticle de șampanie și două pahare. — N-avem Doctor Nut, spuse ea și trânti tava pe masă. Mira, datorezi două’j ’patru de dolari pe șampania asta. — Asta-i de-a dreptul un ultragiu! Lovi de câteva ori aerul cu sabia în direcția femeii. Adu-mi o Coca-Cola. — N-avem Coca-Cola. N-avem nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Privi spre fiul ei care începuse să-și frece mâinile. E în regulă, domnule. Veți primi toate lucrurile, cu excepția cercelului. L-a luat pasărea. Bineînțeles c-am să-mi aduc aminte de ce mi-ați spus. Nu-s beată! Doamna Reilly trânti jos telefonul și se întoarse spre fiul ei. A fost omu’ cu cârnații. Ești dat afară. — Cerul fie lăudat! suspină Ignatius. Mi-era teamă că nu mai puteam suferi căruciorul ăla. — Ce i-ai spus despre mine, băiete? I-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
mică judecată greșită? Un proces de calomnie cu o despăgubire de jumătate de milion de dolari? Și despre ce suferință vorbești? Te duci și tu până la băcănia din colț. Doamna Levy se întoarse și plecă pe culoarul din mijlocul camerei. Trânti ușa în urma ei și domnișoara Trixie căzu într-un somn juvenil, de parcă scăpase de apăsarea unei probleme grele. Domnul Levy o asculta sforăind și privea cum cargobotul din Monrovia intră în port și apoi se întoarce, pornind în josul apei, spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
și fâțâie-te puțin! Numa’ așa o să te-alegi cu casa reparată.“ Santa hohoti din nou. Ș-acu’, pune jos telefonu’ și vino aici. Sun la Caritas chiar acu’. Pleacă cât mai iute din casa aia. Doamna Reilly o auzi trântind telefonul. Privi printre jaluzele. Era foarte întuneric afară, ceea ce era bine. Vecinii nu vor vedea ce se-ntâmplă, dacă vor veni peste noapte de la spital să-l ia pe Ignatius. Alergă în baie, se pudră pe obraz și pe partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
îl îmbrățișă pe Ignatius și-l sărută pe mustață. Îi dădu apoi drumul și alergă la ușa din față de unde se întoarse și strigă: — Îmi pare rău c-am intrat cu mașina-n casa aia, Ignatius. Te iubesc. Ușa se trânti și ea plecă. — Întoarce-te, tună Ignatius. Smuci jaluzelele, dar vechiul Plymouth, cu una dintre roțile din față fără apărătoare, de parcă era a unui furgonet de cărat vite, prindea, mârâind, viață. Te rog, mamă, vino înapoi! Mai taci o dată din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

ea, o văzu și o luă la fugă. Fir-ar să fie, Dolly! Vasco începu să alerge după Tolman, care se îndrepta spre partea din spate a restaurantului. Un chelner ridică mâna. — Domnule, scuzați-mă ... Vasco dădu peste el, îl trânti la pământ și continuă să înainteze. Tolman era în fața lui, mișcându-se mai încet decât ar fi putut să o facă, pentru că încerca să nu zdruncine prețioasa lui sticlă de vin. Dar nu mai știa unde mergea. Nu cunoștea restaurantul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
lui jalnic era plin de pete. Charles Silverberg stătea în picioare, lângă el, vorbind la telefon. Josh claxonă. Charles îi făcu cu mâna și porni spre el. Adam îl urmă și se urcă în mașină. — Mersi, frățioare, zise el și trânti portiera. Apreciez gestul. — Nici o problemă. Josh intră în trafic, uitându-se la ceas. Avea suficient timp să-l ducă pe Adam la casa mamei lor și să ajungă înapoi la laborator, până la 5. — Am întrerupt ceva? întrebă Adam. Asta era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
cazul acesta, spuse Sindler, ridicând ușor din umeri, nu avem altă alegere decât să mergem la judecător ... — Du-te dracului! Și el la fel! Duceți-vă dracului cu toții! Nici un test! Se ridică, își luă poșeta și ieși furtunos din cameră, trântind ușa în spatele ei. Urmă un moment de tăcere. — Să se consemneze că martora a părăsit camera la ora 3:45 p.m., prin aceasta depoziția încheindu-se, zise Sindler. Începu să își pună hârtiile în servietă. — N-am mai auzit niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]