2,637 matches
-
ruse (pe care a predat-o ca profesor la Orléans Între 1973 1987) nu se putea ca limbajul să nu sufere sciziunea originară pe care conștiința o poartă pînă la moarte, Între celest și mundan, proiectată În incomesurabilitatea dintre limbajul transcendent și cel contingent, agonizant, simplu zgomot În vid. Pentru că se scrie În și despre exil, literatura lui Volodine este una a neîncrederii. Personajele ficțiunilor sale nu-și acordă nici un credit, iar autorul Își Îndeamnă permanent cititorul să nu creadă nimic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sept heures du matin”; eroul interpretat de Kevin Spacey din American Beauty Își povestește ulimul an de viață de dincolo de moarte). Putem vorbi de reînnodarea unei tradiții: aceea a literaturii vii, Întrupate În personaje ancorate Într-o istorie, nu atât transcendentă, destinală - cazul existențialismului - ci personală, individualizată. Ambele istorii au Însă un element comun: sfârșitul. Numai că la Jean Rouaud, ca și la alți congeneri, sfârșitul acesta nu este privit ca un atentat absurd la libertatea umană sau la sensul vieții
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
persoane. Eul ce se autoactualizează matur prezintă următoarele caracteristici: are o percepție eficientă a realității; are o bună acceptare a sinelui, a altora și a naturii; are spontaneitate, simplitate și naturalețe; e centrat pe probleme; realizează bine intimanța; are experiență transcendentă; are un crescut simț al comuniunii și reușitei în relații interpersonale; are o structură democratică; face o clară deosebire între mijloace și scop; are un sens filosofic al umorului; este creativ și rezilient la enculturație. Omul care se autoactualizeze reușit
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Este presupusă o situație paradigmatică: persoana ce se confruntă „față către față” cu „celălalt”, considerat ca un subiect aflat în dificultate, slab și neajutorat dar care tocmai de aceea se impune ca un „Tu” impresionant, ca cineva „cu totul altul”, transcendent, care te mobilizează pentru generozitate și responsabilitate. Tăcerea celuilalt, slăbiciunea și suferința sa, fascinează și mobilizează subiectul spre actul etic. Tot comentariul este simbolic, cu elemente de mitologie creștină. Evident, acest scenariu paradigmatic și simbolic nu clarifică nimic normativ, nu
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ei stă în multiplicarea nostalgică a unei stări de adorație, însoțită oniric de fiorul comuniunii mistice și de sugestia deschiderii extatice spre divinitatea uitată a ființei. În volumul de debut, The Liturgy of the Word - Liturghia Cuvântului (1989), relația cu transcendentul e literaturizată, construită livresc din paradigmele sacrului (citatul evanghelic, folosit pentru valorile lui existențiale). Ceea ce izbește în aceste versuri este atmosfera de reculeasă intimitate și de temperată fervoare psalmică. Lumea ca o rană se hrănește și se salvează nu prin
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
eseu superior didactic, probând spiritul speculativ al lui C., ca și buna cunoaștere a poeziei române și universale. Tensiunea ar fi starea unică a lirismului, care presupune obligatoriu antinomia, opoziția. Sunt descrise, pe această schemă binară, numeroase opoziții, precum imanent- transcendent, etern-efemer, cosmic-uman, actual-revolut etc. Autorul evidențiază rolul conjuncțiilor adversative, al termenilor-semnal, al funcției practice a timpurilor verbale. Analiza tipurilor de tensiune conduce la tipurile de lirism, și ele foarte diverse, ca de pildă lirismul absenței, al aspirației, al așteptării ș.a.
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
capitale coincid. Ceea ce diferă este încrederea stoicilor în rațiune, în posibilitățile omului de a se controla, de a se comporta în conformitate cu natura prin propriile resurse, nesubsumate nici unei divinități și libertatea pe care acesta o are nu supunându-se unei autorități transcendente, ci pe calea filosofiei, adică a înțelepciunii. Să mai adăugăm și faptul că stoicismul nu promite nici o mântuire ca răsplată a obedienței, ci, dimpotrivă, recomandă o atitudine demnă, verticală, autonomă în fața destinului potrivnic în această lume. "Înțeleptul stoic este autonom
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mai mare obsesie a divinului. Totul este semn și vizibilul nu este decât ceea ce acoperă invizibilul""34. Or, tocmai acest "invizibil" era cel care îl preocupa pe omul medieval, pentru care elementele concrete ale naturii trimiteau obligatoriu la cele abstracte, transcendente. Așa se face că încă din Evul Mediu timpuriu principala sursă de cunoaștere a naturii devine Biblia. Cum în Geneză animalele sunt create de Dumnezeu înaintea omului, dar cade în grija acestuia să le numească, o relație specială pare a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
până la anxietate de nesfârșitele amenințări cu iadul, dar neobișnuită a-și apropria noțiuni mai dificile, abstracte. Așa se explică nu doar necesitatea "gândirii simbolice", ci și imensul său succes. Johan Huizinga avea intuiția acestui proces de simbolizare a realității invizibile, transcendente, prin intermediul unor imagini decupate din realitatea concretă, pe care îl punea sub semnul "nevoii de a-l adora pe Hristos în mod vizibil"73. Ea a dominat gândirea europeană până la finele perioadei medievale și începuturile Renașterii. O a treia funcție
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un corn lung este cumpărat, de venețieni, cu suma fabuloasă de 30.000 de sechini 61. Ușor-ușor, cornul de unicorn, ca și posesorul său, coborât din spațiul rarefiat al alegoriilor medievale, începe să aparțină "unui simbolism mai mult utilitar decât transcendent"62. După cum demonstrează cu o lăudabilă risipă (sau investiție) de erudiție același Bruno Faidutti, de la finele secolului al XVI-lea, naturaliștii sau medicii îndrăznesc să neglijeze, ba uneori chiar să respingă fățiș mare parte din ingredientele mitului creștin medieval, arătând
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
situare într-o lume a posibilităților profesionale nelimitate diferențiază net universul modern al vocației de cel protestant descris de Weber, bazat pe o economie capitalistă incipientă și pe viziunea ei conservatoare. Etica vocației nu se mai referă la o morală transcendentă care constrânge viața individului, ci la ilustrarea plenară, continuă și completă a proiectului personal pe parcursul întregii existențe: "Vocația modernă se prezintă ca obligație etică a unei vieți, și această viață este câmpul său, scopul său și criteriul reușitei sale. Tocmai
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
asupra Bisericii și a mijloacelor de informare în viața publică Filozofia Revoluției franceze respingea existența unei instanțe imuabile superioare statului liberal. Acesta era un organism construit pe forțe proprii, prin voința populară, care avea tendința de a renunța la percepția transcendentă asupra omului. Suveranitatea poporului era sursa puterii și instanța supremă 60. Din această perspectivă, catolicii se aflau sub presiunea a două tabere: pe de-o parte, noile curente politice care negau transcendența și vedeau în Biserică un inamic de învins
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Papa Leon XIII a încercat să împace sistemul liberal cu doctrina catolică, respingând totuși două aspecte esențiale: 1) puterea ca rezultat al creației umane și contractul politic ca sursă supremă a puterii; 2) agnosticismul, care presupunea negarea oricărei instanțe supreme transcendente. Potrivit lui Laboa, Papa Leon XIII a propus două principii care conțineau germenul dezvoltării, ba chiar însuși fundamentul unei posibile înțelegeri: principiul libertății conștiinței religioase ca garanție a drepturilor persoanei și principiul de bun comun, ca normă de fidelitate față de stat74
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
oriunde (E. Poulat, Storia, dogma e critica nella crisi modernistica, Morcelliana, Brescia, 1967, p. 9). 143 În Franța, o importanță deosebită a avut-o M. Blondel (1861-1949). El a publicat L'Action (1893), care favoriza o gândire cu slabe rădăcini transcendente. În Anglia, George Tyrrel (1861-1949), un iezuit convertit de la calvinism la anglicanism și apoi la catolicism, a ajuns la concluzii asemănătoare celor ale lui Loisy, insistând asupra elementului spiritual, mistic la religiei. În Italia, curentul modernist s-a dezvoltat în jurul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și Ernesto Buonaiuti, profesor de Istoria Bisericii la Seminarul dell'Apollinare. Toți au avut aceeași abordare de fond, concentrată asupra omului și închisă revelației, intervenției divine. Buonaiuti, de exemplu, a căutat în interiorul omului dovada credinței sale, încercând să înțelegă dorința transcendentului. Un loc aparte l-a ocupat Romolo Murri (1870-1944), exponent a ceea ce s-a numit modernism social, deoarece a încercat să împace valorile catolicismului cu democrația secularizată modernă (M. Guasco, Romolo Murri e il Modernismo, Cinque Lune, 1968 și R.
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
religioase, Durkheim scrie că lucrurile sacre sunt definite ca "acelea pe care interdicțiile le protejează și izolează". A spune că ospitalitatea est sacră implică totuși nu numai un tabu, dar și o apartenență la divinitate. Sacrul ar fi o forță transcendentă, o putere pe care sociologii o interpretează, precum cea a societății percepută de către membrii ei ca exterioară lor și atribuită unei divinități. Ospitalitatea mai este sacră și prin faptul că este fondatoare și supranaturală : oaspetele este simbolul medierii între două
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de maghernițe țărănești, care semănau între ele, erau toate din piatră, dar tencuiala căzuse de multă vreme și această piatră părea să se fărâmițeze...". El nu se remarcă decât prin vechimea și degradarea nonșalante. Desigur, el poate fi, ca structură transcendentă, o imagine a societății moderne care, în anonimat, ordonează viața. Dar el este mai ales imaginea absenței, uitării, neputinței și golului, semnificând dispariția și moartea zeilor. Portretul cu capul aplecat, despre care se crede că îl reprezintă pe Westwest și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
încep să se supună unei mai bune interpretări. De aici începe preludiul unei filosofii care revine la începuturi, la trunchiul viu pe care se afla ramura, astăzi moartă, a tradiției platoniciano-creștine. O dată eliminată dedublarea lumii și ipoteza unei ordini morale transcendente a ei, ea apare din nou așa cum este ea: "dincolo de bine și rău", în "inocența devenirii" ei. Omul nu poate exista în afara totalității acestei lumi și nu există nimic exterior acestui întreg la care el s-ar putea raporta pentru
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
nu fie și în manifestarea Ființei în fiind se vădește nu necesitatea, ci libertatea jocului. Tot jocul, fără origine și fără limitări, era fundamentul și pentru filosofia lui Nietzsche. Jn raport cu omul, față de care este atât imanentă, cât și transcendentă, Ființa este destin. In destin, Ființa se desfășoară ca istorie, ceea ce desemnează timpul însuși ca orizont al ei. în definirea Ființei, jocul și destinul sunt inseparabile: jocul este mereu destin, după cum destinul este mereu joc. între Ființă și fiindul care
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
om și Ființă este un joc al interpretării, o hermeneutică existențială, și o provocare a destinului, o interpelare destinală. Și nu numai comunicarea, ci și limba este deosebit de prezentă. Ființa nu există practic nicăieri în felul în care existau principiile transcendente ale filosofiei tradiționale. Dacă ea are un alt loc privilegiat de prezență decât fiindul particular care este omul, acest loc este cu siguranță limba. Limba este adăpostul Ființei, ne spune Heidegger în a doua perioadă a carierei sale teoretice. Și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
pe care o ador pentru că e lumea culturii, pentru modul ei de viață. De altfel, eu articulez cele două lumi. A vrea să trăiești în mod poetic în lume, adică să fii în iubirea pentru frumos, să exersezi zilnic imanența transcendentului, să știi că ordinea sensibilă, tot ce ne înconjoară sunt bântuite de invizibil, pentru mine toate acestea sunt o continuitate a părții islamice din mine. Sunt, de fapt, idei grecești care au cunoscut o reformulare arabă în Islam. Cultivarea sinelui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
interesante (ale creștinismului n.n.). Gândirea nici unei alte culturi nu a reușit să facă o deosebire așa de strictă între determinism și libertate, n-a știut să elibereze așa de bine conștiința morală a omului de puteri oculte sau de forțe transcendente. Ea nu s-a mărginit numai să arate că omul este liber ci totodată că el este responsabil și că prin urmare trebuie să-și regleze acțiunile după anumite principii numite norme. Că acționând din propriul lui imbold și potrivit
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Și firește, el poate avea totul, căci el este numit Prinț al lumii acesteia în Evanghelie. Dar nu va avea niciodată decât lumea aceasta. El nu va recuceri niciodată cerul, care este, la drept vorbind, sufletul lumii acesteia și misterul transcendentului în imanență. El nu va avea din universul nostru decât carcasa materială. Și probabil din firimiturile acestei case care și-a pierdut rostul, el va strânge lemnele cu care să-și încălzească infernul".Partea diavolului, Editura Humanitas, București, 2006, p.
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
imposibilității instanței enunțătoare de a se separa de toate acele servituți specifice conceperii tradiționale a discursului ca emanație transcendentală; eul nu reușește să se întrevadă decît uneori, ca voce difuză, hibridată în interstițiile unei alte voci impersonale ce aparține instanței transcendente". Cu Ion Barbu ar avea loc ,o bruscă mutație anticipatoare": ,eul poetic este retras definitiv ca modul posibil al discursului, fiind substituit cu o instanță textuală suverană ce dictează doar acele permutări sintactice și prozodice, incluse în legile interne ale
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
stării amorfe și a gregarității, prin utopie, iluzie și vis. Ordinea pe care el o întrezărește și o invocă atît de radical, nu este ordinea unei lumi deja constituite, a unui univers bine articulat, ci ordinea superioară a unei geometrii transcendente. Iar cum în spatele acestei geometrii, permanent a fost Cuvîntul, atunci Paul Neagu a scris: Prag despic Forfeca văzduh Huma apelor Impărțeala Grația formală Buzele mierii Păstaie de salcîm Delfic dans Cuțit Trans-val Peștele Pragul trecea Etosul apei Descînta Londra, 4
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]