3,565 matches
-
la sorți." 36. Apoi au șezut jos, și-L păzeau. 37. Și I-au scris deasupra capului vina: "Acesta este Isus, Împăratul Iudeilor." 38. Împreună cu El, au fost răstigniți doi tîlhari: unul la dreapta și celălalt la stînga Lui. 39. Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap, 40. și ziceau: "Tu, care strici Templul, și-l zidești la loc în trei zile, mîntuiește-Te pe Tine însuți! Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!" 41. Preoții cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
locuia generalul Karg. În sala mare dinspre uliță, cu ferestrele oblonite, ca să nu pătrundă lumina afară, mâncau ofițerii de la cartierul diviziei, precum și cei de la comandamentul brigăzii de artilerie, care se afla în sat. În fund, într-o odăiță, era popota trecătorilor, adică a celor ce mergeau spre front sau se întorceau de acolo și trebuiau să zăbovească un răstimp pe la numeroasele servicii ale diviziei. Fiindcă întîrziase, Bologa nu mai vru să treacă prin sala cea mare, ci coti prin ogradă și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
câțiva soldați spălau vase, ștergeau tacâmuri, desfundau sticle, în vreme ce alții veneau de pe coridor, de la bucătăria îndepărtată, cu farfurii pline cu mâncăruri ori cu butelii de vin... De aici o ușă dădea direct spre popota mare, iar alta, în stânga, spre cuibul trecătorilor. Un soldat se repezi și deschise lui Bologa. În odăiță erau numai două mese lungi și o canapea hodorogită, pe care zăcea un morman de mantale, căști, revolvere, săbii, baionete, de-a valma. Masa din dreapta se golise; un soldat, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și băuse câteva sticle de vin cu o lăcomie de bețiv precoce, și doctorul Meyer, un ursuz taciturn, suferind de insomnie, cu o dragoste specială pentru "clienții" lui ― cum le zicea celor din tranșee ― și luând masa totdeauna în odăița trecătorilor, fără însă a se amesteca în discuțiile lor. Fiindcă tăcerea devenea apăsătoare, Klapka zise către doctorul Meyer, căutând un ton glumeț: ― Eu pot sta aici până la ziuă, că tot n-am cvartir, iar soldatul îmi păzește în gară bagajele... Auzind
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pare că am trăit destul și că mâine aș putea muri fără nici o părere de rău! Unii oameni trăiesc zeci și zeci de ani și totuși, când închid ochii, nu pot spune că au trăit aievea, căci au fost simpli trecători prin viață sau spectatori străini de înțelesul lumii. În schimb pe alții soarta îi împinge în vârtejurile cele mai crunte și-i silește să îndure toate torturile vieții, toate, și niciodată să nu găsească aici odihna adevărată, liniștea trainică... Urmară
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de goana mașinii. Cei doi de la margini întorceau spatele și aveau opinci în picioare. Unul din mijloc cu niște bocanci plini de noroi, privea cu ochii negri cât cepele în șanțul șoselei și, din fața umflată, violetă, scotea limba vânătă spre trecători. În stânga atârnau trei, uitîndu-se pe șoseaua dreaptă, nepăsători și neclintiți, dar cu creștetele lipite de crengile de deasupra. Doi erau într-un arin bătrân, mai sus ca ceilalți, iar mai încolo, pe o cracă subțire, care te miri cum nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
scăpă gâtul de nodul unui laț. Galerian pe fugă și osândit la moarte Călcă-ntr-o noapte-orașul cel mare și căzu Pe strade d-osteneală, de foame - și pe soarte El blestemă, - De ziduri s-apropiă, șezu. Întinse mâna neagră la trecători, dar nime Nu se uita la dânsul; cum lumea se trecu Nepăsătoare... atuncia pierdut de-amărăciune A vrut să se denunțe, să strige cine fu. Pe strada pustiită un om trecu atuncea Un om bătrân și dulce, cu straiul vechiu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 537} 79. UN CÎNE-I OMENIREA... (cca 1879) Un cîne-i omenirea, cu o căldare veche De coada lui legată... și nu-ntrebați de ce? Noaptea ca și poeții îți urlă la ureche Ca un ostaș de gardă el latră-n trecători. Ca tinerii la baluri e Don Juan de stradă, Se hîrîe în ură, se pupă-n promenadă, Ca omul are patimi, ca ei este zelos De-a îmmulți nainte tot neamu-i păcătos. Dar omul are atîtea: cugetători el are, Poeți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tot... aia e!!... „Ospătar, servește-mi, te rog, și mie vinul acela pe care l-ai adus la masa vecină. -Sânteți și dumneavoastră din corpul de control al centralei?” „Un ins iese din cramă cam cherchelit și se adresează unui trecător: Fiți amabil, ce oră este? Patru și jumătate. Dimineața sau după amiază? Dimineața. Astăzi sau ieri?” „Pe o stradă merge un cetățean beat și se adresează unei fete, pe lângă care trece: Domnișoară, te rog spune-mi câte cucuie am în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
că ești aici cu mine, Dacă ești departe și nu mă vezi, mă simți, o știu prea bine. Dar apari odată! Vreau să știu cine ești, Vreau să te cunosc pe tine! Nu vreau oameni fără suflet, Nu vreau ceva trecător, Vreau pe viață și pe moarte, să fii al meu cuceritor! Nu vreau vorbe false, Nu vreau mistere vechi Vreau doi ochi care să îmi spună „Te iubesc și te aștept!” FERICIREA Fericirea a bătut la ușa mea, I-am
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
tresărire aruncând străluciri adânci învăluite în mistere rezolvate din viața elevilor... cunoștea fântâna atât de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite în timp ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, nepăsătoare la agitația din jur.... semizeul din bronz și acum face în ciudă trecătorilor, cântându-le din nai frumoaselor despuiate din jurul său și tratând cu indiferență capriciile anotimpurilor. Cealaltă latură a Teatrului era în stăpânirea unor decoruri uriașe din placaje, a naturii dezordonate din parc... castani, iarbă, molizi și un autobuz în agonie care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
te ții. Atunci ești în stare de orice. Dacă ești pe stradă, oricât de bine crescut ai fi, îți bagi picioarele în etică și educație și cauți primul copac sau prima mașină care te poate ascunde de privirile indiscrete ale trecătorilor, te ușurezi cu greu, că parcă nici nu mai poți, așa de mult și tare te-ai ținut, și nu te rogi decât să nu te vadă vreun cunoscut, de aceea, în viteză, nici nu o mai scuturi și jumătate
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
nu lipsesc de pe pereți. Pe rafturile bibliotecilor stau casetofoane enorme, cu beculețe colorate. Țiganii noștri, din Nada Florilor, nu sânt deloc agresivi. Firește, în miez de noapte izbucnesc scandaluri îngrozitoare sau alteori casetofoanele sânt date la maximum. De necunoscuți sau trecători, însă, nu se leagă. Băieții se adună în găști și beau bere din sticle. Arată destul de fioros, dar, dacă ai nevoie și-i cinstești, îți faci treaba cu ei fără probleme: când m-am mutat, ei mi-au cărat frigiderul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
peisaj industrial: un castel de apă, o hală de fabrică, un atelier mecanic cu câteva jigodii în față, trântite de-a dreptul în bălțile de motorină. Am intrat pe strada școlii. Era un fel de sătuc sau o mahala cu trecători rari, prost îmbrăcați, cu înfățișarea necăjită a omului mărunt. In firele de telegraf erau încurcate zmee cu cozi de cârpă. Am găsit până la urmă și școala, o clădire veche de peste o sută de ani, îngălbenită ca o măsea putredă. Am
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
curte fetelor, sau discutau despre muzică, eu ieșeam din curtea liceului și-o luam pe străduțele din preajmă, între care frumoasa stradă a Toamnei, cu un volum de versuri în mâini, din care citeam cu pasiune. Ce-or fi zis trecătorii despre mine? Cred că exact ce ziceau și colegii mei: un dus cu pluta... Mergeam cu cartea-n fața ochilor, clătinîndu-mă ca un drogat, frecîndu-mi uniforma de ziduri și garduri, fericit de doza zilnică de poezie pe care mi-o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
liceul Cantemir, ieșeam din curtea liceului și rătăceam pe străduțele din jur (Toamnei, Profetului, Caporal Troncea...) citind atât de concentrat din cărticica lui Doinaș - în "Cele mai frumoase poezii" -, încît nu rareori mă loveam cu umărul de stâlpi și de trecători. Nu știam nimic despre poet, cumpărasem pur și simplu cartea și o citeam, o devoram de fapt, cum făceam pe atunci cu toate cărțile. Obișnuit cu poezia de avangardă și știindu-i pe de rost pe idolii mei, Voronca, Vinea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
la cursuri pentru că nu mă lăsam până nu rezolvam o situație dificilă de pe ecran, începusem să visez peisajele artificioase din jocuri și să văd sincer (ca Rimbaud altădată) în troleu, în drum spre Universitate, orei verzi și divarfi portocalii în loc de trecătorii de pe stradă. Când îmi priveam mâinile aveam câteodată un moment de panică și tresăream: unde naiba îmi dispăruse arbaleta? Pe lângă multe alte efecte de adâncă alienare, jocurile de acțiune și strategie mi-au schimbat, în acea vreme nu tocmai îndepărtată
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
favorite. De asemenea, de foarte aproape, luați adică individual, erau ceva mai mult decât niște copii, cu 283 excepția liderilor, ale căror trăsături erau, unele cel puțin, dubioase rău. Dar era în ei ceva surd amenințător, ceva primitiv pe care trecătorii îl simțeau și care-i făcea să ocolească grupurile de microbiști. Din când în când, câte unul dintre aceștia răcnea înspăimîntător câte un slogan din cele de mai sus și era imediat urmat de un cor de urlete. Printre tineri
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
loc bun ales de Auta și ferit de orice ochi nepoftiți, ceilalți trei, Nefert, Auta și bărbatul gingașei femei străine porniră spre oraș. Hainele lor argintii și croite cu totul altminteri de cum se obișnuia pe pământ atrăgeau luarea aminte a trecătorilor, deși nu înspăimîntau pe nimeni. În țara aceasta și înainte străbătută de drumurile lumii, după pieirea Atlantidei începuse să bată inima întregului pământ. Astfel că amestecul cel mai pestriț de veșminte și graiuri străine nu mai izbutea să uimească pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
La câte nu se gândise atunci! Își închpuise tot felul de scenarii, care aveau în centrul acțiunii căsuța. Niște oameni poposeau acolo, se sfătuiau de seara până dimineața, și a doua zi ieșeau la drumul mare să-i jefuiască pe trecători. Banii astfel căpătați, erau folosiți în scopuri nobile, să ajute vreo femeie necăjită să-și hrănească pruncii, să vindece vreun om bolnav de multă vreme, bolnav care-și pierduse speranța de a putea dărui vreunui copil sărac jucării. Când mai
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
zi înainte: terenul din fața școlii fusese defrișat cu 20 de ani în urmă, iar aleea de vreo 150 de metri de la șosea până acolo, era mărginită de-o parte și de cealaltă de castani. Curios, îl întrebă pe un trecător binevoitor, amuzat de cizmele lui, legate pe după gât: - Cine lucrează atâta pământ, o fi totul al școlii, pentru ce-i nevoie de atâta teren? - Păi școala are vie, livadă, asolament pentru cultura cerealelor, cartofilor și a tuturor legumelor pentru cantină
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Omul acesta pleacă tot cu valiza goală, fără să-și fi văzut fiul. Curios! Timpul trecea repede la școală. Sâmbăta după amiaza, uneori se plimba pe străzile bătrâne ale Iașului. Putea arăta oricui casele care păstrau memoria oamenilor de cultură, trecători sau adoptați de oraș, începând cu casa-castel situată aproape de școală, a lui Sadoveanu, fostă a lui Kogălniceanu. Aflase de existența acolo a unui beci adânc, pentru păstrarea vinurilor vechi, care trecea chiar pe sub stradă. Mai jos de Universitate, știa
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
normal și neutru pînă ce, dintr-o dată, devine simptomatic pentru evoluția lucrurilor: stropii fîntînii arteziene nu mai atrag prin jocul lor seducător, prin irizările de curcubeu și prin răcoarea căutată de-a lungul Întregii veri. Simțind un frison În preajma artezienei, trecătorii o ocolesc și Își ridică gulerul. Este un refuz, o Închidere vinovată și o frustrare voluntară care dă altă perspectivă și altă rezonanță vîntului. VÎntul este aici kigo pentru că apare În plenitudinea efectului să tomnatec, atinge apogeul simbolic al vremii
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dă altă perspectivă și altă rezonanță vîntului. VÎntul este aici kigo pentru că apare În plenitudinea efectului să tomnatec, atinge apogeul simbolic al vremii vitrege de toamnă. Se răstește, vorba lui Topîrceanu, cu vocea lui tiranică. VÎnt de toamnă - fîntîna-arteziană alungă trecătorii Dan Doman Iată mai jos un poem parcă făcut să ilustreze ceea ce s-a spus despre lumea În expansiune izvorîtă dintr-un element al haiku-ului: După Înserat, câmpul plin de greieri... până la stele Florică Dan Amplitudinea neașteptată a prezenței
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
trecator Uneori, printr-un joc de cuvinte și prin exploatarea unei situații se face doar o remarcă ironică. Pe mal o broască În ciocul unei berze - și niciun sunet De sfîntul Ignat - niciun mistreț nu are colții de argint Niciun trecător nu-și deschide umbrela - prima ninsoare culminînd cu deșertăciunea deșertăciunii, poetul fără epitaf: Pe vechi mormântul poetului niciun vers - pustiu de iarnă Tehnică, alegorie și metaforă Tehnica scrierii haiku-ului poate fi observată mai ales cînd citești poemele unui autor
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]