6,656 matches
-
arestat (1960-1963). Debutează editorial cu volumul de versuri Boema, apărut în 1938. E prezent cu versuri, proză, recenzii, însemnări critice și în „Prahova noastră”, „Sbucium”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Curentul literar”, „Universul literar”, „Gânduri și rânduri”, „Vremea”, „Timpul”, „Tribuna”, „Cum vorbim”, „Contemporanul”, „România liberă”, „Îndrumătorul cultural”, „Orizont”, „Cronica” ș.a. Membru fondator sau conducător al unor cenacluri și societăți literare din Ploiești („Gândul nostru”, „Nicolae Iorga”, „Echinox”, „I. L. Caragiale”), activează și la grupări din București („G. Călinescu”, „Ionel Teodoreanu”, „Cincinat
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
Școala Prahovei”, 1942, 3-4; Ștefan Alexiu, „Cneaz peste furtuni”, „Școala Prahovei”, 1942, 5-6; Mihai Niculescu, „Cneaz peste furtuni”, UVR, 1942, 20; Ion Șiugariu, „Cneaz peste furtuni”, RFR, 1942, 9; Dimitrie Chiriac, Un exponent al culturii și eroismului prahovean: Leonida Secrețeanu, „Tribuna” (Ploiești), 1942, 154; Mihail Chirnoagă, „Marele salt”, VAA, 1943, 894; Nichifor Crainic, „Cneaz peste furtuni”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, 1942-1943; Florin Manolescu, „Cântec pentru Prometeu”, RL, 1970, 4; D. Gherghinescu-Vania, „Cântec pentru Prometeu”, AST, 1970, 5; Haralambie Țugui, „Marea
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
de papagal”, „Săptămâna literară, politică, teatrală”, „Cortina”, „Cronicarul”, „Viața românească”, „Reporter”, „Cugetul liber”, „Lupta”, „Încotro?”, „Azi”, „Cuvântul liber”, „Timpul” (la care a fost redactor), „Femeia și căminul”, „Facla”, „Fapta”, „Gazeta familiei”, „Magazin”, „Mondial magazin”, „Societatea de mâine”, „Secolul “ ș.a. La „Tribuna românească” (1946-1947) răspunde de pagina culturală. După război a mai scris la „Tribuna”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”; între 1968 și 1972 a ținut în „România literară” o rubrică de note, „Pescuitorul de perle”, semnată Profesorul Haddock. Și-a mai iscălit contribuțiile
SEBASTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]
-
Lupta”, „Încotro?”, „Azi”, „Cuvântul liber”, „Timpul” (la care a fost redactor), „Femeia și căminul”, „Facla”, „Fapta”, „Gazeta familiei”, „Magazin”, „Mondial magazin”, „Societatea de mâine”, „Secolul “ ș.a. La „Tribuna românească” (1946-1947) răspunde de pagina culturală. După război a mai scris la „Tribuna”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”; între 1968 și 1972 a ținut în „România literară” o rubrică de note, „Pescuitorul de perle”, semnată Profesorul Haddock. Și-a mai iscălit contribuțiile Bătrânul Aristide, Brian cel Pios, Calamber, Catihetul Titivillus, Generalul Greautauck, Seb. Leonard, Șarpele
SEBASTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]
-
a Universității bucureștene. Între 1991 și 1996 a fost lector de limba și literatura română la Universitatea din Pisa. Debutează cu un studiu despre Tudor Vianu la „Gazeta literară”, la 1963. E prezent ulterior și „Viața studențească”, „Limbă și literatură”, „Tribuna”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Viața românească”, „Manuscriptum”, „Caiete critice” ș.a. Publică studii în volumele colective Analiză și interpretare. Orientări în critica literară contemporană (1972) și articole în Dicționar de literatură română. Scriitori, reviste, curente (1979, coordonat de Dim. Păcurariu
SERBAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289630_a_290959]
-
Din 1998 este și cadru didactic la Facultatea de Jurnalistică a Universității Banatul. Debutează în 1983, cu poezie, la ziarul „Viitorul” din Turnu Severin, iar editorial în 1994, cu placheta Firește că exagerez (Premiul Uniunii Scriitorilor). E prezent în „Orizont”, „Tribuna”, „Poesis”, „Contrapunct”, „Luceafărul”, „Echinox”, „Familia” și în „Agora” (Philadelphia), „Impuls” (Novi Sad), „Lumina” (Pancevo) ș.a. Volumul Piper pe limbă (1999; Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara) reunește interviuri luate unor personalități bănățene. I s-au decernat Premiul de Excelență al Uniunii
SERBAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
redactor la ziarele „Flamura Prahovei” (1966-1989) și „Prahova” (1989-1997). Din 1998 se stabilește la Sibiu. Debutează în 1950, cu versuri, la „Flamura Prahovei”, iar editorial cu placheta Cuvinte pentru mâine, apărută în 1962. Colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna”, „Contemporanul” ș.a. A realizat traduceri ale unor piese jucate pe scenele teatrelor din Ploiești, Oradea și Bârlad. Mai semnează C. Teișanu, C. Tudor. Lirica lui Ș. urmează același traseu în majoritatea cărților: o tematică angajată, o viziune optimistă. În Cuvinte
SERBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
colaborare), București, 1966; Lirice, București, 1969; Cuvintele inimii, Ploiești, 1971; Om pentru oameni, București, 1973; Caietul Ancăi, București, 1977; Cu trainică iubire, București, 1979; Prin timp suind, București, 1984; O carte, București, 1985; Creștem în lumină, București, 1989; Ecou din tribună, Ploiești, 1996; Eu sunt ca viața, Ploiești, 1997; Post-scriptum, I-II, Ploiești, 1998-2001; Mic și mare, Ploiești, 2001; Scrisoare de dragoste, Ploiești, 2002. Antologii: Pasărea albastră, Ploiești, 1991. Traduceri: Lambros Zogas, Lângă inima ta, România, București, 1985; Panaiotis Tsutakos, Să
SERBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
își începe cariera de ziarist, devenind șef al secției economice la ziarul „Steagul roșu” din Petroșani, de unde se transferă la „Cuvântul nou” din Sfântu Gheorghe, rămânând aici, în calitate de redactor-șef adjunct, până în 1978. Va fi, în continuare, redactor la ziarul „Tribuna” din Sibiu. Debutează încă din studenție, în 1958, la revista „Tribuna” din Cluj. A mai colaborat, cu poezii și proză scurtă, la „Transilvania”, „Contemporanul”, „Familia”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Vatra”, „România literară” ș. a. Este remarcat de Vladimir Streinu în 1968, când îi
SELEJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289608_a_290937]
-
ziarul „Steagul roșu” din Petroșani, de unde se transferă la „Cuvântul nou” din Sfântu Gheorghe, rămânând aici, în calitate de redactor-șef adjunct, până în 1978. Va fi, în continuare, redactor la ziarul „Tribuna” din Sibiu. Debutează încă din studenție, în 1958, la revista „Tribuna” din Cluj. A mai colaborat, cu poezii și proză scurtă, la „Transilvania”, „Contemporanul”, „Familia”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Vatra”, „România literară” ș. a. Este remarcat de Vladimir Streinu în 1968, când îi apare prima carte de versuri, Corturile neliniștei. A doua plachetă, Cântece
SELEJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289608_a_290937]
-
ca „stipendist” al Fondurilor Arhidiecezane, a liceului la Brașov (1895), se înscrie la Universitatea din Budapesta, unde studiază filologia și istoria. Lipsurile materiale, dar și pasiunea luptei politice pentru afirmarea idealului național îl determină să se angajeze ca redactor la „Tribuna” din Sibiu. Intrând, însă, în conflict cu unii conducători ai partidei naționale, părăsește Sibiul și ajunge la București, unde va lucra, grație sprijinului acordat de Aurel C. Popovici, ca redactor la ziarul „Dreptatea” al lui Nicolae Fleva, condus de Anton
SCURTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
sinteze despre Mihai Eminescu. A fost membru fondator al Societății Scriitorilor Români. Se stinge după patru ani de suferință. A mai colaborat cu versuri, articole de istorie literară, cronici și recenzii, note polemice la „Revista Orăștiei”, „Foaie literară” (Orăștie), „Familia” „Tribuna literară”, „Epoca”, „Minerva literară ilustrată”, „Revista politică și literară”, la cotidianul „Seara” (1910-1916), la „Românul”, „Conservatorul”, „Universul” ș.a. A folosit și semnăturile Ascanio, I. Radu. Ca istoric literar, S. a fost animat de o unică pasiune, aceea de a cerceta
SCURTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
neputinței, CVC, 1908, 625-629; Vasile Savel, Mihai Eminescu, „Poezii”, „Minerva”, 1908, 13; I. G. [Ion Gorun], Mihai Eminescu, „Scrieri politice și literare”, „Revista noastră”, 1908, 10; Mihail Dragomirescu, Mihai Eminescu, „Poezii”, CVC, 1909, 5; I. U. Soricu, Scrisori din București, „Tribuna poporului”, 1910, 264; N. Georgescu-Tistu, Ion Scurtu, DR, 1921-1922; Sextil Pușcariu, Ion Scurtu, „Cuget românesc”, 1922, 6; [Al. Lapedatu], Dr. Ion Scurtu (1877-1922). Cuvinte de amintire, Cluj, 1922; Loghin, Ist. lit. Bucov, 212; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., II, 52-55
SCURTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
director la seria nouă a revistei „Viața nouă”. Debutează în 1957, la „Gazeta literară”, cu poezia Prometeu, iar editorial cu placheta Florile norocului, apărută în 1970. Mai colaborează la „Luceafărul”, „Săptămâna”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Orizont”, „Ramuri”, „Steaua”, „Transilvania”, „România literară”, „Tribuna” ș.a. Două sunt orientările poeziei lui Ș. din volumele Florile norocului, Legenda umanității (1978), Columnele neamului (1982), Triumful vieții (1985) și Doina României (1989), reunite în ediția definitivă Metafizica dorului (2000): lirica de idei, prezentă îndeosebi în Legenda umanității, și
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
Liège”, 1914, 1 februarie; Paolo Savj Lopez, „Leopardi et la France”, „Il Conciliatore”, 1914, 1; Al. Dimitriu-Păușești, Freud și Leopardi, „Opinia”, 1930, 6 814; Predescu, Encicl., 774; Cicerone Theodorescu, Despre domnul N. Șerban, „Viitorul”, 1944, 53; G. Călinescu, Nicolae Șerban, „Tribuna poporului”, 1944, 91; Iorgu Iordan, O lămurire în „cazul N. Șerban”, „Tribuna poporului”, 1944, 92; Contribuții la istoria dezvoltării Universității din Iași, II, București, 1960, 298-299; Bucur, Istoriografia, 264-265; Iorgu Iordan, Articole politice, București, 1979, 107-111; Constantin Pavel, „Gallia” în
SERBAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289632_a_290961]
-
Conciliatore”, 1914, 1; Al. Dimitriu-Păușești, Freud și Leopardi, „Opinia”, 1930, 6 814; Predescu, Encicl., 774; Cicerone Theodorescu, Despre domnul N. Șerban, „Viitorul”, 1944, 53; G. Călinescu, Nicolae Șerban, „Tribuna poporului”, 1944, 91; Iorgu Iordan, O lămurire în „cazul N. Șerban”, „Tribuna poporului”, 1944, 92; Contribuții la istoria dezvoltării Universității din Iași, II, București, 1960, 298-299; Bucur, Istoriografia, 264-265; Iorgu Iordan, Articole politice, București, 1979, 107-111; Constantin Pavel, „Gallia” în relațiile culturale româno-franceze, CRC, 1979, 10; Histoire de la littérature française, II, coordonator
SERBAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289632_a_290961]
-
iar în 1992 cadru didactic (profesor din 1998) la Facultatea de Litere, Istorie și Jurnalistică a Universității sibiene „Lucian Blaga”. A fost soția scriitorului Radu Selejan. Debutează cu critică literară în 1970, la „Cuvântul nou”, colaborând apoi la „Cronica sătmăreană”, „Tribuna Sibiului”, „Cercetări de limbă și literatură”, „Transilvania”, „Colocviile de critică literară ale revistei «Transilvania»”, „Biblioteca și cercetarea”, „Valori bibliofile”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Literatorul”, „Caiete critice”, „Arhipelag”, „Adevărul literar și artistic”, „Luceafărul” ș.a. După o utilă lucrare bibliografică intitulată Carte
SELEJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
1888. Energică și entuziastă, S. desfășoară o variată activitate publicistică, concretizată în culegeri de folclor, scrieri literare, precum și în câteva articole de atitudine împotriva războiului, propune soluții pentru îmbunătățirea soartei țăranilor, pledează pentru emanciparea femeii. Colaborează la „Convorbiri literare”, „Familia”, „Tribuna”, „Universul”, „Lumea ilustrată”, „Vatra”, „Viața literară”, „Dochia”, „Gazeta săteanului”, „Viitorul româncelor” ș.a., semnând uneori numai cu prenumele Odorica. În 1893 scoate, la Iași, revista de literatură și folclor „Rândunica”, suportând, timp de un an, aproape toate cheltuielile. Căsătoria cu poetul
SEVASTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289651_a_290980]
-
în folclorul românesc (1997). A fost secretar de redacție (1971-1976, 1986-1990) și apoi redactor-șef la „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, seria Philologia. Face parte din colegiul de redacție al „Anuarului Arhivei de Folclor”. Debutează în „Steaua” (1961). A mai colaborat la „Tribuna”, „Familia”, „Vatra”, „Revista de etnografie și folclor” și a participat la alcătuirea Dicționarului analitic de opere literare românești (I-IV, 1998-2003). Prin studiul tematic, tipologic și poetic, lucrarea Poezia populară de nuntă (1985, reeditată în 2000 sub titlul Nunta în
SEULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289649_a_290978]
-
fost anterior redactor-corespondent al cotidianului „România liberă” (1991-1994) și redactor la „Flacăra” (1994-1995). Debutează în 1980 la revista „Familia”, iar editorial cu volumul Duminica realului, apărut în 1984. Inițiator al revistei „Continent” (1999), e prezent, de asemenea, în „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Ateneu” ș.a. Ca artist plastic, participă la mai multe expoziții. I s-au decernat Premiul Fundației Culturale a Bucovinei (1994, 1998, 2003), Premiul pentru poezie haiku (Japonia, 1996), Premiul pentru jurnalism cultural al Ministerului Culturii (1998) ș.a. S. scrie o
SEVERIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
îl face însă la București, unde în 1927 obține diploma de bacalaureat. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene, absolvită în 1931, cu licența în istorie și geografie. Debutează cu poeme în perioada adolescenței, la ziarul ,,Tribuna nouă” din Arad (1924-1925), în același timp fiind corespondent al rubricii „Mișcarea culturală” a bilunarului „Foaia tinerimii” și frecventând cenaclul literar arădean, alături de Aron Cotruș, Al. T. Stamatiad, Al. Constantinescu, Tiberiu Vuia, Al. Popescu-Negură. A mai colaborat la „Revista Liceului
SICLOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289664_a_290993]
-
participă la ședințele lunare ale cenaclului Apoziția din München. Face parte din Asociația Româno-Germană a Scriitorilor din München și este, din 1999, membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe. Colaborează la „Ramuri”, „Studii de literatură universală”, „Săptămâna”, „Manuscriptum”, „Contemporanul”, „Tribuna României”, „Atelier literar”, apoi la periodice ale diasporei din Germania - „Stindardul”, „Stindardul românilor” și „Observator” (München), unde semnează cu pseudonimul Andrei Ozana, sau la revista „Dorul”. În stagiunea 1969-1970 i se joacă pe scena Teatrului Național din Iași drama istorică
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
1993 conduce activitatea cenaclului „Pavel Bellu” și revista „Anotimpuri literare”. Debutează în 1937, cu povestirea Bătrânul lăutar, la revista timișoreană „Colț de țară”, iar editorial, în același an, cu volumul de proză scurtă Cadavrul ambulant. E prezent și în „Orizont”, „Tribuna”, „România literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Literatorul”, „Paralela 45” ș.a. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara (1972, 1976) și cu Premiul special al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate literară (2000). A mai semnat M. Șerban
SERBANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289639_a_290968]
-
Ioan Moldovan (redactor-șef, martie - iunie 1990), Valentin Dărăban (redactor-șef, iulie 1990 - iulie 1991), Gheorghe Șișeștean (redactor-șef adjunct), Florin Horvath, Eugen Crihan (secretari generali de redacție). Fost supliment literar-artistic al gazetei „Năzuința” sau încorporată trimestrial în revista clujeană „Tribuna”, S. se înscrie între publicațiile literare postdecembriste ce urmăresc să încurajeze schimbul de opinii și promovarea valorii. Rubrici: „Mozaic”, „Carnet”, „Interviul nostru”, „Serialul nostru”. În fiecare număr sunt incluse versuri de Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, George Coșbuc, Octavian Goga, St
SILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289669_a_290998]
-
depăși condiția precară de existență prin exploatarea unei mine eșuează și S. moare sărac. Alături de Ion Pop-Reteganul, pe care l-a cunoscut, S. a cules și a publicat folclor - cântece lirice, balade, povești, colinde - în „Familia”, „Convorbiri literare”, „Telegraful român”, „Tribuna”, „Transilvania”, „Revista Orăștiei” ș.a. La aceleași periodice și la mai multe calendare trimite și câteva schițe și nuvele. A redactat „Foișoara pentru răspândirea cunoștințelor folositoare și a iubirei de carte” (1886) și calendarul „Amicul poporului” (Sibiu, 1891-1899). Într-un apel
SIMA AL LUI ION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289673_a_291002]