23,715 matches
-
au mai apucat să‐i treacă pe sub priviri pentru că” pasărea vieții a alunecat” și „căzând din înaltʺ s‐a scufundat în pământul care „de fiecare dată naște primăveri.ʺ Ion N.Oprea PENTRU BĂRBATUL... „Te‐am admirat secole‐ntregi fără tutun și fără legi, bărbat grozav gemând de haos, iatac, chilie și pronaos. Biserică cu sfinți bețivi beci cast de idoli primitivi. Cu barba ta de stele bete ai desfetit atâtea fete care‐ au plecat, râzând năuc să fete cântecul de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
neluată în seamă, aveau să se iște neplăceri. Nobunaga ieși din clasă și fu condus de preoți într-o încăpere bine mobilată. Acolo, Nobunaga se odihni pe un scaun colorat, scânteietor, rezervat musafirilor de rang. Apoi, preoții aduseră ceai și tutun din țara lor, pe care le prețuiau nespus, și i le oferiră oaspetelui, dar Nobunaga nu se atinse de nimic. — Fiul lui Ito Yoshimasu tocmai mi-a spus că Valignani urma să plece din Japonia, luna asta. A și plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
măsură de zahăr pe o măsură de aur, nu ne iese un profit prea mare. Mă gândesc să aduc niște plante de zahăr și să-ncerc să le strămut într-o regiune mai caldă, dar, la fel ca în cazul tutunului, mă întreb dacă ar fi bine ca în Japonia să se aducă zahărul. — Mă mir de dumneata, râse Nobunaga. Nu mai gândi așa de îngust. N-are nici o importanță dacă sunt bune sau rele. Adună-le doar pe toate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de nici un fel de piaptăne, Angir nu părea să se evidențieze prea mult față de alți tineri de vârsta lui. - La urma urmei nu-i treaba mea și n-ar trebui... mormăi el destul de tare, căutându-și pipa și punga de tutun prin buzunare, oprindu-se însă brusc când observă mina întrebătoare cu care îl privea secundul. În ultima vreme i se întâmpla din ce în ce mai des să vorbească de unul singur fără să-și dea seama. Alt semn al vârstei. Oamenii se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
acut trecerea timpului care începuse să se insinueze în trupul altădată puternic, apăsându-l cu greutatea anilor. Ar fi vrut să ducă o viață tihnită, atât cât îi mai rămăsese, dar i se oferise oportunitatea de a face contrabandă cu tutun. Șansa de a purta o ultimă bătălie cu timpul, cum o considerase el. Și acceptase fără a se gândi prea mult la urmări. "Contrabanda" nu era decât un nume pompos, pe care-l luase în derâdere, pentru o acțiune lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
urmări. "Contrabanda" nu era decât un nume pompos, pe care-l luase în derâdere, pentru o acțiune lipsită de orice fel de primejdii. Era, într-adevăr o treabă facilă, care se dovedise de cele mai multe ori plictisitoare, deși exploatarea și comercializarea tutunului erau interzise din timpuri imemoriale. Unii spuneau că înainte chiar de plecarea primilor oameni în Marea Aventură a Spațiului. Dar ca dintotdeauna, existaseră indivizi care își făcuseră un mod de viață cu astfel de ocupații interzise. Lui i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
viață cu astfel de ocupații interzise. Lui i se părea o slujbă nici mai bună nici mai rea decât altele. Și cine să țină cont de o lege arhaică? Oricum din câte știa el și din câte îi spuseseră Slujitorii, tutunul era aproape cu desăvârșire necunoscut cu câteva excepții minore: cele câteva planete, cu care făcea contrabandă, izolate unele de altele. Dacă mai punea la socoteală că doar el și alți câțiva se ocupau cu așa ceva, chiar nu avea de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
de... privirea căpitanului începu să coboare într-un mod comic undeva înspre vârful propriului nas unde-și găsi fumegând ușor pipa... Dacă stătea să se gândească bine, cu excepția echipajului, erau puțini cei care îl văzuseră fumând pipă. Dintotdeauna considerase interzicerea tutunului și a tot ceea ce ținea de el drept o lege caducă. Și ca în mai toate cazurile de acest fel, în care legi de demult supraviețuiseră, nimeni nu știa cum, ele deveniseră în timp doar niște reglementări relicvă, de cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
prădătorului, știind că a fost prins călcând pe bec din cauza unei tâmpenii. Era o greșeală să creadă că tocmai Kaan, un Gardian de Sistem care avea în grijă singura planetă unde creștea această plantă, habar n-avea de existența legii tutunului, că nu știa că îl prinsese pe căpitan în flagrant, ca și cum ar fi picat atunci de niciunde la bordul navei, chiar dacă la urma urmei nu era vorba decât de o mare prostie atât din partea lui cât și din partea celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
ajungă pe Terra, teafăr și nevătămat. Atât de nerăbdător încât nici actele pentru transport nu îi sunt pregătite, înțelegi căpitane? i se adresă preaonorabilul Poha, accentuând cuvintele. - Mă tem că nu prea înțeleg, tuși încurcat căpitanul. Una era să transporte tutun sub acoperirea comerțului cu artefacte și cu totul alte riscuri decurgeau dacă era prins cu un pasager clandestin. Bine că nu renunțase la calitatea de Independent, deși o posibilă amenințare asupra lor i se părea acum lipsită de orice importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
mare acuze de simptome fizice sau psihologice, oboseală și o rată mai mare de absenteism. Savery (1989, apud Dollan, 1996) a demonstrat că angajații cu o satisfacție scăzută față de muncă au o sănătate mai proastă, consumă mai mult alcool și tutun, manifestă o incidența mai mare a bolilor cauzate de stres, au mai multe absențe și mai multe zile de concediu. 1.4. Factorii care influențează implicarea în munca Factorii care influențează implicarea în munca sunt următorii: • Vârstă și vechimea. În
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
ca și rezolvată. O lună și jumătate mai târziu, Henry m-a sunat în miez de noapte și mi-a murmurat la ureche patru silabe: — Winston-Salem. A doua zi dimineață eram în avion, îndreptându-mă spre sud, spre inima țării tutunului. Zâmbăreața Pe Hawthorne Street 87 era o casă prăpădită, cu două niveluri, la capătul unui drum pe jumătate de țară, jumătate de oraș, la vreo cinci kilometri de centru. M-am rătăcit de mai multe ori până să găsesc adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în gări, ci între localități, înghețând pe fundul ochiului un tablou impersonal: un câmp negricios de floarea-soarelui care prilejuiește vecinilor de compartiment comentarii docte despre agricultură, o pădurice de corni cuprinsă de pojar, o casă cu ghirlande din frunze de tutun, iar pe ultima linie a orizontului - coaste de deal învinețite de hectare de vie... Fuga mea de acasă în căutarea inspirației îi pare lui Tanger firească, după ce a lămurit treaba cu fata, cu femeia. Nici eu n-aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Vino, fă, nebuno, că te-nchide-acolo!! Da, lăsați-mă, nici să fumez nu mai am trai de voi, se vaită aia, ghemuită pe scara tramvaiului, cu picioarele în cizme scâlciate atârnând în noroiul de afară. Fumează aruncând fire de tutun prin strungăreață. Vino, fă, că-ți ia românii locu’!! Da voi ce păziți?... Vezi că te toc, fata mea, dacă n-o să am loc, pe tine stau, să moară mama, îți calc toate oasele! Hai, români, care veniți să luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
strigă după mine o voce, că eu plecasem ca-n transă, domnu’, vezi că aia nu-i fată, e nevastă-mea! (Calu, un uriaș care nu se mai termină, îmi vorbește de la apropiere milimetrică, dându-mi în față efluvii de tutun). Și dacă nu ești atent, te fură la bani - ia vezi acuma ce-ai luat de la ea. Pachetu’ ăsta de cafea, atâta am luat! Și cât i-ai dat pe el? Șaptej’de mii. I-ai dat fix sau ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lui Mao o scrisoare personală în care-i raportează rezultatul anchetei sale private - datele șocante privind eșecul Comunei Poporului - fructul Marelui Salt Înainte. Mao fumează. Pachete întregi pe zi. Dinții i s-au înnegrit și degetele i-au îngălbenit de la tutun. Ascultă ceea ce au ceilalți de spus și nu dă nici un răspuns. Țigara se plimbă dintre buzele lui la scrumieră. Când și când dă din cap, se forțează să zâmbească, dă mâna cu vorbitorul. Bravo. Ai vorbit în numele poporului. Sunt recunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
reci, ea vorbind încontinuu, incoerent, smucindu-și din când în când capul, ca pentru a-mi atrage luarea aminte, foindu-se, Ori de câte ori își schimbè poziția pe banchetè, emanând în aer un miros persistent de haine îmbâcsite, de urinè și de tutun ceea ce face ca în stomacul meu sè se înalte un val uriaș de greațè care se sparge de pereții interiori ai cutiei craniene, lovindu-se de cerul gurii, înfundându-mi nèrile și astupându-mi urechile, înecându-mè lèuntric, mè felicit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ar mai avea nas să meargă să ceară o țigară, două? Sau: — Oare ce bombă din jur ar mai putea fi deschisă, la ora asta? O agitație cu totul inutilă, orice prognoză arătând din start că funcția de ambasador al tutunului tot mie, cronicarului Daniel, urma să-mi revină, fiind singurul care nu purta uniforma de cameră, șlapi și cămașă ruptă, pusă pe dos, ci, dimpotrivă, ținuta banală de oraș. * — ...Mă duc eu la Lumi, să văd dacă nu au ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
făcuse din asta o veritabilă axiomă a diplomației rusești, cu totul inacceptabilă pentru sultan. Trecu în salonaș și, în așteptarea soției sale, se așeză pe scaunul său preferat, lângă un gheridon cu încrustații de fildeș. Își înfundă bine ciubucul cu tutun parfumat și trase cu plăcere câteva fumuri, privind ninsoarea care albea pomii și tufele din grădină. Apoi mâna lui dibui pârghia ascunsă printre ornamentele gheridonului, o apăsă și un mic sertar țâșni la vedere. Scoase mapa ascunsă acolo. Citi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de pe genunchiul prințului și îl privi în ochi. Manuc își feri privirea. Încă mai era tulburat. Încă mai auzea mâna care se lovea, la intervale regulate, de cealaltă. Pânda. Nerăbdarea marilor imperii de a înșfăca teritorii. Își căută punga cu tutunul preferat și își umplu ciubucul. Și Armenia fusese luată, smulsă, înghițită, împărțită, încorporată în diverse state, regate sau imperii. Armenia ajunsese doar un nume purtat în suflet de toți armenii rătăcitori prin lume. Arcul de pod izolat în apele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
panglica la loc și redeveni Dante Negro. ― Asta-i curată gelozie, băiete! Râse cu capul dat pe spate. Semn bun! De fapt, cel mai bun! Reveni la locuința lui Manuc abia peste câteva zile cu un dar. O chisea cu tutun de Seres, cel mai fin și mai aromat tutun, pregătit cu mare dichis de un caiangiu priceput. Prințul privi lung darul. Era tutunul lui preferat, tutunul după care tânjise de când ajunsese aici, la Brașov. Zâmbi. Apoi, cu cel mai învăluitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
curată gelozie, băiete! Râse cu capul dat pe spate. Semn bun! De fapt, cel mai bun! Reveni la locuința lui Manuc abia peste câteva zile cu un dar. O chisea cu tutun de Seres, cel mai fin și mai aromat tutun, pregătit cu mare dichis de un caiangiu priceput. Prințul privi lung darul. Era tutunul lui preferat, tutunul după care tânjise de când ajunsese aici, la Brașov. Zâmbi. Apoi, cu cel mai învăluitor ton, aproape șoptind, întrebă: ― De ce nu-mi iei tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai bun! Reveni la locuința lui Manuc abia peste câteva zile cu un dar. O chisea cu tutun de Seres, cel mai fin și mai aromat tutun, pregătit cu mare dichis de un caiangiu priceput. Prințul privi lung darul. Era tutunul lui preferat, tutunul după care tânjise de când ajunsese aici, la Brașov. Zâmbi. Apoi, cu cel mai învăluitor ton, aproape șoptind, întrebă: ― De ce nu-mi iei tu viața? Pauză. Așteptare, o sclipire ironică de partea unuia. Surpriză, chiar încântare de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la locuința lui Manuc abia peste câteva zile cu un dar. O chisea cu tutun de Seres, cel mai fin și mai aromat tutun, pregătit cu mare dichis de un caiangiu priceput. Prințul privi lung darul. Era tutunul lui preferat, tutunul după care tânjise de când ajunsese aici, la Brașov. Zâmbi. Apoi, cu cel mai învăluitor ton, aproape șoptind, întrebă: ― De ce nu-mi iei tu viața? Pauză. Așteptare, o sclipire ironică de partea unuia. Surpriză, chiar încântare de partea celuilalt. Răspunsul veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a fost adevărata mea viață. Iancu îl asculta și tăcea. Avea cu totul alte amintiri. Bunicul îi apărea din copilărie stând drept și privindu-l ca de la o mare depărtare pe sub gugiumanul impresionant din samur. Deși simțea o undă de tutun parfumat și de levănțică, bunicul îl intimida. Știa că sub nici o formă nu trebuia să-i apară dinainte atunci când suferea de melanholie și se închidea în odaie. Apoi, când avea aproape cinci ani, Iancu îl descoperise dormind pe o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]