2,898 matches
-
palidu-i cal. Schelet de-altă lume cu forme cumplite, Rânjind către mine privea neclintit: În mâna-i uscată, în unghii ascuțite, Ținea o femeie... din capuri zdrobite, Mișca câteodată, mișca cu turbare Și creieri, și oase din gură-i cădea: Uimit rămăsesem: la orice mișcare Părea că ea rupe din inima mea. Dar ceata de fiare o văd...mă sosește... Fierbintea-i suflare acum o simții... Mă plec, cat, și mâna-mi grea piatră-ntâlnește. Curaj deznădejdea-mi dă, și... izbii
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
la Casa din deal, din Grădina liniștii, din capătul uliței Ion Creangă. E un Sadoveanu înalt. Masiv. Monumental. Are ochii încețoșați de pâclele toamnelor, fruntea brăzdată de riduri adânci și încărcată de gânduri; obrazul obosit și mâhnit. Pare el însuși uimit și ispășit după atâtea visuri și compromisuri, suișuri și coborâșuri prin care-a trecut și el și țara. Dintre toate, însă, a revenit să le-aducă fălticinenilor o carte. E un simbol care rămâne și pentru azi și pentru mâine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în farfurie, iar el a așezat mâna lui peste dosul mâinii mele. În câteva minute am simțit, într-adevăr, un flux de căldură, ceva plăcut, care m-a străbătut din creștet până-n tălpi. Îl ascultam amândoi, într-un fel, nedumeriți, uimiți, fără să fim prea lămuriți, totuși, ce vrea să spună. Părea un fachir, care știa ceva care nouă ne scăpa. Ochii lui ne priveau deschis, fără nici un gând ascuns. Zâmbea. și privirea lui ne pătrundea, ne încălzea, ne vrăjea. Fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ei și pe sânii ei mici, Într-un gest fără nimic echivoc În el și deloc posesiv, oh, cât de mult te-am iubit, cât de mult te iubesc, dragostea mea, rămâi aici, stai, rămâi, rămâi, dar nici oroarea ei uimită și strâmbătura Înspăimântată ce-i contorsionează gura n-au nimic echivoc. Încă mă Întind spre ea din tot trupul și-i apăs umerii și ceafa ca s-o Împiedic să se ridice și cu cealaltă mână o caut pe sub tricou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
inscripționate cu secera și ciocanul, scandând din toate puterile... „ Stalin! .. Stalin!.. Stalin..!”..iar, câte un agitator, mai tare de gură, dădea tonul.. „ Trăiască tovarășul Stalin eliberatorul țării noastre !”, coloana ovaționa din tot sufletul... „ Uraa !.. Uraaa..!. ovațiile păreau nesfârșite.. Stăteai profund uimit și te întrebai.. „.. În această țară s-a uitat, atât de repede, deosebirea dintre libertate și samavolnicie... Cetățeni ai acestei Țări strălucitoare, cum de vi sa întunecat într-atâta mintea, încât să socotiți apărători ai libertății voastre chiar pe cei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
instantaneu, degajând o miasmă de putreziciune dezolantă. Aici, orice forme de viață se topesc cât ai clipi și sunt făcute totuna cu carcasele negre ale scoicilor, arse fără milă de soarele verii. Materia moare și reînvie concomitent, sub privirile mele uimite. Ars amatoria Azi am văzut doi melci mari în iarbă. Tocmai se acuplau, cel puțin așa cred, și au rămas astfel contopiți într-un singur ghem mult timp. M-am întrebat dacă plăcerea sexuală, pe care o simt vietățile astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
episodul despre tatăl lui Iason, care, datorită unor filtre magice folosite de ea, își recapătă tinerețea. Aia judecase bucata aceea ca excesiv de prolixă, plină de vorbe inutile. Zeii invizibili La prânz, ascultam lângă o băltoacă orăcăitul broaștelor și le priveam uimit. Aveau ochi foarte mari, impenetrabili, absolut statici. În jur, totul era neclintit. Nici o mișcare, nici în frunze, nici în apă; balta exala un iz de moarte, amplificat de culoarea speculară. Imaginea broaștelor, a ochilor lor ficși mai ales, se traducea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Imperator. Cele patru imagini s-au intersectat rapid, suprapunându-se fără ca eu să mai pot să le controlez. Atunci am fost obligat să asist la propriul meu înec. Ne-am apropiat concomitent de un șanț plin cu apă și priveam uimit la acea dedublare bizară; priveam în oglinda apei și nu înțelegeam cum eu însumi veneam din partea opusă cu Imperator, îndreptându-ne spre acel șanț. Nu eram atent și cădeam în apă cu câine cu tot, zbătându-mă ca să mă salvez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și animale necunoscute ce populează pădurea - sau codrul, cum îi spun geții în limba lor zgrunțuroasă. Pe aici există un curios atașament între desișul plin de fiare și de păsări exotice și omul nesofisticat ce locuiește prin părțile astea. Înregistrez uimit gesturi și răspunsuri ciudate. Le trăiesc aproape în transă. Am observat cum uneori Cotys reușea să stabilească o comunicare suprareală cu lumea din jur. Această lume îl accepta și-l proteja, fiindcă se aflau în relații de reciprocă ajutorare. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
limbii lor. Astfel, cel care scrisese faimoasele Metamorfoze - în care se reflectă miturile întregii Antichități grecești și latine, de la nașterea lumii din haos și până la transformarea lui Cezar în astru și la apoteoza lui Augustus - iată-l pe acel Ovidiu uimit acum de propria-i metamorfoză, omenească în cel mai înalt grad. Dacă romanul-jurnal al acestei aventuri îl cufundă pe cititor în istoria unui timp îndepărtat, el nu-și pierde nicidecum substanța de contemporaneitate, deoarece și aici, ca și în precedentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
În timpul mareelor. 455 excepție, Între stânci colțate, Înnegrite de arșița zilei, răcoarea nopții, zbuciumul continuu al valurilor, șuieratul vântului... Pare că timpul s-a oprit pentru o clipă din mersul implacabil de măcinare a tuturor lucrurilor și a destinelor omenești, uimit și el de atâta frumusețe serafică... Ne cuprinde o stare de beatitudine În care suntem, doar noi și măreția divină a unui colț de Rai. Ne revenim cu greu din acest vis hipnotic și robotizați scoatem aparatele foto și Încercăm
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la ora actuală, cunoștințele chiar și a multor nespecialiști în domeniul plantelor medicinale și a substanțelor pe care acestea le conțin au ajuns să fie atât de profunde încât, deseori, ca farmacognost, adept convins al fitoterapiei, rămâi pur și simplu uimit. Desigur, aceste cunoștințe, datorită vastei literaturi de specialitate, dar și datorită informațiilor multiple din presă, se pot acumula cu mai multă ușurință. Pentru sănătatea publică, plantele medicinale reprezintă o rezervă încă insuficient exploatată, iar pentru industria de medicamente ea oferă
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
Patriarhiei, de data aceasta prin „spatele” acestuia, pe strada Patriarhiei. Două autoturisme BMW, oficiale, trec în mare viteză, apărute parcă de niciunde. Sirenă, faruri, flash-uri colorate. Coloana frânează brusc în fața barierei Jandarmeriei, apoi dispare ca un fum, sub ochii uimiți, întrebători și nedumeriți ai mulțimii aflate în rând. Două lumi care, de fapt, nu-și vorbesc și nu comunică niciodată, nici măcar acum, la pelerinaje. Vreau să mă odihnesc puțin, să-mi limpezesc privirea, așa că aleg să intru în Librăria Bizantină
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un „dispozitiv de activare a mărcii”. Fete de la „sampling”, studente și ele, la fel ca și cele îmbrăcate în costume naționale din fruntea cortegiului, trag în jos de fustele lor prea scurte, mov, culoarea dominantă a locului, și se uită uimite și tăcute la vârtejul uman ce mătură acum întregul bulevard, în sunet de toacă și cântări bisericești. Tăcute sunt în acest moment și boxele de mari dimensiuni, de la scena din apropiere, acolo unde se desfășoară spectacolele din cadrul „Sărbătorilor Iașiului”. Fetele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
curtea acesteia, dar nu prea reușesc din cauza mulțimii care a umplut până la refuz toate aleile. Se ridică de zor un ecran gigant din leduri, operatorii trag de lanțuri grele. Luminițe verzi-albastre, ale unui pupitru de comandă, sclipesc aleatoriu, sub ochii uimiți ai unei familii cu mulți copii, familie pe care o voi regăsi mai târziu, noaptea, dormind sub cerul liber, învelită cu o plapumă groasă, toți laolaltă. Lângă baldachinul plin de flori, „punctul zero”, pelerinajul funcționează la foc continuu, raclele strălucesc
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
aia încoace, dă-o până nu vin eu să ți-o iau din mână !”. Situația este complicată și plină de miez, în același timp, trebuie să iau o decizie rapidă. Cei din jur încep și ei să vocifereze, au priviri uimite și mânioase, trăiesc un fel de linșaj vizual soft. Spun repede, cu mirare prefabricată, că sunt din Brăila, fac fotografii pentru soție, ea nu a putut să vină la pelerinaj, să vadă cât de frumos este aici. Cuvântul „Brăila” își
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
rândul, atmosfera. Întâlnirea cu S.P., sociolog. Întâmplare sau nu, chiar mă întâlnesc cu un prieten, sociologul S.P. (doctorand în antropologie la o prestigioasă universitate occidentală), venit și el la Prislop în seara precedentă, însoțind un autocar de pelerini. Ne descoperim uimiți unul pe celălalt, ambii fiind „victimele” vigilenței unui agent privat de pază, un bodyguard ce nu putea să înțeleagă interesul nostru pentru o clădire interesantă din lemn, încununată cu o pălărie circulară de stuf - semăna cu căruța piticilor din poveste
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
al camerelor de luat vederi. În fruntea cortegiului se găsesc înalții ierarhi care au oficiat slujba religioasă, prapori și icoanele somptuoase ale Sfântului Ioan Botezătorul și Sfântului Ioan cel Nou. Îmi atrage atenția tânărul episcop Macarie al Europei de Nord. Uimit și bucuros de ceea ce vede în jur, binecuvântează mulțimea cu gesturi largi, are o lumină caldă în ochi, pare să fi intrat în comunicare directă cu masa de pelerini și privitori din jur. Nu mă pot opri să nu mă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Domnului Siriaca”, expune acum pe o măsuță de lemn și alte „pachete tămăduitoare”, după cum le denumește chiar el, ale unor sfinți foarte cunoscuți și apreciați. De altfel, nu ezită să le recite viața, un fel de pateric ad-hoc, în fața ochilor uimiți ai cumpărătorilor, virtuțile curative ale produsului fiind abil strecurate în lunga litanie. „Dacă vă troznește noaptea mobila în casă, tablourile se mișcă pe pereți, aveți temeri și frici nelămurite, nu mai există pace, înțelegere și bună rânduială în familie, Sfântul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și al Consiliului Popular Județean. 595 Redau cele 5 catrene de Ionel Geană, pentru redacția ziarului „Zori Noi” - Suceava: 1. FILANTROPIE 2. ZESTREA Unei harnice sătence Simțind că inima-i tresaltă De așa lucruri frumoase De mila care-l copleșea, Uimit, admiri în sinea ta: Pomană începu să dea... Parc-ar țese, parc-ar coase, Din mâna dreaptă, în cealaltă. Cu fir din frumusețea sa. 3. RENUME 4. COSMOGRAMA unui scriitor arivist pe marginea volumului „Existențe”, de Victoria Ana Tăușan Scriitor
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
care trebuia să se bucure de apreciere și respect, va rămâne singular, ca o notă falsă într-o orchestră de prestigiu. Când acolo, dintr-o dată, politicienii călcați pe bătătura simțirii, au avut revelații patriotarde, s-au trezit din letargie și, uimiți, și-au zis : uite, D-le, avem țară ! Preșidenția, Guvernul, și Parlamentul au bătut palma pe edificiul interesului național și au dat a înțelege că nu se vor dezice, nu-și vor lua vorba înapoi. N-a mai contat că
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
faptul că nu ținem pasul cu creșterea inflației, mai tăiem și din suma pe care cercetarea de bază o primește de la bugetul de stat. Această decizie nesocotește În mod periculos viitorul națiunii noastre și sunt În același timp preocupat și uimit de faptul că luăm asemenea decizii Într-un moment când elevii și studenții altor națiuni continuă să-i surclaseze pe ai noștri la matematică și științe, iar națiunile respective măresc constant finanțarea cercetării de bază. Nu avem nici o speranță să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
și a lui Dumnezeu! Mă cutremur și nu cred că voi mai putea să împlinesc această misiune, dându-mi seama că starea preoției mă depășește! Și decât s-o fac cu nevrednicie, mai bine n-o mai fac!... Eu stăteam uimit, cu privirea aplecată, uluit de mărturisirea părintelui. Anghel Papacioc, apropiindu-se de dânsul, cu ochii plini de lacrimi i a zis: O, Părinte Vasile, acum cu adevărat ești un bun Preot! Acum când trăiești cu conștiința nevredniciei tale! „Căci puterea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Sfântului Duh...” și noi am intonat „Amin”, lung, plin de înfiorare sfântă, amplificat de rezonanța neașteptată a Sfântului Lăcaș; ni se părea că s-au alăturat coruri îngerești preamărind pe Dumnezeu. Credincioșii, care umpluseră până la refuz Biserica, au întors capetele uimiți și au înțeles de ce paracliserul nu dăduse voie fetelor să urce. Atunci s-au deschis ușile cafasului. Cei ce pătrundeau rămâneau uimiți, credeau că 30-40 de coriști eram în cafas, nu 7. Părintele trimisese un enoriaș să spună maicii preotese
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că s-au alăturat coruri îngerești preamărind pe Dumnezeu. Credincioșii, care umpluseră până la refuz Biserica, au întors capetele uimiți și au înțeles de ce paracliserul nu dăduse voie fetelor să urce. Atunci s-au deschis ușile cafasului. Cei ce pătrundeau rămâneau uimiți, credeau că 30-40 de coriști eram în cafas, nu 7. Părintele trimisese un enoriaș să spună maicii preotese să nu mai vină la Biserică, ci să pregătească masa și bucate pentru cel puțin 30-40 persoane. Paul Cojocaru a citit Apostolul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]