5,157 matches
-
și Miroslav Vukelic, Die städtische Kultur auf dem Balkan (XV.-XIX. Jahrhundert), in „Balkan Studies“, 29, 1988, 2, p. 351-358. • Al. Duțu, Les livres de délectation dans la culture roumaine, în RESEE, XI, 1973, 2, p. 307-325. Nu ar trebui uitate, din această ecuație, tipografiile grecești ori presa de limbă greacă. La Iași a funcționat vestita tipografie la care au văzut lumina cântecele revoluționare ale lui Righas, poeziile lui Coray, proclamațiile lui Ipsilanti și alte lucrări despre Eterie 50. După desființarea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
regionale, constituind în subteranele marilor centre culturale viața culturală locală adevărată, pulsând în tempoul ei modest, dar tenace, persistând în ciuda istoriei făcute și mai ales desfăcute, distruse de cei mari, luptându-se să devină ele însele, dar nereușind niciodată. Europele uitate, neglijate, disprețuite ale Europei. Europele care, odată studiate, ne-ar vindeca de propriile noastre spaime pentru că le-am regăsi, aceste spaime, la foarte mulți alții, și am înceta să ne mai identificăm cu ele“11. Se observă că preocupările și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
aură!” Bine ai venit În Ashland, Oregon, dragă cititoare. Am văzut, de asemenea, mulți adulți care au Început să vadă și chiar să simtă energiile după ce au experimentat tehnicile prezentate În această carte. Și-au activat o abilitate străveche, Însă uitată. Tot În Ashland, o femeie și-a cărat cu ea soțul medic la unul din cursurile mele săptămînale, ținute seara. Vedea ideea de vindecare prin energie neplauzibilă, iar conceptul că o persoană poate vedea energiile altora În culori i se
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
împărțit în centru, margini și casele de pe dealuri, de unde țăranii înverșunați își trimit blestemul ancestral asupra celor din inima localității. Prozatorul întreprinde o retrospectivă spre „rădăcinile” genetice, spre adâncurile inconștientului. Volumele de poezii Peisaje bolnave (1990) și Personaj în grădina uitată (1992; Premiul Uniunii Scriitorilor din România) cultivă o atmosferă generală de morbidețe, de spleen baudelairian întârziat. G. promovează programatic poetica optzecismului și, în genere, a postmodernismului, cu accent pe fragmentarism, pe discursul autoreferențial manierist-baroc. Adoptă postura de înstrăinat, de „bolnav
GARNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287169_a_288498]
-
se aliază cu narativitatea neolirică, cu dezinvoltura realismului și a scepticismului ca „semne nouăzeciste” (Laurențiu Ulici). A publicat mai multe cronici la volume ale scriitorilor români și articole polemice. SCRIERI: Martorul, Chișinău, 1988; Peisaje bolnave, Chișinău, 1990; Personaj în grădina uitată, Chișinău, 1992; Câmpia Borges, București, 2002. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, Valoarea fragmentului, RL, 1990, 34; N. Georgescu, A scalpa structurile lumii, L, 1992, 26-27; Traian T. Coșovei, Tineri poeți basarabeni, CNT, 1992, 28; Traian T. Coșovei, „Când au vrut să
GARNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287169_a_288498]
-
C. Tăslăoanu], Dări de seamă: Mihail Gașpar, „În vraja trecutului”, LU, 1909, 2; Lucian Costin, Scriitorul bănățean Mihail Gașpar, Craiova, 1930; Ion Breazu, Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire, Cluj, 1937, 178-190; Suciu, Lit. băn., 241-262; Cezar Petrescu, Un scriitor uitat: bănățeanul Mihail Gașpar, GL, 1956, 3; Virgil Vintilescu, Un iubitor pasionat al meleagurilor bănățene: Mihail Gașpar, „Analele Societății de limbă română”, 1973, 3-4; Ovidiu Papadima, O viziune sentimentală a istoriei noastre: Mihail Gașpar, „Fata vornicului Oană”, „Semenicul”, 1979, 9; D.
GASPAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287171_a_288500]
-
Arghezi, N.D. Cocea, V. Demetrius, frecventează, ca licean, clubul socialist. În „Adevărul ilustrat”, publicație de orientare convergentă cu cea a periodicelor socialiste, îi apar două schițe, Pe terasă și Harpistul Dionisos, pătrunse de spiritul umanitar, în „Liga ortodoxă” poemul Tablou uitat, ce învederează, asemenea unor versuri din aceeași perioadă (Auroră mistică), influența poeticii simboliste și a celei parnasiene, practicate programatic în cenaclul lui Macedonski. G. considera că „toată simțirea și toată literatura lui” e rezumată simbolic în evocarea unui moment școlar
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
Charles Baudelaire, Mici poeme în proză, București, 1971. Repere bibliografice: Perpessicius, Lecturi, 229-232; Nae Antonescu, Gabriel Georgescu, „Afirmarea” (Satu Mare), 1978, 361-364; Grigurcu, Poeți, 247-250; Ion Ghiur, Un poet al existenței discrete, „Pagini literare”, 1985, 5; Gheorghe Grigurcu, Un valoros poet uitat, RL, 1993, 10; Vasile Știrbu, „Poemul fără flăcări”, „Astra maramureșeană”, 1997, 1; Ion Ghiur, G. Georgescu, uitarea și puterea, „Echipa”, 1998, 2; Dicț. scriit. rom., II, 353-354; Laura Temian, Otilia Marinescu, Ana-Maria Brezovschi, Autori maramureșeni, Baia Mare, 2000, 203-206. P.C.
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
În parte, În ghicitură, față În față) este, am sugerat, o ierarhie a vederii. Doar În felul acesta - În mișcarea esențială de la cunoaștere la vedere - ierarhia nu este una inițiatică (În sensul În care etapele parcurse nu sunt apoi eliminate, uitate, ci sunt toate simultan necesare și etern regăsite cu Întoarceri, reveniri și reluări). Ierarhia e una a vederii care nu greșește În nici una dintre aceste etape, pentru că nu e, precum cunoașterea, o măsurare cantitativă. A vedea prin fisură e un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Destin și simbol, București, 1978; Örkény István, Gloria. Jocul de-a pisica. Familia Tot, București, 1976; Horváth István, La zidul alb, București, 1979; Salomon Ernö, Pilda copacului de rezonanță, București, 1979; Csiki László, Bunicul vândut, București, 1989; Király László, Oastea uitată, București, 1981; Kányády Sándor, Monolog interior cu ușa deschisă, București, 1982; Deák Tamás, Istorisiri nemaiauzite, București, 1982; Szilágyi Domokos, Aterizare forțată, București, 1985; Mózes Attila, Epilog la un adio, București, 1986; Vásárhelyi Géza, Șarja de cavalerie, București, 1987; Farkas Árpád
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
între altele, retorica naratorilor. Maniera critică, mărturisită, e o combinație de „rigoare ținută în frâu” și „slobod impresionism”, urmărind „nuanța ca o pradă”. Nu mult diferită e abordarea în Pluta de naufragiu (2002), o culegere de „figurine” ale unor scriitori uitați, ce îmbină original disciplina reconstituirii documentare cu arta portretului (dedus din operă sau înțeles ca portret al operei), alcătuind o galerie ingenios-pitorească de tipuri: „furiosul” (N. Baboeanu), „anxiosul” (G. Bălănescu), „cerebralul” (Tr. Chelariu), „genialoidul” (Stelian Mateescu), „melancolicul” (N. Milcu) ș.a.
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
la „Lupta tineretului”, „Tânărul muncitor”, „Scânteia tineretului”, „Flacăra Moineștiului”. A colaborat la „Libertatea”, „Lumea”, „Orizont”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista muncii”, „Tinerețea”, „Tribuna tineretului”, „Universul”, „Victoria”, „Viitorul social”. În Viața ca o pradă (1977), Marin Preda readuce în atenție un scriitor uitat și îi evocă drama, determinată de faptul că a avut curajul de a tipări Om, o carte subversivă, pe care cenzura pusese ștampila interdicției. Erau aici versuri care, într-un moment în care se credea în victoria războiului din Răsărit
FILEROT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286991_a_288320]
-
60 scriitori, 107, 108-112; Pompiliu Constantinescu, ,,Arabescuri”, VRA, 1937, 474; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 126-127; Predescu, Encicl., 318; Călinescu, Ist. lit. (1941), 851, Ist. lit. (1982), 937; Scrisori către Camil Baltazar, București, 1965, 53-61; Constantin Crișan, Leon Feraru - edite, uitate și inedite, ST, 1970, 6; Ciopraga, Lit. rom., 351-353; Micu, Început, 552, 612; Ion Pas, Scrieri, VI, București, 1973, 148-158; Scrisori - Densusianu, I, 260, II, 32-35; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 120-121; Mirodan, Dicționar, II, 268-272; Popa, Reîntoarcerea, 134-138; Dicț. scriit
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
de pedagogie, jocuri distractive, o pagină deschisă debutanților și o atentă „Poștă a redacției” completează sumarul. D. Stăncescu știa nu numai să facă o revistă atrăgătoare, dar și să o păstreze, calitativ, la un nivel bun. Sub titlul general Pagini uitate, se republică versuri și proză de I. Heliade-Rădulescu, V. Alecsandri, I. Ghica, Alecu Russo, D. Bolintineanu, N. Nicoleanu, A. I. Odobescu, M. Eminescu, I. Creangă, Tr. Demetrescu ș.a. Dintre scriitorii în viață sunt prezenți D. C. Ollănescu-Ascanio, Al. Vlahuță, D. Zamfirescu
FOAIA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287045_a_288374]
-
în Internationale Jugend-Bibliothek (München). Atașat până la devoțiune spațiului în care a văzut lumina zilei îi dedică atât scrieri de ficțiune, cât și lucrări de evocare documentară - Memoria Râmnicului (1979), Râmnicul de odinioară (1993), Râmnicul, Râmnicul... (1994), Cartea Râmnicului (1999), Râmnicul uitat (2003). Călătorește în RDG, URSS și India (invitat de Gheorghe Anca în 1983, la Universitatea din Calcutta, unde conferențiază despre Eminescu). Prezent an de an în librării cu cel puțin o carte, M. este autorul unei proze de o mare
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
Vâlcea, 1993; Povestiri de adormit Ancuța, București, 1994; Râmnicul, Râmnicul....Jurnal indian, Râmnicu Vâlcea, 1994; Jurnal, I-V, Râmnicu Vâlcea, 1997-2001; Cartea Râmnicului, Râmnicu Vâlcea, 1999; Jurnal în libertate (1990-1993), Râmnicu Vâlcea, 2002; Cuibul de barză, Râmnicu Vâlcea, 2003; Râmnicul uitat, Râmnicu Vâlcea, 2003. Ediții: Cella Delavrancea, Scrisori către Filip Lahovari, ed. bilingvă, tr. Dan Mateescu, pref. edit., București, 1998. Repere bibliografice: Sânziana Pop, „Rochia cu anemone”, LCF, 1966, 25; Valeriu Cristea, „Rochia cu anemone”, GL, 1966, 25; Nicolae Manolescu, Constantin
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
revelat acum - afirmă editorii - ca „mai laborios, cu reveniri și reformulări ale judecăților de valoare asupra personalităților și evenimentelor, cu suplimentarea și revizuirea propriei informații, cu o preocupare sporită în ceea ce privește judecata urmașilor asupra paginilor sale”. SCRIERI: Fapte trecute și basarabeni uitați. 1799-1918, Chișinău, 1938; Tipărituri românești din Basarabia de la 1812 până la 1918, București, 1941; Jurnalul călătoriei de studii în sud-estul Europei (1931), București, 1991; Acte în limba română tipărite în Basarabia (1812-1830), precedate de bibliografia tipăriturilor românești din Basarabia (1812-1830) (în
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
autoritarism față de necreștini și față de „eretici”. De altfel, el continua astfel o tradiție a gestiunii puterii instaurate deja de unchiul său, patriarhul Teofil, care o practicase cu multă abilitate. Responsabilitatea lui Chiril în cazul odiosului linșaj al Hypathiei nu trebuie uitată. Însă ceea ce el a realizat ca autor de scrieri teologice a marcat profund întreaga dezvoltare ulterioară a creștinismului și a făcut din el un scriitor creștin a cărui importanță va putea fi egalată, în lumea greacă, abia în secolul al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
clericii săi care îi determină și pe alții să disprețuiască sacerdoțiul (II, 52); el îl îndeamnă pe Chiril să intervină pentru a ajuta Biserica din Pelusium să iasă din starea de plâns în care se află (II, 127). Nu trebuie uitate nici scrisorile în care nu se ocupă de teologie și prin care Isidor își dă silința să sensibilizeze autoritățile în favoarea orașului său, în special când sprijină cererile adresate de concetățenii săi corrector-ului (administratorului provinciei Ausonius (2, 25) sau când îi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1977) așază poezia lui G. sub zodia Săgetătorului (stăpân al muzelor și al inspirației), care ordonează existența în cercuri de coerență luminoasă (Sub jocuri de lumină). Lirismul este acum o stare a memoriei care, în extazele luminii reci, redescoperă lumi uitate („scurmai în gând tărâmul crezut / pe veci răpit în marile tăceri” - Copleșit de munți). Versurile din Foc nestins (1980) abundă în imagini ale materiei eterate, sub frenezia elanului poetic. Dimpotrivă, o lumină rece, cerebrală scaldă poezia din Aripa din piatră
GHIŢULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
canoane concordante cu cele ale statuilor din epoca lui Fidias, dar și o serie de teorii matematice și speculații aritmologice). Aritmosofia pitagoreică, geometria sacră platoniciană, filosofiile mediteraneene ale Numărului și Formei asigură punctele de convergență ale relevării tradiției semisecrete sau uitate a euritmiilor în cele mai desăvârșite expresii ale creației artistice transcendente, văzute de G. ca perpetuări ale unui ideal „al rasei sau al epocii”. Urmare a acestei teorii matematice a formei, lucrarea Le Nombre d’or. Rites et rythmes pythagoriciens
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
alocată, pe de o parte, iar pe de altă parte, produce o polarizare socială semnificativă a populației rurale. Reconstituirea proprietăților naționalizate cu jumătate de secol mai devreme nu face decât să importe în societatea postcomunistă a prezentului problematica socială deja uitată a societății românești de acum jumătate de secol. Și ea nu era nici mică, nici ușor de rezolvat. Recensământul agricol din 2003 arată că cele 4,28 milioane de exploatații agricole individuale se distribuie, în funcție de mărimea suprafeței agricole utilizate în
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Repere bibliografice: Streinu, Pagini, II, 349-353; Const. Ciopraga, Titus Hotnog, IL, 1957, 6; Gh. Agavriloaie, Titus Hotnog, AUI, științe sociale, t. III, 1957, fasc. 1-2; Leon, Umbre, I, 124-126; Leon Baconsky, Titus Hotnog, ST, 1971, 7; Ion Istrati, Un scriitor uitat, CL, 1971, 10; George, Sfârșitul, I, 239-242; Maftei, Personalități, II, 132-134; Ion Nuță, Titus Hotnog, CRC, 1990, 47; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 194-195; Dicț. scriit. rom., II, 543-544. O.I.
HOTNOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287457_a_288786]
-
O serie de istorii personale evocă episodul căderii fostului regim că pe un moment de profundă suferință, de ruptură internă și de mare zăpăceala. Ceea ce explică Între altele de ce au fost atât de numeroși cei care preferau să se facă uitați, să-și facă urmele pierdute. Joachim L. a trait evenimentele din toamnă lui 1989 În mod dramatic, Îmbolnăvindu-se. Pentru el s-a prăbușit o Întreagă lume: nu doar școală, dar și partidul pentru care se angajase cu consecventă. N-
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
copiii pot fi educați cu blândețe și fără coerciție. Teza fundamentală în educarea copiilor este ca pe cât posibil să folosim recompensele, și nu pedepsele, iar când acestea se impun, să le utilizăm ca privare de recompense sau de activități plăcute (uitatul la televizor, joaca afară etc.), și nu sub formă de pedepse corporale severe. Paradoxul social în legătură cu evitarea abuzului fizic față de copii, folosirea recompenselor și a privilegiilor în loc de constrângeri și pedepse corporale este că exact acolo unde e mai multă violență
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]