181,106 matches
-
compus, si nu poate fi vorba de o coincidență, într-o accepție binara, din "infinitul mic", impalpabil, singurul real, și "infinitul mare", palpabil, ideal. Că o confirmare a abordării corecte, referindu-ne aici la traiectul evolutiv, acea transfigurare a spiritului uman care este "oglindă de roua" cade din înălțimi. Poate că tocmai pe această cădere ar trebui concentrată atenția celor ce interpretează opera lui Caragiale. Este o "cădere" că drum inițiatic, așa cum interpretează Maria Cap-Bun, sau o cădere din Paradis, ireversibilă
Despre oglinzi by Tudor Vlă () [Corola-journal/Journalistic/17862_a_19187]
-
pentru că un computer nu înregistrează selectiv, ci integral, dar mă tem că se pripește aici, ignorînd, ca mai toți cei care tind să acorde o importanță vag înspăimîntata tehnicii, faptul ca îndărătul unei mașini se află totuși discernămîntul unui operator uman. Ceea ce ne revoltă la regimurile totalitare nu este atît interdicția pe care o pun pe trecut, în măsura în care acesta nu le satisface pretențiile ideologice, ci voința lor de a controla amintirea, de a o selecta după propriile principii de triere. Ele
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
mai neînsemnata dorința. Firește, n-am naivitatea să-i cer politicianului să fie milos că o soră de caritate. Dar nici ipostază această de Bulă travestit în Macho-man nu mă prea încântă. Prinși în mecanismul puterii, ei își pierd însușirile umane, dobândindu-le - aproape fără excepție - pe cele mai murdare și degradante ale antecesorilor. Revoltă cvasiunanima a cetățeanului împotriva politicienilor e vizibilă nu doar în votul negativ tot mai accentuat. Revoltă e trădata și de alți indici: numărul nehotărâților - adica al
Buftea politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17857_a_19182]
-
impresionează e capacitatea autorului de a face din cercetarea lingvistică un domeniu pasionant pentru orice cititor: printr-un discurs a cărui valoare e dată de o profundă implicare intelectuală și chiar existențiala. Faptele devin totdeauna relevante pentru ceva mai adînc, uman semnificativ; aproape din fiecare detaliu se poate reconstitui complexul dinamic al istoriei culturale românești. În această formulă personală intra mai ales refuzul clișeelor, al ideilor gata făcute - deci pasiunea de a provoca, de a contrazice ceea ce pare dat, stabilit, obiect
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
din nou anchetat, pentru că "uitase" să mai declare ceva. Se clătinase ceva profund și pentru totdeauna în acel om. Și nu numai în el. Consider că nimeni nu are dreptul să judece comportamentul celor de la Pitești, - formă extremă a suferinței umane. - Dumneavoastră ați mai întîlnit foști torționari? Ce sentimente aveți față de ei? - De întîlnit, i-am întîlnit în țară, la cîteva zile după eliberare. În holul cinematografului Aro - Patria, cum i se spune acum - l-am întîlnit pe comandantul tuturor lagărelor
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
pe marginea scrisorii lui Istrati. Să citez din răspunsul lui Al. Talex: "Panait Istrati știi ce ne trebuie? Un pumn... Cruciada Romanismului va încerca să fie un astfel de pumn... Antisemitismul nostru? E la fel ca al d-tale. E uman. Însă combativ atîta timp cît elementul iudaic va continua să se organizeze stat în statul nostru, sabotîndu-ne ori de cîte ori are ocazia". În numărul al nouălea Istrati revine, crezînd, naiv, ca revista la care colabora e "o miscare mai
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
episodica sau prezente constant în viață pictorului. Dar indiferent de importanță lor, ele au o inconsistenta de spectre care traversează textul fără un chip anume, fără profil psihologic, într-un cuvînt, fără corporalitate. Popescu-Negreni comunica, are o rețea de legături umane relativ stabilă, conversează mereu, în muzee sau în memorie, cu mării maeștri ai picturii, citează scriitori și gînditori importanți, insă totul rămîne undeva în fundal. Problema esențială a pictorului este propria să viața, arta ca sursă de interogații și de
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
bodiguarzi, redactorul nostru a trecut, incognito, pe la mai multe agenții de pază și protecție" (EZ 2049, 1999, 11). Citatul e interesant, pentru că demonstrează tocmai extinderea uzului expresiei: obiectul de mîncat (subiectul gramatical al construcției verbale pasiv-impersonale) e, de această dată, uman. Apariția ghilimelelor semnalează, cred, tocmai raritatea acestei combinații, care riscă să activeze sensuri concrete ale verbului și să proiecteze astfel în imaginația cititorului bufe scenarii canibalice.
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
Gheorghe Grigurcu Scrisorile către Filip Lahovari ale Cellei Delavrancea își au mică lor istorie, asortata cu cea a veacului. Acoperind perioada dintre 1926 (cînd autoarea lor avea 39 de ani) și 1940, ele au suferit, aidoma unor ființe umane, ani îndelungați în detenția Securității, găsindu-se acum în fondurile județene Vâlcea ale Arhivelor Naționale, deci, în fine, în...libertate. Redactate în limba franceză, epistolele în cauză au fost trimise, în majoritate, de la Slăvinesti, localitate situată în apropiere de Râmnicu-Vâlcea
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
bine, amicul, un vitalist de forță în concepții, trecut deodată la blajinii ecologiști... Numai la una că aceasta nu m-aș fi așteptat. Cum, teribelul domn, filozof, putem spune, al legilor sălbatice ale naturii, afirmînd decis că natura, inclusiv cea umană, este și trebuie să fie o junglă, unde milă ar fi apanajul celor slabi și neajutorați, care-i dau înainte cu morală, neavînd nici un fel de puteri, - exact ca în dialogul faimos al lui Platon, al cărui erou parșiv ar
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
contradictorie, între eden și infern, cu mari căderi în vid, bruște schimbări de regisitru, de umoare, în genere cosmarescă. Înseninarea târzie, din lirica, a diminuat vocea. A pune pe seama războiului o inspirație damnata nu convinge. Este chemată la tribunal condiția umană însăși. Un filon de răutate funciară, de asemenea, împletit pe un fir de bunătate solară, comunicativa, indică cert o fire scindata, măi abrupt decât, de pildă, la Tudor Arghezi. Și cu efecte, estetic, măi disonante. Clientul său de ocazie, care
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
lasă nici un dubiu asupra originii sale. El provine din lozinca fluturata pervers-împăciuitorist în primele luni de după căderea lui Ceaușescu: toată lumea e vinovată și, prin urmare, nimeni nu e vinovat! Firește că lucrurile nu stau așa. Chiar dacă fiecare avem, pe plan uman, slăbiciunile noastre, chiar dacă toți păcătuim și suferim de diverse metehne, nu toți am coborât la fel de adânc în mlaștină decăderii morale. Nu toți am fost schingiuitori la Securitate, nu toți am contribuit la idiotizarea intelectuală a poporului, nu toți ne-am
Bumerangul de catifea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17886_a_19211]
-
graniță, am zice interdisciplinare, la confluența monologului nesfârșit cu introspecția morală a acelui Tu mărturisitor și narator în același timp. Evocarea unor momente emblematice din copilărie, adolescență și prima tinerețe are darul psihanalitic de a atesta o anume fatalitate biografică, umană intelectuală și caracterială. Fatalitate convertibilă în inflexibilitate, imperativ moral, sacrificiu. Cele 222 de pagini de "Exerciții de fidelitate" (Ed. Eminescu, 1999) se oferă când într-o scandare gravă de versete, când în povestiri exemplare, scene și secvențe din Bucureștiul anilor
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
nimic..." Henri Cartier-Bresson rămăsese fidel principiului conform căruia trebuie "să uiți de tine, pentru a fi prezent" într-o realitate asupra căreia nu încetează să mediteze și să intervină cu gândul și cuvântul în speranța optimizării ei și a condiției umane. Domnule Bresson, credeți că fotografia, de care vă ocupați de aproape șapte decenii și datorită căreia ați devenit ilustru în întreaga lume, are ceva comun cu muzica? Vă întreb fiindcă, înaintea înregistrării dialogului nostru, mi-ați vorbit despre Bach. Ce
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
la metafizica fotografiilor dv... Nu știu nimic! Nu mai fac reportaje fotografice de 30 de ani! Acum fac portrete. Desenez. Desenul e baza. De ce ați ales portretul ca subiect al desenelor dvs.? O, eu desenez orice, dar îmi place figura umană. Raporturile între vârful nasului și un colț al ochiului... ...proporțiile... ...da, întotdeauna e o problemă de proporții. Și muzica e o problemă care ține de proporții. E ritmul. Îmi place enorm Bartók... ...tocmai datorită ritmului. Muzica lui e foarte ritmată
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
o scară și ritmul și geometria scării în sine, ca într-o fotografie din Grecia (1961), apoi un om alergând reflectat în apa ce acoperă strada după ploaie, ca în imaginea surprinsă în spatele Gării Saint-Lazare din Paris (1932); un chip uman și un tablou, ca în două dintre fotografiile făcute în Spania, la Cordoba în 1933, sau o intersectare de linii drepte și curbe, în acord cu orientarea câtorva grupuri de oameni, ca în fotografia din Aquila degli Abruzzi, Italia-1952... Da
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
preocupat raporturile dintre forme. Și apoi, există surpriza. Eu am fost format de suprarealism; nu de pictura suprarealistă, ci de concepția suprarealistă... De aceea am spus că ceea ce faceți e mai aproape de artă. De pildă această fotografie în care figura umană repetă prin similitudinea profilului portretul agățat pe perete, deasupra ei... Da, este omul care doarme și fructele așezate în tăcere. Dar n-am făcut nimic. Toate erau acolo, mi-au atras atenția și le-am fotografiat. Ce anume vă interesează
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
profilului portretul agățat pe perete, deasupra ei... Da, este omul care doarme și fructele așezate în tăcere. Dar n-am făcut nimic. Toate erau acolo, mi-au atras atenția și le-am fotografiat. Ce anume vă interesează la o ființă umană? Cum se nasc portretele pe care le desenați acum? Aveți un model? Am unul care trebuie să sosească în câteva minute. Îmi pozează pentru nuduri dar și ca să desenez mâini și picioare. Nu e deloc ușor. Ce căutați la o
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
cele mai apropiate mie din opera scriitorului, însă abia ascultînd acea voce cu stranii inflexiuni de blîndețe și cruzime, cu discrete accente de compasiune și controlate stridențe de veritabilă răutate am înțeles ceea ce pentru mine constituie o marcă estetică și umană distinctivă a autorului. Și anume, neașteptata combinație de ironie, poate chiar cinism, și senină înțelegere a unui univers în care se află laolaltă enorme resurse de fericire și nefericire. Oricît de simplu ar părea, oricît de naivă realizarea, lumea lui
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
a povestirii. Rostul parodicului nu este însă, precum în tehnica postmodernă, de a pulveriza convenția tocmai făcînd-o evidentă, ci mai curînd, cred eu, el ține de un palier mult mai adînc, metafizic, al povestirii ca formă de împlinire și regăsire umană. Fata care apare în dulapul de haine este, evident, o întruchipare a Șeherezadei. Numai că, spre deosebire de mitul fondator al povestirii, nu ea e cea care înfruntă pericolul morții, ci ascultătorul ei. Moartea și fantezia sînt temele constante în secole la
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
născînd, ele, omenescul apt de mesaj cu ajutorul lor: "Astfel jurnalul a devenit tot mai mult un dialog tăcut al formelor ce-și creează încet-încet personajele, situațiile, evenimentele". Tabloul de-o rigiditate enigmatică, de-o sicitate ce are alura epurării factorului uman tocmai spre a-l transforma în aluzie, al lui Giorgio Morandi, intitulat Still-life și reprodus pe coperta cărții, pare o lucrare apocrifă a poetului însuși. Inadaptarea alcătuiește materia, adesea de-o finețe fumurie, halucinantă, a scrierii în discuție. Poetul cultivă
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
de pe-un mal pe altul e un privilegiu al celor avuți. Ca să-ți oferi două perspective asupra aceluiași fluviu trebuie să dispui de bani". Consecința absurdului o reprezintă compromiterea valorilor înlocuite de domnia capriciului absolut. Prin de-valorizare, făptura umană își pierde țelurile, motivația și în cele din urmă identitatea. Se simte captivă, o simplă marionetă a hazardului: "Într-o singură clipă devii o marionetă care nu știe ce face și ce va face. Nu știi cine face mișcările tale
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
a smuls parcă o căciulă imaginară, trântind apoi cu palma de masă: Nu mă mai lasă chestia asta de pe capul meu" - îi jucau ochii în lacrimi." Saviana Stănescu afirmă că manuscrisele lui semănau cu "ierbarul unui savant îndrăgostit de natura umană sau al unui puber candid, bântuit de spasme erotice, eretice, nevrotice și, desigur estetice". Și așa mai departe. Acestor evocări li se adaugă lapidarele studii critice semnate de Alexandru Condeescu și Mircea Martin. Alexandru Condeescu caracterizează inspirat natura caietului-manuscris: "Din
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
și, în același timp, mult mai înalt sălășluiește în ele: teama de a pierde clipa (și de aici de multe ori notația eliptică) dublată, pentru realizarea instinctivă a unei atitudini simetrice, de aspirația suspendării din timp. Peisajele naturale și chipurile umane, momentele cotidiene și festive, viața și moartea, au intrat în desenele Eugeniei Iftodi într-un mod spontan și definitiv așa cum lumea vegetală intră în iarnă purificată și eliberată de orice element efemer. Amestec de reverie și de observație etnografică, de
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
desenele Eugeniei Iftodi într-un mod spontan și definitiv așa cum lumea vegetală intră în iarnă purificată și eliberată de orice element efemer. Amestec de reverie și de observație etnografică, de joc gratuit și de cercetare a înfățișării și a expresiei umane, de observație directă și de scrutare în straturile adînci ale memoriei, ele nu recuperează, așa cum s-ar putea crede la prima privire, o geografie anume și formele ei diverse de civilizație rurală, ci readuc în actualitate o conștiință artistică adevărată
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]