13,247 matches
-
era străin de discursul promovat de Orban și Atanasiu și dezvăluie că, întrebându-l recent dacă vrea să candideze la președinție, Iohannis a cerut o serie de măsurători sociologice. "Klaus Iohannis nu era luat pe nepregătite, de vreme ce unii oameni deja umblau prin oraș vorbind că nu mai pot traversa că-i prind cetățenii și-i spun să-l pună pe Iohannis și nu pe Antonescu. Klaus Iohannis era în temă cu asta. N-am avut, din păcate, o discuție tranșantă, atunci când
Antonescu arată cum jocurile pe axa Iohannis - Orban - Atanasiu au condus la retragerea sa by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/29778_a_31103]
-
rând a PNL, dar poate mai mult decât atât, în spatele unui candidat care să aibă o șansă. (...) De alde dl. Orban și dl. Atanasiu, cu care nu am nimic personal, că nu am nici cu dl Zgonea, n-ar fi umblat prin oraș povestind cum le cere lor lumea să schimbe candidatul dacă n-ar fi știut că dl Iohannis dorește să candideze. Astea sunt lucruri pe care cei cu oarecare experiență politică le știu", a mai spus liderul liberal.
Antonescu arată cum jocurile pe axa Iohannis - Orban - Atanasiu au condus la retragerea sa by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/29778_a_31103]
-
cumva și pentru noi, acest om, domnul Tăriceanu. Ideea aceasta macabră, USL trăiește, operațiunea hoțească din punct de vedere politic a lui Victor Ponta, a căpătat un corp. Cadavrul unei idei s-a transformat în cadavrul unui politician, ambulant, care umblă, este stafia unui USL pentru care Tăriceanu cât USL-ul trăia nu a făcut nimic, ba chiar l-a cârtit pe colțuri, și pe care îl întrupează acuma îmbălsămat de Ponta. Nu vreau, nu știu cum să facem să ne ferim din
De Ce îi este frică lui Antonescu de Tăriceanu. "E un CADAVRU ambulant" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29986_a_31311]
-
timp i s-a adus la cunoștință scorul real al partidului, dar aseară, din cauza anturajului, un prost anturaj, cu domnul Dragnea cu alții și o spun în cunoștință de cauză, că și pe mine m-a afectat anturajul ăsta, când umbli cu oamenii ăștia și te lași contaminat începi să vorbești”, a declarat Crin Antonescu, potrivit gandul.info. Președintele interimar al PNL a adăugat că îl miră sincer limbajul lui Ion Iliescu și că era obișnuit cu aceste cuvinte în primii
Antonescu a reacționat după ce Iliescu l-a numit "lichea" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/30037_a_31362]
-
și povești. Și fetele horeau hori frumoase, de dor și de dragoste, ori de lume. Uneori, când în șezătoare veneau feciori mai tineri, fetele le horeau hori satirice, ori le aduceau apă și otavă, să mai crească. De obicei feciorii umblau într-o seară în mai multe șezători. în unele, feciorii cântau și jucau cu fetele după muzica interpretată la fluier. Dacă aveau feciorii de mers și la alte șezători, ei, cam după un ceas, cel mult două, își luau rămas
Folclor din timpul comunismului și nu numai... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14853_a_16178]
-
cu cărți, de jur împrejur. La baza lor, îngrijit aliniate (ca la "oștire"), masive volume ale colecțiilor de ziare și reviste. Ordinea absolută impunea oaspetelui o ciudată inhibiție, agravată de avizele ostentativ caligrafiate, prin care se instaura interdicția de a umbla direct la raft. La drept vorbind, gazda - conștientă de patrimoniul deținut - se ferea de curiozități abuzive și de riscul manipulărilor prea... entuziaste, din partea celor excesiv atrași de rarități. Raritățile, în materie de tipărituri, se învecineau cu unicate din categoria afișe
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
galere legănând într-o psaltire un copil ca un pistil sânge-ntors din alte sfere. L-au lăut l-au înfășat /fluture în sfânt altar/ și l-au dat la închinat trecut pe la subțioară de fecioară în altar. Buzele de schitmonah umblau sânul sterp smerit seceta ce înceta pârga-n miedul daurit la capăt de mugur vlah. La lumina candelei gâtul ei prin asfințitul nesleit în revărsare deznoda al lebedei gât de-argint la nord tăind a recifelor tumoare sloiuri pale de
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
hainele uscate, printre care Cristina, cu fusta udă lipită de genunchi și cu gluga pe frunte, se simte ridiculă ca după un act de eroism inutil și deplasat. În capul străzii, aproape de casă, talpa de la sanda se desprinde și ea umblă sărind într-un picior. În buzunarul de la hanorak, îi zornăie o cutie de creioane colorate cumpărate, din obligație, de la domnișoara din librărie, - printre două șiruri de ferestre ironice și dezaprobatoare, pînă în poarta casei, de unde un băiețel, sprijinit de...(lipsește
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
un leu mă-nfățișez în fața ta Dumnezeu N-o să afli tu Unde sunt leoaicele mele N-o să mi le iei Pentru că eu sunt leu Și tu ești doar Dumnezeu. Falangele venite pe mare Și mergeau falangele noastre Rând pe rând umblau și cădeau Împreună falangele noastre Împreună mergeau și cădeau Rând pe rând falangele noastre mergeau Nu te spăria, iubito, Falangele noastre s-au dus S-au dus cum caierul pe fus Falangele noastre de sus S-au dus cum caierul
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/15393_a_16718]
-
de bețe; Ilie voi să-și ia rămas bun; școala era mai departe, la vale. - Tot vorbeai de apă rece, finule, vino de bea un pahar cu o dulceață, după atâta zăduf, că pe noi ne-a urgisit Domnul să umblăm pe la fânețe, pe la pruni, nu să stăm la umbră în parcul stabilimentului de băi... Ilie era și el însetat. - Bucuros, nașule. Intrară, scoborâră de pe cai, pe care îi dădură în grija lui Tonea, omul de la grajd (părintele avea vreo patru
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
cai, pe care îi dădură în grija lui Tonea, omul de la grajd (părintele avea vreo patru perechi); din cerdacul înalt se ivi și coana preoteasă. - Dă-ne câte o dulceață, Hisafto, strigă popa de jos, că ne-a toropit căldura umblând peste dealuri și văi, ca oameni nevoiași ce suntem. Se așezară la o masă în cerdacul acoperit cu plante acățătoare. Trimise pe Matache, un flăcău din curte, să le scoată apă de la fântână. - Apă rece, mă, că doar atâta ne-
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
Emil Brumaru Interpretează Marin Moraru Umblam umil să-ți șoșotesc prin urbe Foșnetul fustei, coapsele-n mătasă... Acum lumina geamul vrea să-mi surpe-n Țăndări verzui în pieptu-nchis în casă. Căci iar bolesc sub iederi necăjite Și-n raiuri trist frecate cu sacîz, Pe cercurile
Sonet satiric by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15573_a_16898]
-
în afară de a fi fost angajat de Oscar Han, a mai lucrat undeva? Un fost gazetar, de mâna a șaptea, mă rog, unul Alicu, l-a angajat pe Vinea, cred, la acel atelier de fabricat lumânări de la Patriarhie. Acest Alicu a umblat și a racolat oameni, mai ales de prin familiile scăpătate și ale celor puși la index, și le-a dat câte o mică întrebuințare. La acest atelier de lumânări Vinea a lucrat un timp, dar nu mult. Tot aici au
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
posibil să avem indicația că în vecinătatea lui l/r conjuncția nu se sudează). Iată câteva versuri populare publicate în "Convorbiri literare": Păsărica cântă 'n earbă, Trece badea nu mă'ntreabă (C. L., 15 sept. 1881, p. 227) Sprincenele-i umblă'n vânt Ochii-i mă bagă 'n pământ (C. L., aug. 1881, p. 198; primul apostrof este mediu). Aceasta este realitatea textului, cum se spune. În poezia eminesciană ne vom întâlni cu foarte multe situații similare. Mai mult, pentru că vocabularul
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
cu dosul mîinilor atît cît înhață cu lațul palmelor în căngile posesive ale falangelor și căra cu brațele tot ceea ce apucă de-si umplu burțile casele ochii memoria cu aceste stive în spatele cărora își ascund moartea - iată-i gata să umble la mecanismul infinitului biologic și la misterul unde hazardul și timpul și ploaia meteoriților și-au împărțit de pe cernuta sita a lumii scînteile originii - scuipate și cu viața în vintre și fără - magnetizați de marginea ce-i absoarbe dincolo de care
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
creierii, cu sufletul... e și normal... simt tăișul necruțător al clipei. Ora se lărgește incredibil, e grea de știri, de contradicții, de panici și elucidări nebănuite. Calm, îmi șoptesc, discerne, cerne făina asta, gospodărește, desparte minciuna de adevăr, măcar nu umbla ca orbeșul în viața ta, în a celorlalți. Să nu mă pripesc. Iau abacul și socotesc pe bilele albe și negre. Mi-a rămas intactă o speranță incurabilă, credința nestrămutată în ridicarea unui curcubeu benefic deasupra mlaștinilor aparent nesfîrșite. Mai
Editura Timpul asurzitor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16664_a_17989]
-
Andrei Pleșu) Numai să nu-mi tremure prea tare mîna, să nimeresc clapele literelor, să am răbdare să trăiesc, să transcriu, să... De ce dorm atît de puțin? Doar iau pastile, dragă domnule Andrei Pleșu, și-s buimac apoi toată ziua, umblu-n derivă, eșuez în librăria "Humanitas" și pipăi cărțile, le miros, le așez la loc, oftez din abisuri... Pînă cînd? Da, n-ar trebui să mă vait, să dau buzna-n... mereu, mereu... în bocete inutile, în sclifoseli de vîrsta
Clapele literelor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16734_a_18059]
-
în spate De magaziile cu tot felul De bucăți Pe care ar trebui Să le potrivesc De busola al cărei ac Nici nu se mai mișcă De patul de masa De scaunul mereu trase Că nu mai e loc Să umbli nici cu mîinile Încrucișate Nici cu mîinile La spate De oglinda zgîriată Care nu mă arată Zgîriat De tabloul în care culorile Se schimbă Spre margine De cuiul ruginit Pe care atîrnă o șapcă Uitată de cineva De spinarea măgarului
Odă. În metru hip hop by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/2691_a_4016]
-
Mircea Bârsilă La sfârșitul lui martie Când fetele încep să umble în pantofi cu tocul înalt, înseamnă că nu se mai tem de bărbați. Vorbesc despre fetele din clasele mari de liceu, pline de veselie și de viață și care se uită, de sus, la cele mai mici decât ele: niște
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
bluze și rafturi pentru lenjeria intimă. Oare ce gândesc penații și uitații lari, în timp ce le contemplă, dezvelite, peste noapte, în iatacurile lor cu perini și dantele și lacăte, pe lemnul patului, pictate? Vorbesc despre fetele din clasele mari de liceu umblând prin oraș cu ochelari de cobră, duminica, și în pantofi cu tocuri înalte. Sânii lor crescuți într-o singură vacanță de vară. Sânii lor crescuți într-o singură noapte de iarnă. Și albii clăbuci din cada emailată - când își fac
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
la sfîrșitul lui martie crengile pomilor. O nouă generație de fete așteptând semnalul prestabilit, orânduite în felul unei oștiri înainte de a porni la atac! De vorbă cu arborii Tot copil am rămas. Încă mai țin, până la Paști, numărătoarea copacilor înfloriți. Umblu desculț, fluier, nechez și vă pun, adesea, în ochi, la fel ca pe-o oglindă de buzunar, întregul lan de floarea - soarelui de lângă cimitir. Tot copil, dacă nu cumva visez. Dacă nu cumva sunt beat sau vrăjit sau pur și
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
de prepeliță și floarea de volbură. Câtă recunoștință în rândul gâzelor, în sufletul lipsit de păcate al vrăbiilor și al sfintelor sălcii când le privesc în felul cum se uită copiii, în recreația mare, la colegele lor din clasele paralele. Umblu desculț prin apa din șanțuri. Prin iarbă. Și briceagul în formă de pește. Și cercul. Tot copil, chiar dacă sunt lat în spate cum tăietorii de lemne. Tot copil, chiar dacă îmi las, uneori, capul să-mi cadă, la fel ca un
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
lunii. Această barcă șubredă în care voi sfârși ținându-mi de plete - în chip de felinar - propria țeastă. Iată a început să mă cuprindă moleșeala, sub negrul coviltir. A răsărit lângă mine un arbore și s-a făcut mare, de când umblu prin noapte: o noapte la fel de mincinoasă ca o meduză, o noapte fără sfârșit și fără nici o altă lumină decât felinarul trist al unui călător.
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
-ncepuseră morții din morminte a da semne de resuscitare!) trăgând o concluzie de nopți mari: „Măăă, nătântocilor, stupizilor, ascultați la mine, lua-v-ar dracu: minciunile, în deosebire de voi sunt mai înțelegătoare unele cu altele, arătați-mi una care umblă cu devla spartă și-o mănânc de vie cu floci cu tot (că am și eu gusturile mele...).
Poezie by Calistrat Costin () [Corola-journal/Imaginative/2987_a_4312]
-
suportă între ei, visează un imn cu totul nou, salvarea generală - dar goi de-ar fi, tot s-ar fura între ei de luni milogii de la catedrală îi îndeamnă - fraților! dar ei sunt orbi, doar prin deșertul sufletului au tot umblat cu mâinile întinse, viclenia atoatevăzătorilor arde ca seceta în august: să lapidăm șamanii mincinoși, strigă unul mai curajos de la nivelul trotuarului murdar, de când dreptatea a căzut din efigie, pumnul concret se împarte egal tuturor, pe meninge cheaguri de sânge, doar
Poezii by Dan Dănilă () [Corola-journal/Imaginative/3072_a_4397]