KorAP: Find »[drukola/base=uniformă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...100 101 102 ...551 >

13,755 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

se era asaltat de trei ieniceri, iar echipajul, risipit, lupta cu puținele arme care erau la Îndemână. De pe străduțele ce dădeau spre mare se auzi zăngănit de arme și, În câteva clipe, În piață intră un grup de războinici În uniforme de ieniceri, dar cu Însemnele flotei de război. Dintre Apărători, nici unul nu se mai afla lângă Pictor. Războinicii căutau, prin mulțime, orice chip care părea străin. Unul Îl zări pe Alexandru și Îl indică celorlalți. Tânărul ieși cu greu prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ascuțeau săbii tocite de exerciții. Undeva se auzea sunetul melodios al unei mandoline. „Italienii... ” gândi, ușurat, Alexandru. Italienii și muzica lor pe care o duc pretutindeni. - Aveți pregătite corturi Încălzite, le spuse Angelo Apărătorilor moldoveni. Veți primi de mâncare și uniforme noi. Aveți cai. Mâine și poimâine sunteți liberi să vă odihniți și să transmiteți mesajele detaliate către voievodul Ștefan. Apoi, până la alte ordine, intrați În programul de antrenament al Apărătorilor. Îi veți cunoaște pe camarazii voștri italieni, francezi și spanioli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
la zece pași distanță de domnitor. Apoi duse pumnul drept la inimă și Înclină capul. În spatele lui, descălecară căpitanii și luptătorii, care puseră genunchiul drept la pământ. În jurul oaspeților, pe două rânduri perfect aliniate, două detașamente de vânători domnești În uniformele lor cafenii cu fireturi galbene și cușme cu pană de vultur scoaseră săbiile și le ținură vertical, cu garda mânerului În dreptul bărbiei. La creneluri, trâmbițele vestiră sosirea unei mari solii. Voievodul făcu trei pași și Întinse mâna. Gestul lui era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Cine sunteți? Întrebă, și el, tot În limba turcă. Nici unul din ei nu răspunse nimic. - Nu Înțeleg, Înălțimea ta, spuse șeful patrulei. Să-l chemâm pe muntean. Spahiul făcu un semn și, În câteva clipe, fu adus un oștean În uniforma Țării Românești. Armata lui Mahomed avea deci translatori și călăuze trimise de Laiotă Basarab. - Cine sunteți, oameni buni? Întrebă translatorul, un român mic de statură, slab, cu accent oltenesc. - Suntem țărani de lângă Murgeni, răspunse Oană. Venim de la câmp. - Și caii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
turci până la Murgeni. Întrebi oamenii. - Nu, spuse Gâlcă. Nu așa. Nu ne strecurăm printre turci. Suntem turci. Spahii. Căutăm doi prizonieri, cu semnalmentele căpitanului și ale Erinei. Trebuie să-i ducem În fața sultanului. Nu trebuie decât să găsim cincizeci de uniforme turcești. - Pe care le câștigi cu sabia, atacând una din patrulele de spahii care acum Îl caută pe voievod! Iată că Împreună facem aproape cât căpitanul Oană... zâmbi Pietro. La deșteptăciune, că la spadă mai va. Și acum, mai departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
aliniament mai puternic, pe o poziție mai Înaltă?... Riscă să piardă totul, din nou... - Cosmin... spuse Erina, nedezlipindu-și privirile de un punct din depărtare. Ceața se ridică... Dacă eu văd bine, atunci câmpia dinspre Suceava e plină de cadavre... Văd uniforme de ieniceri și spahii, dar nimeni nu mișcă... Oană o privi uluit. - Cum adică... nu mai Înțeleg nimic. Ștefan n-are nici un detașament de cavalerie care să angajeze lupta În ariergarda lui Mahomed. Cu toate astea, mi s-a părut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
era În spatele lui Mahomed. Iarba e neagră. Arsă. - Neagră? tresări Oană. Amestec exploziv care nu e artilerie, dar poate fi orice amestec de substanțe care conține cărbune. Spune-mi, Erina... ce culori vezi? Fă abstracție de forme, de trupuri, de uniforme... privește cu ochii abia Întredeschiși, cât să prinzi nuanțele. Ce culori vezi? - Văd... stai, formele se șterg, rămâne verdele... - Lasă verdele, e pădurea. Altceva. - Albastrul... - E cerul. Privește mai jos. Scoate verdele și albastrul. Și negrul. Ce rămâne? - Stai puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nu, Mahomed... se auzi o voce calmă. Sultanul se Întoarse și văzu că cel care vorbise era Ghazi-Hamza beg, unul din comandanții de regiment ai achingiilor. Sau, cel puțin, așa părea, căci era Îmbrăcat În hainele lui Ghazi-Hamza beg. Purta uniforma neagră cu fireturi albe a achingiilor și turbanul alb cu piatra de rubin În mijloc, semnul conducătorului. Dar privea În altă parte, iar sultanul nu-i putea vedea chipul. - Poate nu... ? ridică sprânceana stăpânul Semilunei. - Poate că războiul nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
stepă, antrenați să alerge pe distanțe mari. Alexandru? - Presiunea crește În jurul lui. Dacă nu se Întâmplă o minune... - Ștefan? - Achingii sunt la cinci sute de pași de el. Dar din pădure iese o coloană de călăreți. Călăreții de Neamț, după uniforme. Intră pieziș la atac, lovesc la mijlocul achingiilor. - E bine. Îi separă În două grupuri. - Altă coloană de călăreți ies din stânga. Lovesc achingii din grupul mai apropiat de voievod. Înaintarea e oprită. Luptă corp la corp. Învălmășeală. - Spahii? - Urcă spre voievod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
e oprită. Luptă corp la corp. Învălmășeală. - Spahii? - Urcă spre voievod. - Ritmul? - La trap. - Răzeșii? - Văd mișcare În pădure, pe ambele laturi ale luminișului. - Ștefan gândește bine. Șuria? - Nu mai e nimeni pe Șuria. Tot grupul a pornit spre Alexandru. - Uniforme? - Nu văd. Piele. Cozi de vulpe. - Arme? - Arcuri mici la spate. Iatagane la șei. - Mongolii. - Călărețul din față s-a desprins de grup. Are calul cel mai bun. Intră În rândurile spahiilor. Trece printre ei. - Sunt aliați, sau dușmani? - Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de munte asupra spahiilor. Care nu se pot mișca din cauza vântului. Și un călăreț. - Iarăși?... - Iarăși. Un călăreț cu doi cai. Se apropie repede, la galop mare. Caii sunt Încărcați de arme. - De unde știi? - Lucesc În soare. E Îmbrăcat În uniformă de achingiu. Nu. Căpitan de achingii. Tu m-ai Învățat să deosebesc uniformele. Neagră, fireturi albe, turban alb. - Da... dar n-are nici un sens... spuneai că achingii s-au oprit, că Apărătorii șarjează, că nimeni nu poate ataca pe vântul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
călăreț. - Iarăși?... - Iarăși. Un călăreț cu doi cai. Se apropie repede, la galop mare. Caii sunt Încărcați de arme. - De unde știi? - Lucesc În soare. E Îmbrăcat În uniformă de achingiu. Nu. Căpitan de achingii. Tu m-ai Învățat să deosebesc uniformele. Neagră, fireturi albe, turban alb. - Da... dar n-are nici un sens... spuneai că achingii s-au oprit, că Apărătorii șarjează, că nimeni nu poate ataca pe vântul ăsta... - Nimeni... doar călărețul acela... vine pieziș pe direcția vântului... poate am uitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
venită de departe, schimbă soarta acestui război. Că eu sunt parte din această minune. Numai că nu știu cum. - Vei afla... murmură Erina, uluită. - Călărețul acela... spune-mi ce face... - A trecut printre spahii. Sfidează vântul. - Cum arată? - Nu știu. E departe. Uniformă, turban. Nu... Își desface turbanul... o mătase lungă, albă se ridică și zboară pe aripile vântului... - Ce frumos ai spus... - Mă rog, poate va fi cândva fi un titlu de carte. Părul Îi cade pe umeri... lung... castaniu... Își scoate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
primul Sfat domnesc În sala tronului. Dar la vederea acelor oameni ieșiți clătinându-se după mai bine de o lună și jumătate de asediu, a oștenilor care se Înșiruiau de o parte și de alta a podului, pentru onor, În uniforme murdare, rupte, pline de sânge, abia ținându-se pe picioare, la vederea zidurilor Înnegrite de fum, pe alocuri sparte de ghiulele, a sutelor de scări zdrobite și a mormanelor de cadavre turcești din șanțul de apărare, nu mai făcu nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527

un basm îi aducea îmbunătățiri în sensul în care ar fi dorit ea să se desfășoare acțiunea ca să-și ajute eroii preferați. Cu mult înainte de ziua când Mălina urma să devină școlăriță am luat-o la cumpărături. I-am probat uniforma, i-am oferit libertatea de a-și alege culoarea și modelul ghiozdanului pe care l-a purtat în spate până acasă. După o listă afișată de școală, i-am procurat penarul și celelalte obiecte de trebuință școlărească. Încântată de cumpărături

Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu (2007) [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

-și găsește locul. De dimineață, pe măsură ce soarele îi încălzește cortul, Forrester are visuri agitate, cu soldați mărșăluind în ritm susținut, alert. Sau visuri cu copaci. Regimente de cedrii de Himalaia se întind peste munți și văi ca niște conifere în uniformă. Arbori de neem, sal, lemn de palisandru. Smochini indieni care-și întind rădăcinile în pământ ca niște tentacule și își aruncă frunzișul întunecat la culoare în aer, de parcă ar vrea să străpungă albastrul cerului. Chiar și speciile de copaci din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
ți place de ceea ce nu-ți place. Și marea lui problemă ar fi însuși faptul că nu prea are mare lucru de pus în balanță, ca s-o poată înclina în favoarea sa. Așa că preferă să cutreiere râpele, spații pustii în uniformă kaki, visând la copacii săi, și așteptând ceva, orice, să-i umple viața. Acel ceva se află la numai o milă depărtare de el, în linie dreaptă, deși, cu drumurile astea prăfuite și accidentate, distanța s-ar putea dubla. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
la pas. Rajpura... Ludhiana... Jalandhar... apoi alt peron și alt indicator pe care stă scris Lahore. Zarvă, cufere și văluri lăsate. Pran este luat de braț și coboară din compartiment. Afară din gară, sub privirile puștanilor, un șofer îmbrăcat în uniformă stă nemișcat lângă o mașină. Și nu este una oarecare. Bestia strălucitoare, lipită de pământ ca un extraterestru aterizat în praful pieței din Lahore, nu este alta decât vedeta expoziției de mașini de la Paris, importată din Franța la un preț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
gras. Un șir de străini dormitează în niște fotolii de trestie, singurele din încăpere. Lângă ei, se află un indian elegant, îmbrăcat în haine europene, cu părul negru, lucios, netezit spre spate cu pomadă. Majoritatea bărbaților sunt tineri și poartă uniforme ale Serviciului Civil. Unul dintre ei, abia un puștan, cu părul blond, se uită la Khwaja-sara și tresare ca de parcă l-ar durea ceva. Lângă el, cu capul bălăngănindu-i-se în piept, zace un bărbat între două vârste, congestionat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
la mulți nord europeni, care se asortează așa bine cu pielea lor, tot nisipiu-roșcată, încât, cu totul neobișnuit, nu se mai poate face nici o distincție. Această culoare deranjantă este accentuată de o mustață cazonă, groasă de un deget. Poartă aceeași uniformă dezordonată, cu care a fost îmbrăcat la mushaira, medaliile din campanii și pantofi de piele, lucind golănește în lumina slabă. Tunica roșie mulată pe corp și pantalonii, ar fi arătat bine pe cineva mai tânăr și probabil arătaseră bine și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
primească pe tânărul său vizitator. Pran este lăsat la oarecare distanță de poarta din spate și condus de o hijra pe o ușă laterală. Bat și le răspunde vocea guturală a maiorului. Îl văd așezat la birou, îmbrăcat în aceeași uniformă dezordonată, cu nasturii descheiați, care lasă să se vadă un pântece proeminent. Pe cap, are o pălărie verde din crep șifonat, amintire de la festivalul religios pe care englezii l-au celebrat în acea zi. Maiorul asudase și vopseaua ieftină a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
bine să scriem o anonimă? întreabă fotograful nervos. N-ar merge la fel de bine? — Ne trebuie o fotografie, zise diwan-ul. Este singura dovadă credibilă pentru europenii ăștia. Așa se face că Pran începe să-l viziteze săptămânal pe maior, să poarte uniformă școlară, să recite poezie și să-l urmărească cum se foiește sub birou. Pran rostește vorbele cu emfază, i se repetă s-o țină tot așa și, treptat, accentul său englezesc se îmbunătățește și ajunge să învețe pasaje emoționante din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
are arcuri la picioare, se învârte autoritar prin preajma asistenților și își mișcă biciușca cu gesturi imperiale. Nababul își adoră mica armată, nu precupețește nimic când este vorba de instruirea acesteia și la diferite intervale se ocupă chiar el de schimbarea uniformelor. Mai adaugă o bridă aici, o bandă colo și comandă tot lotul la o firmă specializată în îmbrăcăminte cazonă din Calcutta. Era atât de mândru de soldații săi, încât atunci când a izbucnit războiul în Europa, a uitat că nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
în interior. Dar intențiile sale sunt subminate de o întâlnire urâtă cu maiorul Privett-Clampe , care refuză o solicitare pentru fonduri suplimentare pentru redecorare. Deși Firoz este mai risipitor ca fratele său, rămâne preferatul oficialilor Raj. Cu toate mașinile, cântecele și uniformele sale, nababul rămâne un prinț mugal, tipul de monarh tradițional, neinteresat de irigații, topografii sau distribuția rațională a resurselor agriculturii. Este evident pentru toți raportorii englezi că nababul mai degrabă mănâncă din vasele de metal thali direct pe podea, decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
pe chip. Întrebările ei îl aduceau în pragul disperării. Cum era să-i spună că pe zi ce trece era din ce în ce mai speriat, că verifica disperat prima și apoi fiecare din listele mâzgălite în grabă pe care le înfunda în buzunarele uniformei? Charlotte preferă în aceste condiții să exceleze în munca sa domestică, apucându-se, cu toată convingerea, să terorizeze servitorii, ca o adevărată Memsahib, sau să verifice de câte două ori lista de cheltuieli a bucătarului. Grădinarul trebuia să depună un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]