2,817 matches
-
puterea de a promova interesele respective. Liberalii încearcă să evite acuzația conform căreia concepțiile lor asupra democrației și drepturilor omului sunt specificități culturale, etnocentrice și deci irelevante pentru societățile care nu sunt occidentale ca orientare culturală. Pentru multe societăți, invocarea universalității este o modalitate de a ascunde mijloacele prin care o societate dominantă își impune propria cultură asupra alteia, în timp ce încalcă independența și suveranitatea acesteia. Promovarea drepturilor omului dinspre centru spre periferie asumă un grad de superioritate morală care pleacă de la
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și spațiu a fost rezolvată prin includerea timpului în spațiul teritorial domesticit. Relația dintre universal și particular a fost soluționată prin sistemul de state suverane ce a dat naștere la pluralitatea și particularitatea statelor, pe de o parte, și la universalitatea unui sistem unic pe de altă parte. Această soluție a permis urmărirea valorilor universale în cadrul statelor. În sfârșit, relația dintre sine și celălalt este și ea rezolvată în termeni de "membru al societății" și "străin", prieten și dușman (Walker 1995a
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
face din politica de putere o profeție care se autoîn-deplinește. Politica de putere este însă o viziune genizată și marcată de prejudecăți asupra politicii mondiale, pentru că modul în care este conceptualizată puterea depinde de caracterul particular al agentului, nu de universalitatea, ca agent, a omului rațional. Când Cynthia Enloe (1997) scrie că, dacă se dă atenție femeilor, se poate vedea de cât de multă putere este nevoie pentru a se menține sistemul politic internațional în forma prezentă, ea nu se referă
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cunoaștere intuitivă, de înțelegere intuitivă a ființei, de descoperire a universalului în individual. Semnificatele captează și delimitează, creând astfel conținuturi lingvistice, esențe ale unor moduri de a fi (de exemplu, modul-general-de-a-fi-arbore, modul-general-de-a-fi-om etc.). Regăsim în individualitatea semnificatului un model de universalitate. Și poezia și limbajul sunt creații prin care se realizează obiectivări ale conținuturilor intuitive ale conștiinței"20. Dacă limbajul este poezie, iar poezia este o nouă realitate, construită pornind de la o realitate exterioară, filtrată în prealabil printr-o interiorizare individuală
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
constituirea unei false „științe” a literaturii („teoria literară”). Așadar, adecvarea literaturii la estetică este imposibilă, chiar dacă numai principiile estetice, pe care creatorii le urmează, ar trebui să decidă valoarea textelor și locul lor În canon. Contradicția esențială vine aici dintre universalitatea esteticii și particularitatea limbilor În care estetica este aplicată În operă. În fond, dacă postulăm principiul gratuității actului literar, de ce studiul lui ar trebui să folosească unui sistem de Învățămînt național? Nu este vorba atunci despre o instrumentalizare ireductibilă a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
iar selecția se sprijină pe un set de criterii. În matematică, lucrurile sînt clare, ca și În fizică sau chimie: pornești de la elementar-general și te Îndrepți Înspre Înalt-particular. Ce e elementar În literatura modernă, cea sfîșiată Între spiritul limbii și universalitatea esteticii? Prejudecata naționalistă va susține că e mai bine să-l „știi” pe Eminescu decît pe Rimbaud sau pe Camoēs, dacă ești român, mai bine pe Rimbaud decît pe ceilalți doi dacă ești francez și mai bine pe Camoes dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unui lucru unic - arta -, am devenit tot mai convins de faptul că, indiferent de stil și mijloc, compoziția derivă din interacțiunea a două principii vizuale pe care le voi numi aici sistemele centric și excentric. Am început să înțeleg necesitatea universalității acestor principii și, deoarece căutându-le mi s-au deschis ochii asupra organizării și semnificației a tot mai multe opere din diferite forme de artă, m-am considerat gata să relatez ceea ce descoperisem. Evidența îmi spunea că tot ceea ce văzusem
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ambițios și poate mai temerar. Pare posibilă descrierea unei scheme compoziționale comune operelor de artă vizuală din orice timp sau loc - o condiție care trebuie îndeplinită de oricare artă pentru a-și îndeplini funcția. Dar cum poate fi realizată această universalitate? Evident, nu există nici o convenție care să prescrie o anumită normă de compoziție tuturor culturilor. Mai degrabă principiul său ar trebui să fie adânc înrădăcinat în natura umană și, în cele din urmă, în chiar felul în care este alcătuit
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
umană și, în cele din urmă, în chiar felul în care este alcătuit sistemul nervos pe care îl avem cu toții în comun. Orice cunoștință de care dispunem până acum la această temă va fi menționată în capitolul XI . De asemenea, universalitatea poate fi realizată numai dacă schema compozițională simbolizează o condiție a experienței umane atât de importantă, încât fără ea orice formulă artistică ar părea nerelevantă. Propun ca această temă fundamentală să se regăsească în interacțiunea a două tendințe ale motivației
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
guvernează diferite stiluri și mijloace se opune preferinței mondene pentru diferențele individuale și eliberarea de uniformitate. E o preferință care își are bastionul în arte, filosofie și științele sociale, dar se oprește în mod necesar la științele naturale, în care universalitatea legilor naturii predomină, ca o premisă indispensabilă. Se ajunge la întrebarea dacă schemele organizării vizuale discutate în această carte aprofundează fundamentul funcționării omului, pentru a extrage ceea ce toți oamenii au în comun, sau dacă aceste scheme operează la un nivel
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pentru simbolurile de bază, precum diferența dintre lumină și întuneric sau dintre înălțare și cădere, referindu-mă mai înainte la acest principiu al explicării pentru a justifica semnificația psihologică generală a centricității și excentricității. Din moment ce acest fapt ne implică în universalitatea structurilor perceptive, este totuși indicată o abordare mai directă a bazei fizice a experienței umane. Când ființele umane, indiferent de formația lor culturală, manifestă anumite caracteristici comune în viziunea lor, ajungem să corelăm aceste similarități cu condițiile inerente ale sistemului
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mimetismul față de popoarele ce cunosc transformări, acestea din urmă fiind situate într-o continuă căutare a formei proprii. Adevăratul limbaj universal îl constituie tehnica; ea a avut succes în toate culturile contemporane, uniformizând moduri de a fi și de comunicare. Universalitatea sa are la bază funcția pe care o exercită: lumirea naturii. Următorul pas ideologic îl va constitui umanizarea Universului. Când spun poporul meu mă refer și la mine; particip, în mod activ chiar, la toate defectele sale. Reproșurile pe care
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
sens pe care ne-o dădea propria moarte. Mă bântuie tentația unei altfel de întemeieri a limbajului, în care fiecare concept se întemeiază pe sine și nu prin trimitere la alte concepte. Este o renunțare la trimiteri ce ar sparge universalitatea circuitului, lăsând un propriu al conceptului. Singura formă de întemeiere ar fi pe idealul unei smulgeri din metafizică. Este tentația imposibilului?! Lumea este constituită din mai multe straturi ale realului. Chiar și virtualul a început să intre în compoziția sa
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
imagine yourcenariană. Lumea voia să creadă despre ele că sunt două femei abandonate pe o insulă aridă din Atlantic, luptându-se singure cu natura pentru a supraviețui, și în ultimă instanță așa și era. Miturile sunt povestiri caracterizate de mare universalitate care exprimă ceva care provine din inconștient. Yourcenar a fost fascinată de mituri și a lucrat cu ele toată viața, dar a negat rapid validitatea lor atunci când acele mituri aveau o legătură cu ea: mitul că fusese o fugară franțuzoaică
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Timpul, Iași, 2009; Balada sărmanului pescar, Editura Cronica, Iasi, 2010; Târgul de nopți, Editura Cronica, Iași, 2010; Ceremonia risipirii, Editura TipoMoldova, Iași, 2011. Volume de eseuri: Spiritul universal al culturii române, Editura Cronica, Iași, 2002; Cultura română în dialog cu universalitatea, Editura Cronica, Iași, 2005. Volume de interviuri: Francofonia o punte a sincerității, Editura Cronica, Iași, 1996; Cămașa lui Hristos și apocalipsa roșie, Editura Vasiliana, Iași, 2010; Balada sărmanului pescar (poveste din mările sudului) (în colaborare cu Traian Mocanu), Editura Cronica
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
referim aici, considera că tradiția retorică a Antichității și-a creat o rezervă de "locuri comune" (loci communis) care servesc oratorilor, juriștilor și retorilor. Prin locus înțelegem sursa tematică de argumente necesare subiectului. Cît despre atributul communis, el înseamnă generalitatea, universalitatea, așadar perenitatea acestor argumente. Permanentizarea locurilor comune a favorizat crearea trăsăturilor de topică care la rîndul lor au permis, prin operații de transfer, aplicarea acestor argumente-tip la cazuri particulare. Schematizarea, permanentizarea și aplicabilitatea, acestea erau condițiile îndeplinite pentru formarea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sale poate consulta teza de doctorat a lui Marc Beigbeder 6 sau monografia lui Gérard Moury. Ne limităm la analiza cîtorva aspecte ale viziunii lui Lupasco asupra naturii Realității și a consecințelor asupra vieții omului de astăzi. ȘTIINȚA, INVARIANȚA ȘI UNIVERSALITATEA Convingerea că rezultatele cele mai generale ale științei trebuie integrate oricărui demers filosofic traversează ca o axă întreaga operă a lui Lupasco: "... nici o teorie, nici o doctrină, nici o concepție... nu mai este cu adevărat posibilă dacă ignoră datele experienței științifice, care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
prin generalizările sale, cadrul îngust al fizicii. E drept că filosofia lui Lupasco pleacă de la rezultatele mai generale ale științei contemporane, dar încearcă să extragă din aceste rezultate ceea ce este și mai general, într-o căutare de invarianță și de universalitate. Și, de altfel, tocmai în această invarianță, în această căutare de legi generale care traversează toate scările și care guvernează fenomenele la toate scările, rezidă, după părerea mea, legătura inti-mă ditre filosofia lui Lupasco și Tradiție. Potrivit lui Lupasco, invarianța este
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
e neîndoielnică "prezența necesară, în toate fenomenele de transfigurare, a esențelor inferioare, cele mai de jos, cele mai puțin legate, cele mai puțin integrate"6. În sistemul filosofic al lui Abellio, principiul interdependenței universale este "singura presupoziție metafizică implicată de universalitatea "Structurii absolute""7. În ciuda afirmațiilor sale uneori tranșante privitoare la știința modernă, Abellio este intim convins că există o legătură profundă între fizica cuantică și principiul fondator al structurii absolute. Astfel, el scrie în Ființa cosmică (lucrare în care ne
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Olivier Penelaud, L'opportunisme cogni-tif. De la conduite automobile à la psychologie cognitive, teză de doctorat în psihologia proceselor cognitive, Universitatea Paris 8, 2008. CUPRINS Cuvînt înainte 7 1. Opera lui Stéphane Lupasco Privire panoramică 11 Introducere 11 Știința, invarianța și universalitatea 14 Terțul inclus 20 De ce este terțul inclus un scandal intelectual? 23 Logica energiei este o logică cuantică? 25 Bohr, Lupasco și terțul inclus 27 Dialectica ternară a Realității 30 Nașterea și dinamica sistemelor: sistemogeneza lui Lupasco 36 Cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
întîi la singular: civilizația este mai degrabă antonimul barbariei, cultura, antonim mai degrabă al naturii. Cultura și civilizația determină două polarizări: termenilor de singularitate, subiectivitate, individualitate ai celei dintîi le corespund la polul opus noțiunile de transmisibilitate, de obiectivitate, de universalitate ale celei de-a doua. Noțiunile își vor căpăta forma de plural în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu recunoașterea și a altor culturi și civilizații în afară de a noastră. Începînd cu secolul al XIX-lea pînă la
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
XX, gîndirea germană va pune în valoare termenul de cultură, care exprimă geniul specific al unui popor, iar gîndirea franceză va valorifica noțiunea de civilizație, ca binefacere ce se poate răspîndi în rîndul tuturor popoarelor în virtutea faptului că ține de universalitatea rațiunii. Fiind pe deplin conștient de complexitatea relațiilor dintre acești doi termeni și avînd în vedere natura textului de față, nu voi zăbovi asupra opozițiilor, și mai cu seamă asupra demarcațiilor dintre ei. Rigoarea terminologică nu este posibilă acolo unde
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
dialogici în cadrul unei gigantice încleștări între Rațional și Real. Motoarele aventurii vor fi diversele dialogici: între voința de a inspecta realul în cadrul Sistemului și rezistența mereu reînnoită a realului la sistematizare; între spiritul critic nelimitat și spiritul teoretic neînfrînat; între universalitatea potențială a rațiunii și orbirile sale eurocentriste; între raționalizare și raționalitate, care devin cei mai înverșunați dușmani. Cuvîntul Rațiune, termen general și sintetic, reprezintă de fapt miza conflictelor dintre raționalitate și raționalizare; este poziția strategică cheie pe care vor să
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
mondializat. Este vorba evident de o consecință a europenizării lumii, în care răspîndirea tehnicilor, valorilor, modurilor de gîndire europene a permis implantarea științei în regiuni unde ea era de neconceput înainte. Însă este vorba de asemenea de o consecință a universalității potențiale a științei. Știința este deopotrivă europeană și universală. Ea este tipic europeană, nu numai în virtutea condițiilor sale de formare, ci și prin natura conceptelor sale fundamentale care țin de experiența sa culturală și istorică ("Legile" Universului derivă din legile
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cuvenea de drept. Și fără a uita ambiguitățile științei sau dublul joc în care europenismul s-a deghizat în universalism, ne putem gîndi că meritul unic al culturii eu-ropene este acela de a fi dat naștere, odată cu știința, unei veritabile universalități. Însă nu este vorba doar de universalitatea cunoașterii științifice, ci și de universalitatea dezvoltării necontrolate a tehnicilor care comandă materia, viața și moartea. 6 Aventura gîndirii Karl Jaspers spunea că Europa a adus lumii ideea de Istorie 19. Am putea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]