4,632 matches
-
ar fi trebuit să-l aducă Înapoi, la ea. Se epuiza Încercând să le țină pe toate fetițele alea departe de el. Nu merita deranjul și supărarea. Ne mai turnă puțină cafea. — De asta se Împungea mereu cu Jeff. Îi ura pe cei care o provocau. Am Înțeles ideea, voia să fie liniște. Dar Jeff venea mereu cu sugestii de schimbări. Ea credea că era ceva personal. Nu pricepea că Jeff ar fi făcut d-astea oricui era la conducere. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să bei? am Întrebat. — Nu. O, la dracu’. În definitiv, de ce nu? — Așa, vezi?! Din cauza muzicii dată prea tare, practic urlam una la alta. Am comandat băuturile pentru amândouă. Eu am luat doar o bere și gata. — Noroc! ne-am urat, ciocnind paharele. — Ai dat lovitura cu el, am spus, gesticulând În direcția lui tipul cu pantaloni argintii, care tot mai era urcat pe estradă. Rachel chicoti. — Nu poate să aibă mai mult de optsprezece ani. — Drăguț și coruptibil. N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
completat-o eu. Cred că mi se urcase băutura la cap. Felice izbucni În râs. — Ce-mi place umorul englezesc! Pa, scumpo, spuse și mă pupă. După toate aparențele, trecusem un soi de test. — Distracție plăcută cu prietena ta, Îmi ură Jim Ashley, fără urmă de intonație. — Nu e prietena mea! i-am replicat Înțepată, observând prea târziu urma de rânjet aninată de colțurile gurii lui. Mi-am cam dat seama, zise el. Păi, succes. Am rămas o clipă În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
scrutat, urmărit. Uneori cu rele intenții. Fiecare din acțiunile sale, fiecare din scăpări va fi raportată și comentată, lăudată sau Înjurată. La o săptămână de la sosire, izbucni prima criză. Dintre sutele de personalități care, În fiecare zi, veneau să le ureze bun venit americanilor, unele l-au Întrebat pe Shuster când socotea că avea să facă vizite la legația engleză și cea rusă. Răspunsul său a fost evaziv. Dar Întrebările au devenit insistente, iar chestiunea a luat amploare, suscitând dezbateri Însuflețite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pusese câte un bilet cu un nume, pentru ca mătușa să știe cine ce urma să primească. Tata a încuiat ușile, am luat liftul și am coborât opt etaje. În casa scărilor ne-am întâlnit cu niște vecini, care ne-au urat concediu plăcut. Pe stradă, eu și Dorin ne-am dat mâna. El a spus: „Prin urmare, ne vedem într-o lună”. „Clar. Într-o lună. Cu bine.” În mașină, vocea mamei a tremurat: „E groaznic să-ți iei rămas-bun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ieșit o femeie - fără îndoială stăpâna casei - și a stat de vorbă cu Reiko, în prag, râzând tot timpul. Apoi a intrat în casă și a ieșit cu o pungă mare de plastic. Reiko i-a mulțumit și i-a urat noapte bună, înainte de a se întoarce la mine. Ia uite! spuse ea, desfăcând punga. În pungă erau niște ciorchini mari de struguri. Îți plac strugurii? Bineînțeles că-mi plac. Mi-a dat ciorchinele de deasupra. — Poți să mănânci liniștit. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
scrii? — În fiecare săptămână. — Scrii și pentru mine câteva rânduri? întrebă Reiko. Da, cu mare plăcere. La ora unsprezece, Reiko a desfăcut canapeaua și a transformat-o în pat, exact cum procedase și cu o seară în urmă. Ne-am urat noapte bună, am stins luminile și ne-am culcat. Neputând să adorm, am scos din rucsac Muntele vrăjit și o lanternă. Am citit o vreme. Puțin înainte de miezul nopții, ușa de la dormitor s-a deschis ușor și Naoko a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
național prins de el, parul acela arăta ca un os alb, uriaș, străpungând întunericul nopții. Oare ce făcea Naoko acum? mă întrebam. Cu siguranță dormea, dormea adânc în lumea aceea mică și ciudată a ei. M-am trezit că-i urez, în gând, să aibă somnul lin, fără vise chinuitoare. Capitolul al [aptelea La ora de sport de joi dimineața, am înotat câteva lungimi în bazinul de cincizeci de metri. Efortul mi-a mai limpezit mintea și mi-a deschis pofta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Carnea de pui, bolile venerice și frizerii care vorbesc prea mult. — Altceva? — Nopțile de aprilie în care mă simt părăsit și husele cu dantelă, de pe telefoane. — Altceva? — Nu-mi vine nimic altceva în minte. Prietenul meu, adică fostul meu prieten, ura o mulțime de lucruri. Nu-i plăcea când purtam fuste prea scurte, când fumam, când mă amețeam, când spuneam câte-o prostie sau când îi criticam prietenii. Dacă vezi ceva la mine care nu-ți place, spune-mi fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cînd izbucnise războiul, și era la același preț ca Înainte. Ziarele de seară nu ieșiseră Încă, așa că am luat trei manifeste de la o bătrînĂ. Erau zece centavos bucata și i-am zis să păstreze restul de la o peseta. Mi-a urat să mă binecuvînteze Dumnezeu. MĂ-ndoiam de asta, dar am citit cele trei fițuici cît mi-am băut ginul. Un chelner pe care-l știam de pe vremuri a venit la masă și mi-a zis ceva. Nu, i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vrei aici. Ți-e sete? Mai vrei niște vin? — Mulțumesc, dar ar fi mai bine să mergem. Înțelegi de ce vă urăsc? mă Întrebă extremadurianul. — Da, Înțeleg. — Bine, spuse Întinzîndu-mi mîna. Nu refuz să-ți strîng totuși mîna. Și să-ți urez mult noroc. — Și ție la fel. Și ca individ, și ca spaniol. L-am trezit pe colegul care filmase și am coborît culmea spre cartierul general. Acum se Întorceau toate tancurile și abia te mai auzeai de atîta zgomot. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
destul de simplu. Da’ ia Încearcă s-o și faci. „Da’, oricum, dacă-mi ies patru atît de bune pe cît pot și atît de simple pe cît le-ar putea face Dumnezeu cînd are o zi mai bună (Sal’, Zeitate. Urează-mi noroc, BĂiete. MĂ bucur s-aud că-ți merge așa de bine), atunci o să-mi reglez conturile cu mine Însumi; și dacă jegosu’ de Nicholson reușește să și vîndă vreo două din alea patru, atunci copiii ar fi aranjați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
numele tău de familie, Marie? — A, nu contează. „Cele bune lui Marie, de la Roger Hancock“, scrise Roger. — Ești taică-său? Întrebă chelnerița. Da, spuse Roger. — Uau, ce mă bucur că se duce acolo cu tatăl ei. Ei, asta e, vă urez mult noroc. Avem nevoie. — Nu, n-aveți nevoie. Da’ eu tot vă doresc mult noroc. Da’ tre’ să te fi căsĂtorit cînd erai foarte tînĂr, mai spuse chelnerița. — Da, eram tînĂr, spuse Roger. „Da’ chiar că eram“, se gîndi apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
despre durere e vorba! Nu e corect să încerci să judeci și să stabilești cine suferă mai mult. Pentru că suntem de aceeași parte a baricadei. Sunt impresionată. Finn pare mai profund decât ai crede la prima vedere. —Noapte bună, îmi urează el și mă îmbrățișează pe neașteptate. Ne despărțim. Eu mă îndrept spre scara rulantă care duce la linia Victoria, iar el, spre Central, care-l duce în Notting Hill, când îl aud strigând: —Rebecca... Mă tot gândesc... poate ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vinul! Chiar și cu ajutorul lui, îmi e greu să vorbesc despre mine în fața unor tovarăși de suferință, asta ca să nu-i mai socotesc și pe cei pe care nu i-am văzut în viața mea. Mă numesc Rebecca și vă urez bun venit la prima întâlnire a Ex-ilor Anonimi. N-ar fi trebuit să spui mai întâi: „Mă numesc Rebecca și sunt dependentă de fostul meu iubit“? mă întreabă Daisy. Ce zici? mă uit disperată spre ea. Mi-am pregătit discursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bucur că am ajuns la Oxford Circus. Mă enervează s-o aud vorbind cu atâta siguranță despre cele cinci trepte ale suferinței amoroase; n-a avut nici o relație mai lungă de câteva luni. Ce știe ea despre asta? Coborâm, ne urăm noapte bună și-i promit că o sun mâine. Am avut o noapte mai liniștită. Cel puțin nu mai abuzez de fetișismele legate de Patrick. Reușesc să nu îl sun, să nu ascult mesajele de pe robot și să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că nu era din sticlă! Nici nu vreau să mă gândesc la ce s-ar fi putut întâmpla! Mă uit în jur și izbucnesc în lacrimi. Mă doare piciorul și tremur din tot corpul. Plâng în hohote, vărsându-mi astfel ura și neputința. Când încetez, îmi dau sema că durerea n-a dispărut. Nu știu ce să mai fac. Aș vrea ceva, dar nu știu ce. Într-un târziu, mă ridic fără să-mi pese de mizeria din jur și mă târăsc spre telefon. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
când venea, pentru că îmi plăcea la nebunie să-l privesc. Mă aprindeam numai când îi vedeam hainele transpirate și se apuca să-și facă flotările. Mă abțineam cu greu să nu trec la acțiune; ceea ce mă reținea era faptul că ura astfel de porniri. Serviciul și exercițiul fizic sunt două dintre cele mai importante lucruri pentru el, de aceea învățasem să nu-l deranjez. Părea mai degrabă educat în spiritul protestantismului american decât în manieră britanică. Dacă îi faci avansuri într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
celor doi bărbați. Pentru moment, sunt puțin dezamăgită. Așadar, Jake nu le știe pe toate, chiar și el poate fi dus de nas uneori. Realizez că e doar o ființă umană, nu un robot în căutarea adevărului. —Noapte bună, îmi urează el. —Noapte bună! Părem puțin stânjeniți. Dacă am fi fost pe cale să devenim iubiți, ne-am fi apropiat mai mult unul de celălalt și am fi așteptat inevitabilul sărut. O strângere de mână ar fi prea formală, o îmbrățișare, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Lewis nu m-a sunat încă, și acum recunosc. La naiba! De fapt, cred că sunt în stadiul furiei. Și al tocmelilor. Oricum, m-a ajutat foarte mult. Citiți materialul și poate discutăm despre asta când ne întâlnim săptămâna viitoare. Urați-ne succes mie și lui Finn pentru farsa pe care am pregătit-o pentru weekendul ăsta. Îmi iau cu mine cele mai sexy haine, ca s-o scot din minți pe fata lui Finn!!! Daisy, cu pupici pentru toată lumea. V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și cartofi prăjiți, mazăre, ouă marinate și oțet... Ah! sare el în picioare. Avem și vin! Am uitat, scuză-mă! Se duce în bucătărie și revine cu o sticlă de vin alb și cu un pahar pentru mine. —Sănătate! îi urez eu luând o înghițitură. Peștele este fraged și moale, mazărea nu are sosul prea lung, iar cartofii prăjiți sunt de demență- crocanți, uleioși și delicioși. Nu mă simt în stare să-i spun lui Jake să-i ia de lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Mâine va fi de atunci totdeauna un ieri pentru mine. Tanti Mizi destupă șampania. Tanti Clemanza chiuie: au supraviețuit și anului ăstuia. Ciocnesc cu ei doar de formă și, cu gura plină de carnea spumoasă roșie a unui ionatan, le urez resemnat: La Mulți Ani! LXV În București e zăpușeală și nori mici de praf. Noroc că la 13.35 cade zilnic o aversă care scoate orașul din amorțeală. Noi am ajuns în Băneasa imediat înainte de aversă. Poarta era zăvorâtă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
seară, când Sabina ațipise ascultându-l pe Celentano, La terza guerra mondiale. Eu îmi căutam niște ochelari de soare și, nu știu cum, m-am trezit în mâini cu o borsetă pe care tocmai i-o trimisese maică-sa de la Botoșani. Sabina ura să-i cotrobăie cineva prin poșete, borsete, mape. Eu n-aveam nimic împotrivă să-mi mai arunc un ochi din când în când prin poșete-borsete-mape. Văzând-o adormită cu gura deschisă, n-am putut rezista tentației. Învelită într-o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
miră, și Sabina mi-a spus că la început mă crezuse un țicnit care se mulțumește să trăiască doar cu gogoși și înghețată în speranța că va răsturna lumea. Ne ridicăm. O conduc până la gura de metrou. La despărțire îi urez să aibă parte de un bărbat bețiv, care s-o mai altoiască din când. A rămas cu un picior în aer și cu o expresie blocată pe chip. Nu se încruntă, să nu facă riduri. Mai are totuși puterea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai scotea din când în când capul pe ușa dormitorului. Avea o figură îngrozită. Spre marea sa mirare, convorbirea nu degenerase în insulte, țipete, blesteme. Din contră, în ultima parte ochii Adelinei erau plini de lacrimi. La sfârșit, i-a urat rivalei o noapte ca o trufanda. Clar, în ochii lor el era monstrul. L XLVI Am ajuns în Roman pe la nouă seara. Ningea cu fulgi mari, peronul era luminat jalnic de un bec chior. M-am uitat să văd dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]