2,524 matches
-
stăpânii câinilor,/ înnebuniți de fazele năpârlirii.// Ne-a rămas atât de puțină tristețe/ pentru câtă suferință se arată!// Crește prea mare tritonul/ în ochiul de apă/ în care ne oglindim laolaltă cu focul.// Departe, în cer,/ pe o stea mlăștinoasă,/ urletul câinelui/ moare încovrigat ca și câinele “ (Cărări de câini). Sentimentul părăsirii, al pustiirii lumii și a sinelui covârșește aceste poeme. Este un sentiment de gol imens, de pierdere a oricărei speranțe de mântuire. De la neliniștitele poeme cu îngeri ale lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
acela lung s-a încordat, am fost înconjurați de chipuri amenințătoare. Am încercat amândoi să explicăm că eram frate și soră. Dar mulțimea nu-și recunoaște niciodată greșeala. Cei care nu trecuseră încă de prag, cei mai acriți, au scos urlete indignate, fără să știe prea bine împotriva cui. Și cum orice mișcare de masă exagerează absurd efectul efortului său, pe mine m-au scos din rând de data aceasta. Șarpele a tresărit, umerii au înțepenit. Un zvâcnet, și m-am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
trăiască! O femeie se apleca spre copil și își recunoștea în el fiul. Și nu știa ce să facă cu acel bătrân-insectă, ea, care se hrănise timp de câteva săptămâni cu carne de om. Atunci, din gâtlejul ei pornea un urlet de lup. Nici o fotografie nu putea fixa strigătul acela... Un țăran s-a uitat suspinând în ochii capului aruncat pe drum. Apoi s-a aplecat și, cu o mână stângace, l-a împins într-un sac mare de pănură. „Am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
al dimineții... Noutatea repetată de sute de guri a răzbătut, în sfârșit, prin zgomotul bombelor. Ultimul tren spre Est tocmai plecase, respectând cu o precizie absurdă orarul obișnuit. Mulțimea s-a lovit de ruinele gării, a încremenit, apoi, covârșită de urletul unui avion, s-a risipit pe străzile învecinate și pe sub copacii dintr-un scuar. Charlotte, derutată, și-a plimbat privirea în jur. La picioarele ei zăcea o pancartă: „Nu traversați calea ferată! Pericol!” Dar din calea ferată, smulsă de explozii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care făcuse din mine un mutant ciudat, incapabil să trăiască în lumea reală. În mintea mea, această distrugere trebuia să semene cu un țipăt prelung, cu un răcnet de mânie, care ar fi exprimat cel mai bine toată revolta mea. Urletul acela țâșnea încă fără cuvinte. Ele aveau să vină, eram sigur de asta, îndată ce privirea liniștită a Charlottei se va aținti asupra mea. Deocamdată, strigam în tăcere. Doar imaginile năvăleau într-un șuvoi haotic și pestriț. Vedeam sclipirea unui pince-nez
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aveam să o acuz... Totuși, auzind zăngănitul imperceptibil al ușii, la fel de familiar ca și vocea cuiva apropiat, respirând mirosul plăcut și discret care plutea în apartamentul Charlottei, am simțit cum mi se golește capul de cuvinte. Doar câteva crâmpeie din urletul meu pregătit cu grijă îmi sunau încă în urechi: - Beria! Și bătrânul ăsta care își stropește liniștit gladiolele. Și femeia tăiată în două! Și războiul uitat! Și violul tău! Și cufărul siberian plin de hârțoage vechi, franțuzești pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
bățul. Lada ciungului s-a lovit de a lui. A țâșnit sânge. Charlotte a văzut alte două samovare repezindu-se spre ciungul care scutura din cap sfârtecând trupul dușmanului său. Alte cuțite au sclipit între dinți. Din toate părțile izbucneau urlete. Lăzile se izbeau unele de altele. Trecătorii, subjugați de bătaia care devenea generală, nu îndrăzneau să intervină. Un alt soldat cobora în viteză panta străzii și, cu lama între fălci, se cufunda în învălmășeala înspăimântătoare de trupuri mutilate... Charlotte a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dingo (Canis familiaris dingo) sau warrigal, adus de aborigeni acum 4000 de ani, de statură mare, puternic, cu blana cafenie roșiatică, cel mai periculos dușman al turmelor de oi și chiar a cirezilor de vite, nu latră, ci scoate niște urlete asemănătoare celor de lup. Odată cu transportul de coloniști În 1788, au venit și șobolanii care au Înotat până la țărm de pe navele naufragiate. Aceștia au găsit aici pradă bogată, În scurt timp decimând cinci specii de păsări și au adus până În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
prin lemnul din care sunt făcute, ca și prin forma lor, ornamentate cu diferite Încrustații magice, iar uneori vopsite. În afară de apărare, scutul le mai servește drept unealtă pentru obținerea focului, precum și ca vas În care strâng sânge. Ploaia de săgeți, urletele, zgomotul tobelor În timpul luptelor atinge paroxismul. VÂNĂTOAREA Vânătoarea de canguri presupune multă pricepere și răbdare, de aceea se face În grup și mai rar individual. Vânătorul se apropie tiptil de animal care nebănuitor paște cu capul plecat În iarbă, Își
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cu lut și nisip 208. Câinele dingo, singurul animal semidomesticit de băștinași, ajută la prinderea micilor animale, șopârle, păsări și ouă, Îi Însoțesc pe aborigeni În peregrinărilor lor dintr-un loc În altul, nu latră, ci scot niște sunete ca urletul lupilor. Când moare este jelit asemenea unui copil. Transportul pe apă se făcea cu ajutorul unor plute, realizate prin legarea mai multor copaci, care Înaintau cu ajutorul unei vâsle sau prin Împingere cu sulița sau prăjina pe fundul apei, și bărcile primitive
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cântă, se dansează, tânărul este Împodobit cu brățări la mâini, și podoabe la gât, după care este dus pe o platformă special amenajată, unde „chirurgul” lucrează mult timp cu un cuțit de piatră sau cu un vârf de suliță, În urletele victimei și țipetele bărbaților din jur. Femeile, făcând cerc În jurul bărbaților, dansează și vociferează tare, unele Își crestează pielea, zgâriindu-și pieptul cu scoici ascuțite. După Îndeplinirea tuturor ritualurilor legate de inițiere, tânărul devine bărbat cu drepturi depline, având voie
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
UNESCO, datorită sculpturilor 568 exemplare Înfățișându-l pe Buddha 725. În cealaltă capitală antică Puyo se remarcă pagoda Paeckche din aceeași perioadă 726. Soarele Începu a cumpăni dincolo de amiază... În văile din jos vuietul surd al râului se schimbase În urlet clocotitor de ape vijelioase ce mânau dindărăt cu iuțeală de uragan surpăturile de stânci smulse din scoborâșurile Înalte ale drumului lor la vale și frământau cu zgomot Înăbușit bolovanii grei și nestatornici de pe fundul strâmt al albiei lor. Râul scăldat
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
nemărginită rostogolire de ape, ce-mi zbura pe dinainte, Îmi smulgea privirea din ochi și, cu iuțeală de vijelie, o târa la vale pe cursu-i neoprit... Vârtejul amețelii mă cuprinsese... Închisei ochii... prin Întuneric rămase Încă viu și Îngrozitor urletul clocotitor al apelor noianului... Trecu, poate, o clipă... Trecu, poate un veac...cine știe?!!! Ajungem, Într-un târziu la Busan, cel de-al cincilea mare oraș portuar al lumii, și primul al Coreei de Sud, metropolă cu 6 milioane de locuitori, situată
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
timp puhoaiele de ploaie se prăbușiră torențial spre ocean și uscat. Nu se mai vedea nici În cer, nici În pământ... Părea că natura nu mai putea fi oprită din furia ei muribundă... După mai bine de o oră, treptat urletele vijeliei Începură să-și scoboare glasul, și zbuciumul apei tălăzuite se mai potoli; un tunet răzleț, Încerca să mai răscolească clocotitor nemărginirile Întunecoase, dar iute Îți strânse neputincios, În tăcerea nopții adânci, duruitul depărtat!... Artileria cerească scoborâse treptele văzduhului spre
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
zbucium al făpturii, zăgazurile cerului se rupseră, jgheaburile adâncului se desfundară și, din Înaltul Întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pământului, un șuier de aer sfâșiat, potopul greu al apelor cerești. Și geamătul vijeliei pustiitoare Își amesteca simfonia sa de nimicire cu urletul rostogolirii clocotitoare a șuvoaielor pământului... Iar sub urgia vijelioasă a apelor, stâncile, zguduite din Înălțime și smulse de pe temeliile lor de veacuri, se rostogoleau prăpăstios În genunile adânci ale văilor... și sub izbirea lor neîndurată, copacii trufași ai pădurii se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
-și înjghebe-o colibă frumoasă Frumoasă ca un palat... După ploi, se uita prin tavan dacă-i curcubeu peste casă Dacă vin rândunelele albastre pe ceru-nourat. Rândunica albastră nu mai venea... l-au trimis pe țigani către Bug... În gară urlet de prunci, bocet de mame. l-au trimis pe țigani către Bug... Doamne, să se sperie toate rândunelele albastre din lume! În vagon era fierbinte. Nădușeala se scurgea pe scânduri și pe nituri Duduiturile duceau înainte, Înainte. Fără începuturi și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
îmi displace tot mai mult, e prea agresivă, prea gălăgioasă, prea isterică vezi asta și pe stradă, dar și la televiziune, unde așazisele emisiuni de divertisment sunt ore întregi de funduri goale, uneori și prea mari, și mai ales de urlete... Până și știrile au devenit un fel de minispectacole. Ori îmbătrânesc eu, ori mergem pe o cale complet greșită, împrumutând de la societatea de consum numai epifenomenele și "românizându-le" pe deasupra. E un domn Negru care, oricâte emisuni a făcut și
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
fel de minispectacole. Ori îmbătrânesc eu, ori mergem pe o cale complet greșită, împrumutând de la societatea de consum numai epifenomenele și "românizându-le" pe deasupra. E un domn Negru care, oricâte emisuni a făcut și oricum s-ar fi numit, în afară de urlete continue și scălâmbăieli penibile, n-a arătat altceva. Ba da, fundurile goale ale animatoarelor! Dorin Popa: Tot pe vremea lui Mircea Dinescu am intrat în Uniune. Am rămas doar pentru că în tinerețe Mihai Ursachi era membru al acesteia și visam
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
comunism, cultura nu avea nevoie să se sincronizeze, pentru că ea era prototipul independent al oricărei culturi posibile. Socialismul putea recrea universul fără ajutorul divinității ori oamenilor de altundeva. Comunismul putea exista singur în univers. Cățile scrise în aceste condiții erau urlete de disperare și extraordinare acte de ingenioziate. Principalul refugiu al scriitorilor era istoria literară secolele moarte nu fuseseră încă interzise și probabil acesta este motivul pentru care, studentă fiind, am citit cu atâta încântare acele două cărți pe care un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
eroului, și în același timp se construiește ca o poveste, fiindcă, așa cum romanul era invadat de lirism la Joyce și Virginia Woolf, poezia migrează spre narațiune. Coerența poemului, viu disputată în critică, e asigurată de tonul peremptoriu, care pornește cu urlete și sfârșește în șoapta ultimelor cuvinte ("pace ce trece dicolo de orice înțelegere"), cât și de revenirea obsesivă a unor locuri, nume și imagini, de la Mary/Marie, la grădini, biserici, ape și, în sfârșit, mare. Imaginile sunt în general sumbre
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
principal din care cunoaștem aceste spirite rele ale Mesopotamiei sunt textele magice ezoterice (cf. subcapitolul 6.6), care ne dau cel puțin nouă nume. 1) Alaxe "Ala" - demon sumerian și akkadian. Este o ființă demoniacă masculină care scoate strigăte și urlete pentru a Înspăimânta lumea. Este fiul lui Anuxe "Anu"(m). 2) Azagxe "Azag" - demon sumerian, căruia Îi corespunde akkadianul Asakkuxe "Asakku". Este un demon masculin și este văzut ca un demon care provoacă boli. 3) Gidimxe "Gidim" - demon sumerian, căruia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din universități și din învățămîntul liceal. În timpul Jocurilor Olimpice de la Berlin din 1936, a sesizat că lipsea ceva: armonia și seninătatea, care se opun violenței. În schimb, Iorga vedea o patimă brutală, o poftă de cîștig și un exhibiționism urît, în mijlocul urletelor isterice ale gloatei. "Lipsește Dumnezeu, Dumnezeu și Zeus au rămas pe Olimp". Întreba ulterior în bătaie de joc dacă sportivii pretind eventual că ridică standardele morale și culturale. Sportivii din zilele noastre nu sînt cei din antichitate! Drept dovadă nasurile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
câștigă puterea de a stăpâni vremelnic material și nu spiritual devenind faună și animal, învinsul, în cazul nostru legionarul, devine floră și îl apropie de Dumnezeu. Caznele îl desăvârșesc pe om și nu îl poate acoperi colbul vremilor mișele, nici urlete, nici mușcături câinești, nici violențe. „Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al Lui.” Pătimirea este creatoare, ea înflăcărează pe om atunci când are un scop măreț, un ideal sfânt și devine punct cardinal în viața sa
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nănași, cumnați - luați individual dar și colectiv). Romanul se individualizează și prin calitatea stilului. G. Călinescu spune: „Ion” e un poem epic, solemn ca un fluviu american, o capodoperă de măreție liniștită. Câteva sute de pagini au tonalitate neagră-verde și urletul mării.” LIVIU REBREANU - „ION” -rezumat Primul capitol, intitulat „Începutul” evocă, mai Întâi, drumul ce duce din Armadia spre Bistrița și trece prin satul Pripas. Apoi sunt oferite imagini ale caselor de la intrarea În sat: casa Învățătorului Zaharia Herdelea, de fapt
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]