3,550 matches
-
lucru. Eu am făcut temperatura asta, de emoție, la examenul de neurologie. Scoate-ți cămașa, tinere! - La această invitație așa de firească, Tudorel manifestă o rezistență inexplicabilă, aproape rea-voință. Avea pe el o cămașă de zi, subțire, cu care se vârâse sub învelitoare, fără a pune pijamaua. Neputând găsi nici o scuză logică, Tudorel ridică din umeri cu ostilitate și cu privirile piezișe, mormăind numai: - Nu pot, mi-e frig! Doctorul reflectă puțin, pipăi cămașa, apoi, părând a ceda, zise: - Cel puțin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
provin cu siguranță de la o putere străină, care, lucrul e de la sine înțeles, nu moare de dragoste pentru noi. E, cum s-ar spune, puțină trădare la mijloc, sau, mai eufemistic, presiune din afară, cumpărarea spiritelor. Tudorel, aproape un copil, vârât în porcăria asta! Iar tu, mai mult sau mai puțin... - Poate că exagerezi și tu, tată. Nu am deloc impresia căei voiesc ceva rău. Sunt dezinteresați, bravi și vorbesc despre viitorul țării ca cei mai buni români. Au mai fost
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai mult sau mai puțin discrete, având relații cvasi publice cu oameni politici notorii. Exista prin urmare o inițiativă mai ocultă, încredințată unor membri conspirativi și care solicita interesul deosebit al autorităților prin natura ei pernicioasă. "În ce drăcii era vârât Tudorel?" se întreba Ioanide, căruia îi trecu prin cap gândul de a-l trimite în străinătate. Din nefericire, om imprudent, nu avea bani și viitorul i se arăta foarte turbure. Arhitectul se întîlni cu Dan Bogdan, care, extrem de rigid și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scorțișoară, haine aurite, uși încrustatecu baga (testudine), lână colorată cu vopsea de Assyria, ehei! Lux roman, civilizație extraordinară! - Bea-ți cafeaua, Iti, că se răcește, îl îndemna Aurora. Suflețel sorbea o gură de lapte, ștergîndu-se de frișcă pe buze, și vâra în gură o prăjitură din mormanul de dulciuri pe care diligenta Aurora ("ca Penelope de harnică", îi zicea Suflețel) le avea zilnic în casă. - Ascultă, relua întărit Suflețel lectura: At secura quies, et nescia fallere vita, Dives opum variorum, at
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
propriu voievodal cu totul deplasat și era de o ambiție de putere nemăsurată, revelabilă în intonația groasă a vorbirii, semănată cu "dă ce, pă ce" în pretenția de a fi o prințesă autentic "rumînă" până și în pronunție. Ea se vâra în toate, intriga politicește și, deși era admisă la curte, afecta o anume opoziție și visa restaurarea dinastiilor domnești române, adică a ei. Nu-i de mirare, deci, că Aurora fu ascultată cu cea mai mare bunăvoință și obținu o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sau se-nvîrtea în pas de dans. Deodată apoi se lăsa jos pe covor lângă fotoliul unei doamne. La prințesa Hangerliu făcu la o masă o drăcie hazardată. Pe bufet se afla un tort cu o mare coamă de frișcă. Max vîrî degetul în ea, reteză o bună porțiune și o duse la gură, lingîndu-și apoi tacticos degetul. "E bună, tanti", fu toată scuza sa, admonestat cu un îngăduitor "Ești teribil de rău-crescut, Max! Labele jos!" În treacăt fie zis, în cercul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
celălalt". - Ca metaforă nu-i rău. Gavrilcea al tău are fantazie. Maiexistă, conform imaginii lui, un singur loc de odihnă, între cele două porturi: fundul mării. - Vai, tată, ce prevestiri funeste faci! Adesea am temeri, mă întreb de ce s-a vârât în asta! - Dragă Pica, mi-e teamă, din cîte-mi spui, că fără asta n-ar fi nici un motiv să nutrești vreun interes pentru Gavrilcea. Te-a fascinat iregularitatea existenței lui, faptul de-a fi bandito, nu te speria, vreau să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
O fată cultă prețuiește ființele excepționale, însă nu e obligată a sta singură până întîlnește una în care crede. - Nu zic că n-ai dreptate! - Cât despre ceilalți intelectuali, vreau să zic titrați, suntde o platitudine înspăimîntătoare. Mai toți superficiali, vârâți până-n gât în specialitatea lor. Puțini am găsit să aibă un suflet, cum să zic, bărbătesc, ceva eroic cât de cât, în sfera lor de activitate, care să inspire admirație unei femei. - Deci cauți un erou! - Într-un anume înțeles
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mea e mare în privința lui Tudorel. Să fi alunecat așa de jos, amețit de alții, încît să ajungă un criminal? Să salvăm ce se poate salva. Nu se poate ca tu, fata lui Ioanide, din sentimentalism rău plasat, să te vâri în această speluncă. Vei fi arestată, dacă nu, implicată măcar indirect. Scandal. Pentru mine, la urma urmei, totul e indiferent, suport orice, dar mamă-ta ce va zice? Elvira pare indiferentă fiindcă nu-și imaginează asemenea lume, se crede mereu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
resortul lui? . - E bine cu ministrul de război. . - Nu e bine, inventa Hagienuș, l-am auzit tocmaiplîngîndu-se că ministrul de război nu-i face nici un serviciu. . - Nu se prinde! respingea Petrișor ipoteza. . - Uite, mă jur! În cele din urmă, Petrișor vâra hârtia în buzunarul hainei lui Hagienuș cu sila. Atunci începea toiul comediei. - Azi n-am putut trece pe la Pomponescu, era primascăpare a lui Hagienuș, tocmai poimâine pot să merg, când e ședință la madam Pomponescu. - Ei, ce-ai făcut cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
intra în confidență cu Demirgian asupra tuturor chestiunilor. Astfel, primea regulat din străinătate un buletin bătut la mașină, pe care-l consulta singură. Curios să știe ce citește Sultana, Demirgian dibui un astfel de buletin, pe care nevastă-sa îl vârâse în cutia de la noptieră. El conținea o listă de nume sibiline și cifre sub titlul Stock exchange prices. Spre exemplu: Oil.A. - Ecuator 22/6; 6 d (prima cifră era sub coloana Market price, a doua sub rubrica Change), A
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sacro e amor profano de Tițian, oprindu-se acum la imaginea pudică. Cu toată încordarea produsă de evenimentele externe, întreprinderea lui Ioanide nu trecu neobservată și trezi mai multe comentarii decât se acordă de obicei unor astfel de fapte. Ioanide, vârât până în gât în treburile lui, nu făcea distincție între oamenii de pe stradă, și doi-trei inși staționând pe trotuarul de peste drum, văzuți de pe schelă, nu-i incitară atenția. Tot astfel, o mașină oprită câtva timp la oarecare distanță nu-l intrigă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide făcuse adesea constatarea că proverbul "nu iese fum până nu faci foc" constituie o afirmație sociologicește neîntemeiată. Se poate fabrica fum din nimic, suflând cu putere. Într-o zi, în tramvai, Ioanide asistă la un incident caracteristic. Un borfaș vârâse mâna în buzunarul unui călător și-i trăsese afară portofelul. Vigilent, călătorul apucase mâna hoțului, smucindu-și obiectul și strigând la conductor să oprească, încercă să rețină pe răufăcător, ca să-l dea pe mâna vreunui sergent. Hoțul se smulse țipând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mișcare de nedumerire. - Ce articol? - Cum, nu știi, Jean? Un articol în care se spune că Ioanideface parte din Mișcare. Pomponescu făcu din buze numai gestul corespunzător cuvântului "aș". - Nu crezi, zise madam Pomponescu, că e adevărat? . - Ioanide nu se vâră în politică, e cu desăvârșire inaptpentru acțiune. . - Mulți par așa nevinovați și în realitate sunt tari în intrigă.Unde e jurnalul, domnule Hagienuș? Orientalistul se prefăcu complet zăpăcit și declară că l-a pierdut, însă implacabila madam Pomponescu îl găsi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
te vedem! zisearhitectul, neștiind ce să spună. Mamă-ta m-a însărcinat să-ți aduc acest pachet și asta. Și întinse lui Tudorel o icoană miniaturală, imprimată în argint și legată cu un șnur. Condamnatul o luă tăcut și o vîrî în buzunar. Urmă iarăși o pauză stânjenită. În fine, Tudorel întrebă: . - Tată, ai citit caietul? . - Da! răspunse acesta. . - Atunci sper că înțelegi că nu sunt un delicvent ordinar. - Ești numai un exaltat care te-ai rătăcit pe un drumiluzoriu. O
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
șef și acela de instrument. Am făcut literatură din cauză că Machiavel nu dă lămuriri în privința aceasta. Participarea mea la atacul împotriva lui Dan Bogdan, de altfel fără intenția expresă de a-l omorî, a fost o copilărie romantică, ce m-a vârât într-o afacere penală. Numai cercurile literare postume și în urma unei expoziții teoretice admiră atare gesturi, politicește un astfel de act apare la momentul respectiv compromițător. Să zicem că Talleyrand 1 Prințul Hangerliu are onoarea a face cunoscut apropiatul lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
este, și-n tot cazul cu prețuri exorbitante.Conștiința lui Ioanide nu conținea decât o idee: "Tușul". - Prăvăliile Manigomian, continuă madam Ioanide, fac o speculă îngrozitoare, probabil acaparează totul. Nu-nțeleg cum Saferian, un om așa de treabă, s-a vârât în afacerea asta. Dar asta e o chestiune secundară. Ceea ce mă indispune este că în fiece magazin, în loc de icoane sunt portretele lui Tudorel și al lui Cioarec, cu candelă sub ele. Doru lângă un criminal de rînd! Asta ne face
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu orice preț și renunțase descurajat la ideea unui București în stil grec, primea un număr foarte mare de comenzi. Devenise arhitectul la modă. În ciuda evenimentelor, se construia înfrigurat, deoarece oamenii cu depozite de bani, luîndu-se unul după altul, îi vârau în imobile. Și Saferian, la îndemnul Sultanei, își făcuse o casă alături de Ioanide. Biserica acestuia și palatul municipal de cartier rămăseseră neterminate și la construcția din urmă fiarele de la stâlpii de beton ruginiseră în aer. Nu se gândea nimeni a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
kir Ianulea îl atrage tocmai acest defect la aceea pe care o va lua de nevastă. Intră aici în discuție o întreagă ,,știință’’ ezoteric populară cu privire la ,,legile’’ atracției dintre bărbat și femeie, legi pătrunse de credința că adesea, dracul își vâră coada, încurcând și descurcând viețile oamenilor. Întrupat ca ființă umană, Aghiuță este ,,programat’’ să guste din plin ,,bucuriile’’ vieții casnice alături de o femeie ,,îndrăcită’’ precum Acrivița. Odată ajunsă stăpână în casa bogatului negustor, aceasta nu întârzie să-și dea arama
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
bine ușa bufnind și un vaiet de cotoi. Gazda știa că nu o mai văz, intrase degrabă în căldură și apucase pe cotoi cu ușa, desigur!’’), la fel trebuie să fim de acord cu interpretarea eroului: ,, Afurisit cotoi! se tot vâră printre picioarele oamenilor’’. Atunci când trebuie să plătească șederea la han, coana Marghioala îi cere să plătească atunci ,,când o trece înapoi’’. Numai reluând lectura povestirii de la sfârșit spre început (operație ca pe care suntem dispuși a o întreprinde din același
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
se va mulțumi să ne știrbească superfluul nostru? Și asta nu e tot. Montagnarzii speră ca "impozitul să-și piardă caracterul opresiv și să nu fie decât un act de fraternitate". Bunătate din cer! Știam că e la modă să vârâți fraternitate peste tot, dar nu mă gândeam că am fi putut să o punem în buletinul perceptorului. Ajungând la detalii, semnatarii programului spun: Dorim abolirea imediată a impozitelor care ating bunurile de primă necesitate, ca sarea, băuturile, et caetera. Reforma
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
bine Comunismul; atât timp cât veți fi văzut menajându-l, cocoloșindu-l, mângâindu-l în această parte a legislației pe care a invadat-o, eforturile dumneavoastră vor fi în van. Este un șarpe care, cu aprobarea dumneavoastră, prin grija dumneavoastră, și-a vârât capul în legile noastre și în moravurile noastre, iar acum dumneavoastră vă indignați de faptul că i se vede și coada! Este posibil, domnule, să îmi faceți o concesie; îmi veți spune poate: "Regimul protector se bazează pe principiul comunist
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dintr-un motiv sau altul, s-a îndrăgostit cândva de el și pentru că, dintr-un motiv sau altul, a rămas în el, a crezut în el sau nu l-a mai putut părăsi; și celălalt, pe care primul l-a vârât cu forța în proiect și l-a dresat în numele lui. Ambii sânt produsele prostiei ca încremenire în proiect; numai că unul este prostul activ, prostul care prostește, prostul care de dragul proiectului lui este în stare să condamne, să terorizeze, să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu le-ai știut niciodată. Mnemosyne este cultura însăși, și ea te vindecă tocmai pentru că îți dă uitarea bună, uitarea eului individual și amintirea sinelui lărgit. Ea singură te pune în ordine, pentru că funcționează soteriologic fără soteriologie. Cultura nu te vâră în "Oastea Domnului", și în varianta lui reușită chiar creștinismul a știut să nu cadă în ispita tehnicii imediate a salvării. El nu a avut orgoliul rezolvării imediate și tehnica rețetei. Îl invit de aceea pe Andrei să nu mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
amicul tău: cum vine să-mi vorbească de Adorno și de angajare - angajare care poate cădea în ridicolul nesemnificativului și contingentului (să te bați cu un Imperiu Otoman sfîrșit!) -, deci cum vine să-mi vorbească de un Adorno care te vâră în contingent, opunîndu-i-l lui Heidegger, care de unul singur a mutat istoria din loc, salvând cuvântul de condiția lui degradată? Ce înseamnă limbajul lui Adorno pe lângă recuperarea limbii la Heidegger, o recuperare care privește nu un fragment sau un altul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]