6,856 matches
-
clinice. Primul tip îi reprezintă „bolnavul dificil frust, incidental, la limita noțiunii”. În ceea ce privește personalitatea și atitudinea față de suferință a acestei categorii de „cazuri”, autorul citat îi descrie în felul următor: „bolnavul care vine să se plângă medicului de câteva tulburări vagi, imprecise, fără acuitate deosebită, cu grija de a se pune la adăpost de surprize și care, după ce află de la medic că nu are nimic, pleacă acasă liniștit”. Al doilea tip este denumit de A. Păunescu-Podeanu ca „bolnavul dificil, formă severă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de unificare dinamică a părților personalității, ambele, atât disjuncția cât și legătura, având un caracter automat, denudația, în sensul pierderii originalității, fuziunea ca act de absorbție și interiorizare a unor elemente străine personalității, confuzul, privind identitatea și starea de conștiință, vagul, ca formă înrudită cu confuzul, inducția sugestivă sau contagiunea psihică drept factor de patoplasticitate în geneza fenomenelor psihice morbide, o anumită dispoziție constituțională către dezvoltarea unei anumite forme de tulburare psihică. Un interesant punct de vedere referitor la modelele patologice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
posibilitatea unor „rute eudemologice” la îndemâna individului uman și posibilitatea penetrării „zidului thanatic” măcar în plan spiritual? Teoria curriculumului s-a apropiat de nivelul științific care îi permite să facă promisiuni cu acoperire în acest sens. Ea dezvăluie deja câteva drumuri vagi spre Câmpiile Elizee pentru fiecare ins uman, pentru comunitățile umane și chiar pentru întreaga umanitate. Odată cu maturizarea, știința curriculumului aspiră să descrie riguros numeroase căi alternative. Oamenii își vor putea lua în stăpânire destinele, în sensul că vor putea alege
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
domeniul literelor. Paideia a fost sărăcită de elementul ei principal - filosofia - și de ceea ce „închidea cercul” presupus de enkyklios paideia, adică științele. Artele liberale - aritmetica, muzica, geometria, astronomia - au fost aproape total abandonate. Cunoștințele lui Casiodor în aceste domenii erau vagi și imprecise. Un alt erudit al vremii, Ennodius din Pavia, lega în chip straniu matematica de retorică. Când aceștia doi vorbesc despre „filosofie”, se referă la fizică și medicină. Boetius, care face excepție de la regulă, n-a fost apreciat de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în școală elevii trebuie pregătiți nu pentru școală, ci pentru viața adultă. A împrumutat de la Taylor tehnica managerială botezată de acesta „analiza sarcinilor” (task analysis) și și-a propus să elimine, cu ajutorul ei, din planificarea școlară ceea ce el numea „presupunerile vagi” (vague guesses), înlocuindu-le cu obiective precise. A procedat pragmatic, aproape cinic, concepând școala ca o întreprindere productivă care trebuie să funcționeze rentabil. În 1918, Bobbitt a formulat numai principiile planificării curriculare, fiind inspirat, în mod vădit, de Frederick Taylor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nici o înțelepciune „modernă” și nici o regulă „clasică” învățată la școală nu funcționează. Creierul tânărului pregătit astfel are parte de o năucire programată instituționalizat, pe care încearcă, dar nu știe cum să o refuze. I se inculcă, dar nu pricepe ideea vagă că va trebui să se „adapteze la schimbare” și profeția că va trebui să schimbe câteva zeci de profesii (moderne?) de-a lungul carierei și a vieții. Generațiile de elevi și studenți de astăzi sunt pregătite de educatori moderni necreativi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
eficientă în practică. Elmore și Sykes (1992) au precizat că, în mod concret, curriculum policy este un corpus de legi juridice și norme practice referitoare la „ceea ce trebuie să fie predarea-învățarea în școală”190. Aceste reglementări pot avea și un vag conținut „politic”, în măsura în care unele dintre ele sunt formulate la nivel guvernamental și privesc bunul mers al învățământului la nivel național. De obicei acestea din urmă sunt specificate într-o „lege națională a educației” sau într-un „program național”. Este cazul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
adopte definiția dată de Longstreet și Shane (1993): Curriculumul ascuns privește acele învățări pe care copilul le derivă din natura înconjurătoare, inclusiv din arhitectura școlară și conduitele educatorilor sau ale administratorilor 219. Leslie Owen Wilson a observat că definiția este vagă și a completat-o cu exemple. Hidden curriculum poate fi derivat din mesaje tacite induse copilului de organizarea școlară (de exemplu, orarul școlar) sau tipul de disciplină practicat. David Gardner menționa că învățările noastre simple sunt preluate din diversele ritualuri
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a înțelege (to understand) în definirea unui obiectiv pedagogic operațional, stârnind hohotele de râs ale colegilor, după care a fost dat afară din instituție pentru incompetență. Încălcase grav o normă behavioristă severă. A înțelege era un fuzzy verb, un „verb vag” care nu desemnează un „comportament observabil” și care nu permite definirea unei sarcini de învățare precise și a unui item clar pentru evaluarea riguroasă a performanței de învățare. Este așadar un forbidden verb, un „verb interzis” de canonul behaviorist al
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui Husserl fusese determinat de Franz Bretano. Iar disertația acestuia din urmă Despre semnificația multiplă a ființării la Aristotel (1862) era, începând din 1907, călăuza mea în încercările neajutorate de a pătrunde în filosofie. Eram preocupat, într-un mod destul de vag, de întrebarea: dacă ființarea este spusă în semnificații multiple, atunci care este semnificația întemeietoare, conducătoare? Ce înseamnă ființa? ș...ț Speram ca Cercetările logice ale lui Husserl să mă ajute în mod decisiv în lămurirea întrebărilor sugerate în disertația lui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
puțin decât comunismul. Trebuie făcută apoi o diferență între sentimentul și conștiința vinovăției: primul este legat de cel de rușine și inferioritate pornit, de regulă, în relația cu părinții, celălalt este condiționat de dezvoltarea supraeului. Dacă sentimentul vinovăției este mai vag și difuz, iar nelegat de situații concrete, poate declanșa depresii, conștiința vinovăției îmi menține trează amintirea greșelii și faptul că trebuie să fac ceva pentru a mă scuza sau a repara răul făcut, indiferent de timpul când o voi face
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
minuțios pregătită și o spune cu atâta convingere, încât, dacă nu știi că are paranoia, o crezi fără rezerve. La nivel macrosocial, lipsa de transparență a unor măsuri politico-militare și a informațiilor „secrete” ce le-ar „justifica”, dar și declarațiile vagi sau strategiile de tipul „dușmanul dușmanului meu este aliatul meu” au alimentat paradoxul suspiciunii latente care, fiind o stare foarte labilă, trece brusc de la incertitudinea insuportabilă la siguranța extremă de tipul: Suntem singurii posesori ai adevărului absolut! - și așa se
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
poate renunța la recursul la Karl Marx când abordează, de pildă, proza lui C. Fântâneru. În capitolul Tradiție sau heterodoxie V. pare, sub raport tehnic și teoretic, mai nuanțat, deschis analizei: vorbește de novatori (Camil Petrescu, Anton Holban - cu modalitatea vagului sau a fragmentarului), iar în capitolul Oglinda și reversul ei îi are în vedere pe André Gide, Lawrence Durrell, D. H. Lawrence, M. Blecher și Liviu Rebreanu, urmărind „metamorfozele personajului romanesc”. Monografia Albert Camus sau Tragicul exilului (1968) trece existențialismul
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
mediile rebelilor literari aflați în plină confruntare „doctrinară”. Modernist nu este însă primul său volum decât în măsura în care simbolismul nu poate fi asimilat tradiției. O bună parte din piesele reunite în Aur sterp reconstituie o atmosferă bacoviană - decoruri dezolante, stări de vagă tristețe. Litaniile marelui deprimat sunt înlocuite însă de cadențe mai iuți, tonul devine mai ironic: „De-acum se lasă iarăși pâclă deasă/ Și ca o babă-n haine de mireasă,/ Cu trena lungă încâlcită-n spini,/ Se plimbă toamna prin
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
iar simbolismul, autohtonizându-se, devine un principal mod al tradiționalismului. Nota individualizantă o dă adâncimea zonelor sufletești. Poetul nu mai zugrăvește peisaje, ci se autoexprimă în peisaj. Fără a dizolva priveliștile în „fantazie”, ca D. Anghel, spre a transmite doar stări vagi, vaporoase, poetul Miorcanilor și al Floricăi nici nu scrie „pasteluri”. Afinitățile temperamentale cu Alecsandri, menționat nominal într-un distih („La lampă, când ziua cu totul s-a umbri, / Voi reciti «Pasteluri» de V. Alecsandri”), sunt vădite, însă e aici un
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
expresioniste prin predilecția pentru cronotopul universului închis, prin reprezentarea (schematic) contorsionată a lumii, populată de oameni-voci-manechin. Majoritatea prozelor sunt parabole și par a fi construite, într-o manieră bizară, prin înțesarea metaforelor sau a nucleelor liricoide sau eseistice pe un vag schelet epic. Cultivarea fragmentarismului și a rupturilor epice sau finalul, imprevizibil, obscurizează și mai mult conținutul unor scrieri ce par emanația unei schizoidii auctoriale. În general, aspectul de incoerență vine din amalgamarea mai multor formule tematice și narative, din beția
PORUMBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
Poeți și artiști. Sunt aici aprecieri asupra operei lui Ienăchiță Văcărescu, Iancu Văcărescu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, precum și comentarii despre pictura lui Theodor Aman și Nicolae Grigorescu. Într-o manieră predominant asociativă, adeseori prolixă, și într-un limbaj vag, învechit, înțesat de construcții gramaticale greoaie, discursul e descriptiv, cu incursiuni în artele plastice, zonă în care autorul manifestă nu numai gust și o gândire nuanțată, dar și dezinvoltură. Sensibilitatea criticului reacționează mai ales la colorit, el vede plastic, încercând
PREDESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
plâns), discursul se reabilitează cât de cât în pasajele în care fâlfâie „nălucirea” și imaginile eterice par să lunece din vis într-un coșmar. La fel, în nuvelele din Tunda (1940), unde se salvează rare insulițe conturate în registrul sugestivității vagi, nelămurite, cu vedenii „fumegânde”, ca într-un „miragiu”. Peisajul dobrogean, cu întinderile de nisip pârjolit de soare și cu tainice bălți străjuite de stufărișuri, o incită pe prozatoare, care, pe alocuri, surprinde câte ceva din atmosfera locului, ca și din psihologia
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
Minulescu. Descriptiv, este atent la detaliul decorativ, îmbinând indiscreția și rafinamentul. „Subiectul” pieselor sale lirice este luxul, strălucirea mondenă, amintind creația târzie a lui Charles Baudelaire, dandysmul, preocuparea obsesivă pentru exterioritate, femeia ca „obiect” prețios, asemenea artei. Poezia capătă uneori vagi, retorice elanuri constructiviste, R. fiind sedus mai degrabă de aspectul pictural, pitoresc al agitației din porturi, fabrici, șantiere. El pare să ocolească orice popas reflexiv, orice angajare sentimentală și, în general, se cantonează în orizontul ideilor comune, ca atunci când compune
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
unde foarte rar figurile legendare ale copilăriei - domnița din basme, îngerii nopții - mai vizitează imaginația. În 1968 poetul revine cu placheta Sosesc romantic, deosebită în esență, dar păstrând delicatețea și suavitatea sentimentului, precum și dezinvoltura stilului. Trăiește acum din amintiri, cu vaga impresie că timpul începe să îl apese, dar, programatic, își temperează efuziunile, reușind să evite sentimentalismul. Cu ciclul Corăbii romane, poetul „sosește” mai degrabă simbolist decât romantic. Dacă până acum contururile se profilau discret, în nuanțe austere de alb și
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
de a-l concepe este îndrăzneț și riscant, dat fiind că p. se raportează la trecutul recent și prezentul imediat, epoci despre care se pot formula mai degrabă ipoteze și presupuneri prudente. Literal, termenul înseamnă „după modernism”, dar lucrurile rămân vagi în privința datării și a periodizării. Nici durata de manifestare a modernismului nu e fixată consensual. Utilizat sporadic, cu înțelesuri diferite, încă din prima parte a secolului al XX-lea - istoricul englez Arnold Toynbee, bunăoară, numea postmodernă epoca de după anul 1870
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
printr-o sensibilitate dominată de tristețe. Cel mai adesea trăirile sunt exprimate direct, în absența unei expresii poetice suficient cristalizate: „Zidarul de poeme, prin apele destinului/ Trece cu fruntea umbrită de minuni” (Destinul meșterului de poeme). În câteva poeme transpar vagi note argheziene: „În sânge, oricând e freamătul vremii,/ În mine e rugă de seară, tăinuitele denii” (Neîmplinire). Versurile din Echinocțiu liric (1969), volum publicat la un interval de douăzeci și cinci de ani față de cel de-al treilea (Moine, 1944), pun în
MORUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
uscat (1971), o carte tulburătoare, cu toate defectele și artificiile ei, unde el pare intoxicat de cumulul paroxistic de percepții, experiențe, fapte, trăiri, viziuni negative la extrem. Un fost căpitan de vas își contemplă de la o fereastră proprietatea imobiliară, având vaga iluzie că se află pe o corabie ai cărei călători navighează spre un sfârșit tragic: fiica sa, nevrozată, moare după o naștere grea, nepoțica, infirmă, rămâne alături de un tată monstruos, iar fiul, întors din război mutilat sufletește, nu mai are
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
este una a fiorului erotic. Eul liric se întruchipează ca iederă care invadează ființa celuilalt, ca o dorință de lumină (metaforă obsedantă), uneori îngemănată cu suferința. În placheta De față cu desăvârșirea (1983), lirismul se naște din sentimente imaginate, dorințe vagi, dintr-un eros leneș și luminos, dar narcisist, de unde și conturarea inconsistentă a celuilalt. Ca și în cărțile precedente, chiar presentimentul evanescent al unei surpări afective e irizat de lumină. În Mihail Sadoveanu, povestitor și corespondent de război (1978), M.
MUSAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288323_a_289652]
-
sau debutul demenței - în Spre nebunie), amintind oarecum de viziunile lui E. A. Poe. Atmosfera sumbră ar fi trebuit să prindă relief, prin contrast, și cu ajutorul unor scene bucolice, dar acestea nu ies din convențional (În parc) ori dintr-un idilic vag trimițând la G. Coșbuc (Pastel). Poeziile adăugate în volumul Aripi fantastice, mai ales Între umbră și lumină, Fantome, Albastru, Nici sus, nici jos, arată doar o mai bună stăpânire a uneltelor, nu și o sincronizare cu spiritul vremii. Conștient de
MUNTEANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]