43,214 matches
-
un singur solitar ce suferă din dragoste va depăși criza, dacă un mare dezamăgit va căpăta puterea și curajul de a mai încerca o dată, voi crede că n-am scris-o aiurea, că n-am înfruntat în zadar temperaturile unei veri incendiare." Este evident însă că, până și în ipostaza de umil servitor al cititorului, el se consideră un fel de erou al scrisului, care, hotărât să-și ducă la bun sfârșit opera, a "înfruntat temperaturile unei veri incendiare". Să sperăm
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
zadar temperaturile unei veri incendiare." Este evident însă că, până și în ipostaza de umil servitor al cititorului, el se consideră un fel de erou al scrisului, care, hotărât să-și ducă la bun sfârșit opera, a "înfruntat temperaturile unei veri incendiare". Să sperăm că patria îi va fi recunoscătoare pentru acest sacrificiu. Faptul că are despre sine o părere mai mult decât favorabilă îl determină pe Liviu Antonesei să pretindă că face parte dintr-o elită a iubirii. După părerea
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
cot cu sumedenia de femei de serviciu. Se aduceau lemne pentru foc, bucătăriile deveneau un fel de forje, numărul lighenelor, oalelor și crătițelor era incomensurabil. La țară, bunica paternă făcea pînă și pîinea, într-un cuptor de lîngă bucătăria de vară. Nu știu ce anume se cumpăra, în afara unor ingrediente, de la magazin. Astăzi, în pragul Sărbătorilor, toată lumea aleargă de colo-colo prin oraș. Odinioară, totul avea loc în gospodărie. Porcul, dacă nu era crescut și el acolo, împreună cu găinile, curcile și restul orătăniilor, era
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
El o întreabă, după aceea: Ia vezi, s-a mai lăsat praful afară? Ea ridică perdelele. Trage jaluzelele, care scîrțîie văzîndu-se praful prin interstițiile de lemn, de trestie, un praf ce colorează lumina, ca într-un amurg deși e dimineața, vara, iar soarele bate puternic în jaluzele... Cînd trage cu putere jaluzelele în sus, praful depus pe ele sboară în odaie răspîndindu-se peste tot. El, în pat, din cauza maladiei, discută cu ea și cu slujnica bătrînă de la țară... " Ăsta nu-i
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
fard, fiind vorba de vizita unor cunoscuți de-ai ei, din Austria, iar fardul acesta depus peste pielea mortificată, ce nu se mișca în timp ce vorbea febril, de astădată în limba germană... Era îmbrăcată într-o rochie simplă de stambă, fiind vară. Era și mai slăbită după accident. Avea la subțiori smocuri galbene de păr lipite de sudoare, ceea ce îi dădea un aer provocător. Pe brațul stîng poartă un manșon de ghips care îi joacă pe antebraț ca o brățară foarte largă
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
o revistă literară mai veche") și... " Seara, după ce mă dezbrac, mă bag în pat,/ sting lumina/ și-mi ștampilez pe unde apuc/ tot trupul." Totul e însuflețit și însuflețitor. Cuvintele cad oblic și fecund pe hârtie, ca o ploaie de vară. Singurele momente de destrămare a vrajei sunt acelea în care autoarea, nu numai copilăroasă, ci și puerilă, își comentează-explică reprezentările: " M-am apropiat de altar să sărut icoana/ și trupul gol al lui Iisus/ de jos și până sus/ părea
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
Luminița Marcu O americancă poposește în vara anului 1940 la unul dintre cele mai celebre hoteluri din Balcani: Athénée Palace din București. De aici, această doamnă trecută de patruzeci de ani, cu o biografie senzațională, suspectată de spionaj, cu un titlu de noblețe îndoielnic (contesă de Waldeck
O americancă la Athénée Palace by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16552_a_17877]
-
serios la Piatra Neamț. Dacă doresc, în primul rînd. Am remarcat-o pe Ana-Maria Marinca, absolventă 2000 de la Iași (Secția arta actorului mînuitor de păpuși și marionete), o prezență specială, fragilă, dar și plină de forță, pe care am întîlnit - în vara aceasta în concursul de preselecție pentru Gala Tînărului Actor (la Mangalia a obținut și Premiul de interpretare la Secțiunea individual). Rolul Suzy este debutul ei pe o scenă profesionistă. Cred că a pășit cu dreptul și, în ciuda unei inhibiții, există
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
lumea asta mare să nu-l petrec acolo, să nu-l contaminez, la rîndu-mi, cu ce-i profund în spiritualitatea și credința noastră. O ctitorie de care nu avea voie nimeni să se atingă. Și, totuși. De anul trecut, din vară, ne luptăm cu morile de vînt. Nepriceperea și reaua-credință sapă și sapă și sapă. Pelerinajul spiritual de la Muzeul }ăranului Român s-a mutat vis-ŕ-vis, la mormîntul lui Horia Bernea. Paznic neputincios. Mai rău, s-a încercat refacerea, din memoria neexersată
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
vremea aceea, cel mai ieftin zarzavat: mi se dădea zilnic conopidă. În afară de acestea, au fost numeroase împrejurările colegial-amicale în care mă vedeam cu Țucu. Mergeam cu el la expoziții, la concerte, la operă etc. Chiar și în cursul vacanțelor de vară, eram deseori împreună. În scrierile pe care mi le-ați trimis, nu se spune nimic despre faptul că Țuculescu și-a petrecut vacanțele de vară, de-a rândul a mai mulți ani de zile la Stațiunea Zoologică din Sinaia. Director
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
cu el la expoziții, la concerte, la operă etc. Chiar și în cursul vacanțelor de vară, eram deseori împreună. În scrierile pe care mi le-ați trimis, nu se spune nimic despre faptul că Țuculescu și-a petrecut vacanțele de vară, de-a rândul a mai mulți ani de zile la Stațiunea Zoologică din Sinaia. Director era un bătrân savant, profesorul de zoologie Bâznoșanu, o bunătate de om. Pe discipolii săi, asistenți la Universitatea din București, îi îndreapta spre studiul faunei
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
detaliu. Orele după-amiezii au trecut, nu știu când, nu știu câte, iar la plecare am avut o senzație de ireal pe care Bucureștiul adormit de căldură nu mi-a putut-o risipi. Mă invitaseră la ei, la Comana, locul unde-și petreceau verile, despre care-mi povestise de atâtea ori Leo Șerban, unde aveau să plece curând. Poate vii la ziua lui Gellu, pe 1 august, a spus Lyggia. Dar nu m-am dus. La Comana La Comana am ajuns abia în 2003
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
din lume, așa că uneori mă întrebam când mănâncă și când doarme. Avea un adevărat talent de a strânge oamenii laolaltă). La Comana se ajunge pe o șosea șerpuită, la sud de București, trecând prin sate cu nume ciudate. Era tot vară, 2 august, iar cu o zi înainte fusese aniversarea lui Gellu, care ar fi împlinit 88 de ani. Pentru că eram prima dată acolo (mai toți ceilalți erau obișnuiți ai locului) Lyggia m-a plimbat prin camerele de la etaj și prin
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
că o să te simți bine. E înconjurată de o curte plină de verdeață, din pomi se puteau "fura" deja pere și prune, după cum ne îndemna Lyggia, iar dincolo de gard fusese cândva un lac, acum secat. Lyggia continua să vină aici, vara, ca înainte. Curând după întoarcerea la București s-a mutat de pe Aviator Petre Crețu, în zona în care, în tinerețe, locuise împreună cu Gellu. Pe strada Paul Greceanu, bloc 20 A, etajul I Nu uita codul, 059", mi-a spus Lyggia
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
Dacă ar simți că-l evit, ar cădea în crizele lui de scuze și de justificări, care sunt mai insuportabile decît crizele de furie ale mamei. - Cred că am fost prea rigid cu elevii mei, continuă tata. Poate că la vară, voi, elevii, o să mă învățați și pe mine cîte ceva în legătură cu muzica nouă pe care o ascultă tinerii azi. Între timp, m-am apropiat cît mai mult de ușă. îi strig: - Bine, la revedere. Plonjez din nou în sala de
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
imensei săli iluminate cu neoane puternice; m-au luat frisoanele privindu-le, poate de emoții, poate pentru că aerul condiționat era fixat la grade joase, iar afară arăta 39 grade Celsius, chiar atâta arăta, anul acesta a fost cea mai fierbinte vară pe care am trăit-o, noroc că Riviera Adriaticii e un loc în care, din cauza brizei și a climei mediteraneene, nu simți căldura sufocându-te, nu ai senzația că vei face în clipa următoare atac de cord. Mie mi se
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
poate ca acea amintire să îmi mai conducă în vreun fel prezentul, doar sunt o femeie matură, conștientă de ceea ce pot și ce nu, de ceea ce mi se poate întâmpla și ce nu. Venise în vizită într-o zi de vară călduroasă, lungă, plină de praf, așa cum erau zilele din copilărie, de nu se mai terminau, o zi cât o săptămână. Se auzea de departe pufăitul motorului, apoi un pârâit prelungit, hurducat. Am fugit în stradă cu sora mea mai mică
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
despre toți membrii familiei, spunea că ne-a vizitat și altă dată, dar noi eram micuțe și nu-l mai Ținem minte. Mama l-a servit cu ciorbă de fasole verde (ceea ce nu lipsea niciodată din casă pe timp de vară, cât timp creșteau păstăi în grădina noastră) și plăcinte cu brânză, cu dulceață de prune (tot din cămara au tohtonă), noi îl priveam cum mânca și plescăia de plăcere. Plescăitul lui nu ni se păru dizgrațios, ca atunci când mama atrăgea
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
minte tot drumul, dar Țin minte că mirosea puternic a ben zină, transpirație și mușama încinsă. Am trecut de case, de grădini și câmp, apoi am ajuns în deal, acum se vedea tot orașul în vale, cuminte în soarele de vară ce sta să se domolească. Ne-am oprit, a oprit și motorul spunând că s-a încins și trebuie să se răcească, între timp pielea picioarelor mele s-a obișnuit cu fierbințeala sau mușamaua a preluat temperatura corpului, nu știu
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
un zid: capetele și vîrfurile de aripi se izbeau contra firelor de oțel, fine ca o pînză de păianjen și capabile să devină, dintr-o clipă în alta, mai tăioase decît ascuțișul unor săbii!" Un Oblomov de București primește, în vara anului 1973, vizitele unui anume "tovarăș Moraru", care-i pretinde o anume "colaborare", eveniment ce-l obligă a lua decizia gravă a desțărării: "Fără această intrevenție a unui anume organism în viața noastră, eu n-aș fi făcut niciodată acel
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
glaive,/ quand une turgescence miroite dans l'acier/ infirme, quand tout est imminent et que le noir/ ressemble ŕ une porte d'or qui crčve.") și cu versiuni românești din Baudelaire ("Iubito, amintește-ți aceea ce văzum/ În ceas de vară blând,/ În zori: o mortăciune, la cotul unui drum,/ pe-un pat de prund zăcând.// Cu pulpele în lături ca târfa în călduri,/ În otrăvite spasme,/ Ea își rânjea placidă nerușinații nuri,/ Cădelnițând miasme./.../ Muscoii bâzâiau pe burta nămoloasă/ A
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
Scriere autobiografică, nici jurnal, nici memorii, sau cîte puțin din ambele, volumul publicat de Editura Institutului Cultural Român readuce în atenție numele unei scriitoare despre care s-a vorbit nemeritat de puțin în ultimii ani. Pînă la un punct, destinul Verei Călin seamănă cu cel al Ninei Cassian. Scriitoare de origine evreiască, la fel ca Nina Cassian, Vera Călin nu a cunoscut în țară popularitatea acesteia, fapt de înțeles, cîtă vreme domeniul său de activitate a fost, cu precădere comparatistica și
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
literară din țară, un volum de însemnări autobiografice scris direct în limba română. Asemănările se opresc însă aici. Pentru că spre deosebire de "jurnalul" sporadic al Ninei Cassian care se referă în principal la viața sentimentală a poetei în anii '50, cel al Verei Călin pune în discuție, cu precădere, marile evenimente și dezbateri ale prezentului, este o cronică la zi, fapt ce îl apropie, ca mod de abordare, de Jurnalul Monicăi Lovinescu. Însemnările "diaristei" (notațiile seamănă cu cele de jurnal, chiar dacă ele nu
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
ajunsă la o vîrstă la care cei mai mulți devin hiper-conservatori, pentru a nu pierde competiția cu noul, implicarea sa permanentă în ceea ce s-ar putea numi o piață a ideilor. Nimic din ceea ce se întîmplă în jur nu îi este străin Verei Călin. Atentatele din Israel și evoluția tratativelor de pace din Orientul Mijlociu, alegerile din Statele Unite ale Americii, scandalul relației nepotrivite dintre fostul președinte Bill Clinton și stagiara Monica Lewinsky, tonul și temele dezbaterilor politice din România. Scriitorarea face planuri de călătorie
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
și celorlalte structuri mai mult sau mai puțin determinante ale vieții politice șase luni pentru a-și dovedi eficacitatea înseamnă o inutilă tragere de timp, tocmai bună pentru a șterge urmele vechilor poltronerii. Bun, vor trece șase luni, va veni vara, va fi soare, va fi bine. Și? Parcă văd cum va începe dl Băsescu s-o scalde, c-o fi, c-o păți, că Europa, că împrejurările, că oportunitățile, că prioritățile nu-i îngăduie să-și pună în aplicare planurile
Specialiști, cadre, nulități by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11965_a_13290]