43,157 matches
-
chibrituri, și cine nimerește măciulia de culoare diferită, trebuie să îndrăznească ceva. M-am nimerit eu să găsesc chibritul diferit. Pariul a fost să merg să caut solzi de dinozaur, sau altceva supranatural. Și pentru că se spunea că la Valea Verde ar fi așa ceva, m-am dus acolo, să văd dacă găsesc vreo urmă de solzi. De fapt, totul pornise cu mult înainte de jocul cu chibriturile... începuse din momentul în care găsisem un solz auriu de dinozaur, în plimbările mele, hoinărind
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ceva absolut important, ceva esențial, ce mă îndemna să vreau să găsesc solzii de dinozaur. Poate eu vrusesem să fac asta dinainte, mult înainte de pariul cu îndrăzneala... Era urmarea inevitabilă a faptului că găsisem solzul auriu. Am ajuns la Valea Verde cu autobuzul care a urmat șoseaua de printre coline, în zare dealurile devenind o întindere nesfârșită, ca o apă, cerul și pământul amestecându-se la orizont într-un spațiu eliberat de orice, inspirând dorința de lansare spre distanțe extinse. După ce
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
în ochii ei... e o întrebare care mă lasă în incertitudine. Dar nu despre asta era vorba acum. Și nu e cel mai important aspect al acestei povestiri... Am întâlnit-o pe drum, am zărit-o din depărtare, bluza ei verde de vară mi-a atras atenția și am recunsocut-o imediat, era o zi incertă în care copacii tocmai înfrunziseră, și salcâmii erau înfloriți, iar puful pomilor din crângurile de lângă șosea aducea mai mult mister pe deasupra ierbii proaspăt îndesită de intensa
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
se afla de fapt adevărul întâlnirii cu ea... Am continuat să merg la adunările din clădirea principală a satului, pentru a stabili cum să aflu despre solzii de dinozaur, sau încotro să plec în căutarea lor. Vizitele mele la Valea Verde au devenit un obicei. Consiliul satului a investigat legendele din zonă cu privire la solzii de dinozaur, pentru a-mi spune unde să-i găsesc, dar neajungând la nicio concluzie, ședințele s-au reluat, devenind numeroase, iar eu un musafir cunoscut al
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
prezent instantaneu, și orice minune era posibilă... Eu simțeam aceste lucruri, însă aveam convingerea că nu oricine observa adevărul întreg dincolo de aparențe. Nu aveam nicio îndoială că eram pe cale să descopăr solzii de dinozaur, prezența miraculoasă a Iasomiei în Valea Verde îmi confirma că acolo erau - dacă avusesem îndoieli înainte de a o întâlni pe ea, acum nu mai aveam. Era o certitudine că ajunsesem unde trebuia... norocul sau destinul mă aduseseră pe drumul spre țintă, acolo unde era adevărul fantastic al
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
nu s-au mai văzut nici chiuveta, nici ceștile, bineînțeles. Ce-a fost asta? s-a mirat Ghidușa. Unde-au dispărut? Se pare că nici n-au fost aici de fapt, ne-a explicat Iasomia. Ele-s acum în Valea Verde, acolo au fost în tot acest timp, și probabil noi le-am apărut lor cum ne-au apărut ele nouă, adică ele ne-au văzut apărând în sala clădirii principale, iar noi le-am văzut apărând aici. De ce? a întrebat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
de fapt, era posibil ceva inimaginabil: nu călătorisem în trecut, într-o vreme imemorială a dinozaurilor, ci pur și simplu ne transferaserăm în altă parte într un tărâm al miracolelor, al fantasticului, un tărâm care, poate, era paralel cu Valea Verde, atemporal și misterios, nedescoperit... Asta ar fi fost ceva extraordinar... M-am întrebat dacă nu cumva Iasomia venea chiar de aici, pentru că, în acel moment, mi se părea că devenise mai plauzibil ca ea să fi fost o ființă a
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
înțeles. Iar ea părea să înțeleagă și mai puțin, sau să nu-i pese deloc să înțeleagă și să-și explice. Era ca și cum ar fi vrut să se retragă din tărâmul fantastic, pentru a redeveni o persoană obișnuită, în Valea Verde... deși ea nu-mi păruse niciodată banală, acum o vedeam astfel pentru prima oară, și tocmai aici, într-un tărâm fantastic, unde ar fi trebuit să fie exact invers... Cerul se întunecase oarecum, și umbre nebănuite se întindeau peste apa
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
chiar odată cu ea... dovada era chiar strălucirea solzilor aurii. Acum ne era de-a dreptul evident că totul nu fusese doar un vis, că avusesem dreptate să credem în existența supranaturală a solzilor... Am hotărât să ne întoarcem la Valea Verde. Am alergat înapoi spre crâng, am trecut pe lângă fântâna cu cumpănă, care părea acum o fântână obișnuită și cam pustie... apoi am ajuns la drumul care ducea spre sat. Am mers direct spre clădirea principală, și imediat ce am intrat pe
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
din jurul nostru, în faptul că viața noastră nu mai era la fel de la o secundă la alta, ceva din energia lor miraculoasă ni se atribuia nouă acum... la fel cum, primul solz pe care-l găsisem înainte de a veni la Valea Verde îmi transformase mie existența, schimbând lucrurile și modificând întreaga lume din jurul meu, urmărindu-mă prin energia sa fantastică, de-a lungul timpului, făcând posibile minuni și miracole nebănuite, și influențând chiar felul meu de a percepe lucrurile... poate din această
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
nevăzute ale fierului, cocleli de argint și scăpărări de aur, praf de cărbune răcit, mătase de apus și strepezeală de răsărit. mă îngropi în vocea ta ca-n planctonul oceanului fără sfârșit, mă porți prin lagunele ei când albastre, când verzi, când calde, când reci, după cum bate vântul pasiunilor tale. chiar și când taci ca un munte în tihnă căzut, vocea ta, din departe și din adânc, mă cercetează precum nuiaua solomonarilor, precum fluierul moleșit al dresorului mă coagulează, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
căldura-ntre noi e o dungă subțire ce tremură clorotică-n vânt, se-ndoaie, se clatină dar nu se rupe, e singura care ne mai conține, ne abate din drumul cel scurt pe care, neabătut, ne aținem. în trunchiul cel verde al luminii sorbiți, coborâm sau urcăm, nu mai știu bine, ne ducem, venim, în frig ne topim? în căldură aburim? cerșetorii pentru ei iarna e o hârtie mototolită în care se îmbracă aidoma unor regi, se încălzesc la propriul răsuflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cărbune răcit din focul străvechi coborâtor din stele și-n glasul lor cel hârâit se-nvolbură cenuși ce-i dibuie cu-apucături de hiene. curg visele din ei, mirosul îi hrănește, frumoși sub pojghițe de jeg ei bat în ape verzi de jad ca zeii tăcuți, misterioși, senini, ce taina-și poartă-n zâmbetul strivit și-n trupul ca un ascuțit meteorit căzut direct în miezul grabei noastre. ei sunt doar cerșetorii fără de noroc lovind în noi ca darabana ploii, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
frigul se preschimbă în albastre lumini. beție ușoară, străluminată de drumul cel lung al mirării, șerpuindu-i sub piele într-un dans iscusit. vă spune ceva bobița de transpirație ce-i frăgezește lui fruntea, i-o face amară precum coacăza verde? acolo, în căderea de sudoare alungită, văd limpede julitura genunchiului ce și-a câștigat dreptul la cicatrice, la balsamul mângâios al luminii. musca și păianjenul de când mă știu, dorm cu tâmpla pe o pânză de păianjen, ușoară, flexibilă și transparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
zăpada din noi plouă peste zăpada din noi, plouă cu sânge de rândunică, între dinții încleștați se încearcă să crească iarba. noroiul înroșit se substituie limpezimii din vene, un puls greoi ne gâtuie saltul, unul spre altul, iar mușchiul cel verde albește, în efortul de a găsi nordul. undeva, se crapă de ziuă, lumina picură în stropi de rășină brună și băltește. întunericul, cu piei sfâșiate, ca o fiară obosită, se ascunde în vizuină, înaltul sună a tobe de pluș iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
slujbă. alunecare miezul pietrei palpită și mut se dezghioacă în calicii de floare, în nebănuite catifele și moliciuni. acolo se desfată o culoare ce aduce a sidef și foc. miezul pietrei are sămânță de lună, sămânță de soare. uneori, e verde și doare, neliniștit, adună în sine misterul marelui bum din care ea vine, tot vine și nu se trădează. miezul pietrei e un ochi treaz, cu privirea întoarsă, un vaier, un hohot de râs, un suflet ce visează, o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
e sacru și agrest ca-n începutul de lume, ca infinitul într-un strop de ploaie. hrană să mănânci o caisă ca și cum ai mesteca soare, să ți se lumineze gura de razele ei dulci și arzătoare. să mănânci un pepene verde ca și cum ai despica noaptea și ai curăța-o de sâmburii stelelor pe care, dacă i-ai înghiți, te-ar arde pe dinăuntru. să mănânci un strugure ca și cum ai topi pe limbă drojdiile din vinul de viață lungă. și să simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
vă vorbesc dintr-un sine străvechi, de mult de tot nu mai sunt tânără, dar iubesc hora în care se sinucid cuvintele, împrumutându-și generos substanța. piatra piatră cu sânge alb, martor al tinereții mele, piatră cu miez de măr verde, piatră cu vise conservate în striuri de-o puritate tăioasă. piatră arzând, sfârâind pe firul invizibil al incandescenței mele, piatră mai rece și grea decât moartea, piatră lucioasă ori plină de zgrunțuri, la loc de cinste te țin, în sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
totul și pe sine cu fierbințeală. nouă ne sucombă, insesizabil, grăuntele de somn în care am sperat ca într-o izbăvire. lucrurile se fisurează, în timp ce, nevăzut, se primenesc, cască în noi buzele rănilor ca pe niște răsărituri prea timpurii, prea verzi pentru a putea fi tămăduitoare. osmoză când vei auzi tânguirea osului meu sacru, cum o pasăre ce-și pregătește înnoptarea, să știi că-n mine asfințitul e-o baltă fără fund, cu nuferi albi abia deschiși ce-și caută suflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Este făcut din lână Țesută și prinși pe el fluturi - - vine în spate peste cămașă. Este făcut din lână Țesută și prinși pe el fluturi - este făcut din lână Țesută. Cu el se încinge mijlocul (culori roșu, albastru, alb, portocaliu,verde) - - este făcut din piei de oaie. Pe margini sunt cusute flori de diferite culori cu acul - - este făcută din mătase, iar pe margini are ciucuri lungi. La fetele tinere cârpa este înlocuită de,somot. Somotul este făcut din catifea și
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
ca trăsătură definitorie a personalității umane, nu are grade de comparație, lucrurile fiind tranșante: ești ori nu ești om de caracter. Pericol Pericolul de a greși este minim dacă acțiunea a fost bine gândită iar conștiința i-a dat undă verde. Învinuire Pentru eșecuri e mai lesne să dai vina pe alții. Demnitari Demnitarii care se preocupă mai mult de propria îmbogățire și mai puțin sau deloc de nevoile celor care i-au ales nu au ce căuta în forurile înalte
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Expresionismul în cinema. Cel mai recent volum al lui Petre Rado este publicat postum, sau, după cum afirma Carmen Firan în introducere, "apare mai devreme decât era plănuit și în același timp prea târziu". Trebuie spus de la bun început că Iarba verde dintre case este un volum (re)compus și eterogen. Întâlnim aici cronici de film, mici eseuri, interviuri și texte memorialistice, care, la prima vedere, sunt așezate destul de haotic și fără discernământ. Pe parcursul lecturii însă, texte care, la un moment dat
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
peticită, igrasia canceroasă a fațadelor, lipsa de logică edilitară a orașului" (p. 90). Oricine poate recunoaște în descrierea exemplară a lui Petre Rado spoiala care ne înconjoară și ne trimite direct la zicala cu gardul vopsit și leopardul aferent. Iarba verde dintre case nu e nici o carte importantă, nici o carte care să facă valuri, nici o carte care va ajunge la mulți cititori. E doar o mică mărturie, înduioșătoare și discretă, întocmai pe măsura autorului ei.
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
din metal negricios - în care ficțiunea științifico-fantastică se amesteca insesizabil cu viziunile coșmarești medievale - ce au dizlocat dintr-o singură lovitură sute de hectare de pămînt arabil, a cărui scoatere din circuitul agricol trebuia compensată de productivitatea sporită a spațiilor verzi din fața blocurilor și a rondourilor pentru flori din fața caselor. A doua consecință a fost una demografică și etnofolclorică, ușor de observat chiar la fața locului, și ea s-a manifestat prin depopularea satelor, prin îngroșarea mahalalelor urbane și prin strămutarea
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
un nou judecător de instrucție, pentru documentarea, evaluarea și rezolvarea Cazului. Noul jude e dublat, pe plan local, de o echipă oarecum împrospătată. Comisarul Petrache i-a luat locul lui Aron, fostul comisar care a plecat, zice-se, cu Pisica Verde; fostul judecător, Ștefan, a murit (din întâmplare? din proprie voință? de mâna altuia?); agentul Mateuț, cu rapoartele lui minuțioase, dar prea lirice, a fost înlocuit de alți agenți, cu nume mai exotice (Xava, Timon, Parmena, Onisim) și de un grefier
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]