4,259 matches
-
se face, În urma ta, tot mai mică, iar petele roșii, ca sângele proaspăt, palpită pe cărarea Încețoșată pe care Înaintezi cu picioarele tot mai moi, cu pantofii uzi de rouă. E o schimbare bruscă de sunete, de culori, de lumină. Verdele intens al brazilor urcă spre culmea Învăluită În abur, dedesubt verdele fraged al pajiștii, cărarea cleioasă pe care strivești smocuri ațoase de iarba-miresei cu bocancii care te strâng, atenție să nu aluneci! Atenție să nu... De câte ori n-ai mai mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sângele proaspăt, palpită pe cărarea Încețoșată pe care Înaintezi cu picioarele tot mai moi, cu pantofii uzi de rouă. E o schimbare bruscă de sunete, de culori, de lumină. Verdele intens al brazilor urcă spre culmea Învăluită În abur, dedesubt verdele fraged al pajiștii, cărarea cleioasă pe care strivești smocuri ațoase de iarba-miresei cu bocancii care te strâng, atenție să nu aluneci! Atenție să nu... De câte ori n-ai mai mers pe aici, la fel, la fel, la fiecare pas picioare nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acum, riscurilor și să suporți atâtea emoții de ce? Nu te poți Întoarce Într-un loc, sperând că te Întorci În timp, crede-mă, dragul meu! Ceea ce vrei tu să regăsești nu mai există nicăieri altundeva decât În mintea ta... Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți În grădini, și ea pedalează fără nici o grabă, pentru că e prea frumos afară ca să se grăbească. De pe pod vede Rinul verde, până departe, spuma albă, ridicată peste ecluze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ajung crengile platanului? Ce bine știe cum Înaintează umbra crengilor Înfrunzite de la ceas la ceas, acoperind pe rând colțurile camerei ei, la această vreme de sfârșit de aprilie... Când deschide geamul, crengile Înfrunzite Îi intră În odaie cu mirosul de verde, melodios, cu lumina aurie, catifelată, Sonate für Klavier und Violine nr. G-dur op. 72 von Johannes Brahms, ea coboară capacul pianului, merge până În dreptul ferestrei și privește ca În somn copacii albi, Înfloriți pe dealurile verzi, până când soarele coboară În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
spus lui Traian ieri, Încercând să Îl convingă să asculte o violonistă de excepție și să se dezmorțească Într-o scurtă plimbare prin parcul plin de animale și opere de artă, Înainte să pornească pe drumul lung spre casă. Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți deasupra imenselor geamuri limpezi. Iar tu pedalezi fără nici o grabă pentru că e prea frumos afară ca să te grăbești, de pe podul pe care treci acum, vezi Rinul verde până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți deasupra imenselor geamuri limpezi. Iar tu pedalezi fără nici o grabă pentru că e prea frumos afară ca să te grăbești, de pe podul pe care treci acum, vezi Rinul verde până departe, vezi spuma albă, ridicată peste ecluze, vezi copacii albi, Înfloriți pe dealurile verzi, auzi clopotul catedralei. Peste o săptămână e Paștele, peste o săptămână e sărbătoare, apeși pe soneria invizibilă și aștepți să vină Klara sau Walter sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
atunci când stăteam la una din mesele acelea interminabile, foarte puțin animate, Îi simțeam pe toți că, mai pe furiș, mai pe față, se uită la mine, că nu mă scapă o clipă din ochi, că nu-mi pierd nici o vorbă... * Verdele intens-umed al pajiștii. Păunul, cu coada desfăcută, sărbătorește, se grăbește, solemn și caraghios, spre paznicul Înconjurat de rațele sălbatice care se Înghesuie, măcănind, În jurul lui. Doar un porumbel cenușiu gulerat vine mai departe, În urma lor, ca o găină prea domesticită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dar numai ca să se uite, atent, la ea, pentru că Îl surprinde tăcerea ei din ultimelele minute. Ce faci, draga mea?! Plângi? Plângi ori mi se pare mie? Zâmbetul din glasul lui, Întâlnind zâmbetul ei silit și ochii lui măriți, cu verdele decolorat de sticla groasă a ochelarilor. —E ceva mecanic, să știi. După patruzeci de ani, din păcate, mi se umplu automat ochii de lacrimi. La anumite cuvinte, la o muzică anumită. Poate e o simplă alergie... Sentimentul de umilință față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
arși, la bombardament. Eram atunci alte persoane și trăiam o altă viață, a spus Înțeleptul Hermann. Tu ai să te uiți la el fără să-l vezi, ai să mergi, Înconjurată de ei toți, ca o somnambulă, prin mirosul de verde, de proaspăt, prin lumina aurie, catifelată. Va fi cu trei săptămâni și trei zile Înainte de explozia uzinei În care o să moară Hermann. * — Locurile, lucrurile se schimbă odată cu oamenii, deși sunt mai rezistente ca ei. Se schimbase și fosta noastră casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În altă parte. Într-o râpă. Ai zice că s-a mutat Mana În râpă - fără bărbați, numai femei și copii, În văgăuna lutoasă, umedă, Întunecoasă, mirosind a lemn putred, a frunze putrede, a urzici. Mai miroase a fum de verde. Și Încă, a ierburi grase, mustoase, pipăroase - verzi. Dar mai ales a mâncare bună miroase; de mi se Împăinjenește văzul. Și nu mai miroase mâncarea a mâncare: am mâncat-o! Acum pădurea cu tot cu râpă și cu noi miroase a Duda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și codiță, pepenele de plumb cât nuca - ușor Îndoită; are și... a avut el, dar s-a rupt singură, de frunză vorbesc, am Îndoit-o eu, să văd dacă se rupe - s-a rupt: dacă era de plumb, nu de verde... Așadar, plumbii sunt ca nucile de mari, de forma cantalupilor, cu urme de felii, iar lângă codiță, lângă frunzuliță, o găuriță cam cât o bortiliță - prin care vezi că pe dinăuntru-s goi. Că, dac-ar fi plini, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mult. Dar adevărul era că Julia și merita. Femeia era absolut splendidă. Avea un păr blond, lung până la nivelul umerilor, pe care îl menținea permanent strălucitor și drept. Coama bogată, de culoarea mierii, îi scotea în evidență ochii de un verde pal. Julia își desăvârșea aspectul de femme fatale colorându-și întotdeauna buzele pline - de-a dreptul de invidiat - cu rujuri în nuanțe frapante. Trupul Juliei avea subțirimea unui adolescent. Asta datorită celor trei excursii pe săptămână la o sală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
desfaci fermoarul? Doamne, e un adevărat chin să îmbraci și să dezbraci rochia asta! Când fermoarul i-a eliberat carnea din strânsoare, femeia a oftat ușurată, iar rochia din tafta verde s-a prăbușit pe podea într-un morman șifonat. Verdele era culoarea preferată a lui Susan atunci când venea vorba de haine. Asta pentru că orice culoare mai îndrăzneață, roz sau portocaliu, ar fi făcut notă discordantă cu roșul natural al părului. — Să știi că e un adevărat blestem să fii femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe Susan! Susan s-a târșâit către ele cu o mină intimidată. —Mamă, Doamne, Julia, ai niște prieteni atât de frumoși și de plini de fascinație. Mă simt ca ultima cerșetoare. —Ei, draga mea, nu arăți deloc ca o cerșetoare! Verdele te prinde de minune. —E una din richiile mele preferate. de mulți ani. După ce mersese cu ea la balul firmei lui Nick, Susan își dăduse rochia la una din curățătoriile chimice, unde hainele sunt gata a doua zi. Femeia i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Jade era o negresă splendidă, cu un trup statuar și un păr mătăsos, numai bucle, care-i fluturau pe creștet ca niște arcuri sărite din saltea. În mod neobișnuit pentru o persoană de origine afro-caraibiană, Jade avea ochii de un verde pal - culoare care avea un efect năucitor pe fundalul pielii ciocolatii. În facultate, Jade și Julia fuseseră cele mai bune prietene: formau un cuplu fantastic atunci când ieșeau prin baruri și cluburi sau mergeau împreună la petreceri. Amândouă erau asaltate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de apă, din care se înălța un abur gros și tulburător. Iată, în sfârșit, miraculoasa și fecunda unire, și în curând, cu soarele din aceeași după-amiază chiar, adormitele semințe ale acheb-ului se vor trezi dintr-o dată, vor acoperi întinderea de verde și vor transforma aridul peisaj în cel mai frumos dintre ținuturi, înflorind doar câteva zile, pentru a se cufunda apoi într-un nou și lung somn până la următoarea furtună care, poate, va întârzia alți cincisprezece ani. Era frumos acheb-ul liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
al unei mări vălurite și amenințătoare avu darul să-l hipnotizeze, cufundându-l într-o transă în timpul căreia rămase nemișcat și absorbit, ca o statuie fără viață. Apoi, prima rază de soare descompuse cenușiul într-un albastru luminos și un verde opac, încât albul spumei părea mai intens, contrastând cu negrul amenințător al unor nori prevestitori de furtună ce se apropiau dinspre apus, și urmă o explozie de forme și lumini cum nu și-ar fi putut imagina vreodată; și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
meditație. Orașul se trezea. Ceea ce noaptea fuseseră doar ziduri înalte cu ferestre închise și imprecise pete întunecoase de vegetație, la lumina zilei se transformase într-o risipă de culori, unde roșul violent al autobuzelor contrasta cu albul fațadelor, galbenul taxiurilor, verdele copacilor frunzoși și amestecul anarhic al afișelor țipătoare ce acopereau zidurile cu miile. Și lumea. S-ar fi zis că toți locuitorii pământului își dăduseră întâlnire în dimineața aceea pe larga promenadă maritimă, intrând și ieșind din clădiri, ciocnindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o să meargă cu băiatul Mirelei, și nu mai contenește minunându-se ce băiat frumos, zici că-i o pictură, și-ai zice că-l leagănă nu doar cu brațele, ci și cu privirea. — Parcă are ochi albaștri. — Uneori bat în verde, spune Mirela. Se mai schimbă. Are opt luni abia... — Seamănă cu tine. Ochii ăștia mari și verzi, și gura, și nasul... — Seamănă cu tac-su. — Cu cine? Cu mârlanu’ ăla de Velicu? Fugi de-aici. Ăla are față de drac. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
imensă, cam cât trei terenuri de badminton puse unul lângă celălalt, dar noi foloseam doar două treimi din spațiu; de partea cealaltă a peretelui despărțitor se auzeau bufniturile și mormăielile care Însoțeau un antrenament de fotbal. Totul era vopsit În verde, de la podea până hăt, la eșafodajul de traverse și căpriori din fier care se Întindea pe tavan, dedesubtul luminatoarelor Încastrate În acoperișul boltit. Vopseaua Începuse să se cojească pe alocuri, dând la iveală nuanța deprimantă de muștar peste care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
podea până hăt, la eșafodajul de traverse și căpriori din fier care se Întindea pe tavan, dedesubtul luminatoarelor Încastrate În acoperișul boltit. Vopseaua Începuse să se cojească pe alocuri, dând la iveală nuanța deprimantă de muștar peste care se aplicase verdele. Aceasta nu era o sală pentru tinerii și tinerele În plină ascensiune profesională, unde cotizațiile anuale plătite de membri să se ridice la câteva sute de lire; era proprietatea Consiliului Local din Chalk Farm și funcționa cu un buget minimal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
voce plângăreață. E rândul meu să fac cinste. Am observat că, deși invitația ne era adresată amândurora, ochii lui o fixau pe Rachel. — Scuze, Jeff, dar sunt foarte obosită. Am luat un căuș plin cu mini-cutii de chibrituri de un verde pal de pe polița șemineului și le-am Îndesat În buzunarul hainei. Nu mă văzuse nimeni. L-am umplut și pe celălalt. Acum chiar că aveam coapse ca ale Lollobrigidei. Rachel se lăsă Înduplecată ca o fraieră. — Păi, poate mai stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a plecat acum o jumătate de oră. * * * Am găsit-o pe Lesley În vestiarul femeilor, care era gol acum, după vânzoleala de la prânz. Era ghemuită pe o bancă și se vedea că plânsese. Combinația dintre galbenul costumului de gimnastică și verdele colanților, care era extraordinară atunci când era veselă, Îi făcea acum fața să pară mai palidă. Chiar și ochii ei albaștri arătau mai deschiși decât de obicei, Înconjurați de pungi roșii, umflate. I-am adus un simulacru de ceai de la aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
chiriilor mai mari plătite de magazinele de ghete. Dar Camden nu mai era ca pe vremuri Încă de când demolaseră majoritatea clădirilor vechi din jurul stăvilarului și construiseră o piață acoperită nou-nouță, o adevărată fantezie victoriană, cu scări din metal vopsite În verde. Neîndoielnic că turiștii preferau varianta asta, ceea ce reprezintă cea mai severă critică pe care o poți aduce oricărei Înnoiri. Am trecut strada și-am rămas În picioare la capătul podului, admirând priveliștea de pe canal. Apa era la fel de stătută și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nimic, e Închis În sine, În spatele unui zid până-n nori și cu porțile ferecate. Și Îi privește ca pe niște intruși pe cei zece bărbați Înarmați care vin să Întrerupă sacrificiul. Aceștia poartă, pe tichiile de fetru, Însemnul de un verde pal al ahdath-ilor, străjile orașului Samarkand. De Îndată ce i-au văzut, agresorii s-au Îndepărtat de Khayyam; dar, ca să-și justifice purtarea, s-au apucat să strige, luând mulțimea drept martor: — Alchimistule! Alchimistule! În ochii autorităților, faptul de a fi filozof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]