2,765 matches
-
Dionis este de aceea la Nietzsche reprezentantul muzicii. Atitudinea depreciativă față de Orfeu și orfism devine evidentă după ruptura cu Wagner, care este caracterizat în capitolul 87 („Despre vanitatea artistului”) din „Știința veselă” (1882) drept un „Orfeu al tuturor mizeriilor secrete” (verdictul este repetat în „Nietzsche contra Wagner”, 1895). Tendințele ascetice ale orfismului sunt evidențiate deja în capitolul 5 („Întrecerea lui Homer”) din „Cinci preambuluri pentru cinci cărți nescrise” (1872). Personajul a inspirat pe mulți muzicieni, de exemplu: Una din cele mai
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
a recunoscut înfrânt și a demisionat. Un an mai tarziu, Milošević a fost extrădat pentru a se prezenta în fața Tribunalului Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie, însă va muri după 5 ani de închisoare doar cu 50 de ore înaintea declarării verdictului. Milošević, suferind de boli grave ale inimii, de tensiune și diabet, a murit în urma unui atac în condiții neelucidate. Unii dintre susținătorii lui cred că a fost omorât în închisoare înainte de a se pronunța un verdict. s-a nascut pe
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
de ore înaintea declarării verdictului. Milošević, suferind de boli grave ale inimii, de tensiune și diabet, a murit în urma unui atac în condiții neelucidate. Unii dintre susținătorii lui cred că a fost omorât în închisoare înainte de a se pronunța un verdict. s-a nascut pe 22 august 1941 în orașul sârb Požarevac; a fost mezinul familiei iar fratele său, Borislav era mai învârsta cu trei ani. Tatăl său, Svetozar Milošević care era preot ortodox răspopit, și-a părăsit familia în 1950
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
a fost o serie de procese politice ale oponenților lui Stalin care au avut loc în timpul Marii Epurări. Ele sunt pe drept considerate procese spectacol, în care verdictele erau știute chiar înaintea începerii judecăți propriu-zise. Inculpații au fost acuzați de conspirație împotriva Uniunii Sovietice, de tentative de asasinare a lui Stalin și a altor lideri sovietici, de încercari de dezmembrare a URSS-ului și de restaurare a capitalismului
Procesele de la Moscova () [Corola-website/Science/299648_a_300977]
-
asupra afacerii Dreyfus. Deoarece "Le Figaro" îi refuzase ultimele articole, cu scopul de a-și păstra cititorii cu opțiuni conservatoare, scriitorul se adresează ziarului "L'Aurore". Termină redactarea articolului în cele patruzeci și opt de ore care au urmat pronunțării verdictului. Deși numele inițial este "„Scrisoare către Dl. Félix Faure, Președintele Republicii”", Ernest Vaughan (directorul de la "L'Aurore") și Clemenceau găsesc un alt titlu, mai scurt și mai percutant: "„J'accuse...!”". Numărul de joi, 13 ianuarie 1898 al "L'Aurore" își
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
Procesul este amânat și dezbaterile sunt mutate pe 18 iulie. Labori îl sfătuiește pe Zola să părăsească Franța și să stea în Anglia până la sfârșitul procesului, iar Zola se supune. Acuzații sunt din nou condamnați. Zola pleacă imediat în seara verdictului, înainte să i se comunice oficial decizia instanței și să devină executorie. Ca și în cazurile lui Hugo, Voltaire sau Vallès, acest exil declașează un val de opinii. La 18 iulie 1898 așadar, Zola, fără niciun bagaj, ia trenul de
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
Labori, unul din avocații lui Dreyfus, este ținta unei tentative de asasinat la Rennes, tentativă care amână dezbaterile pentru aproape o săptămână. Zola îi aduce de mai multe ori dovada afecțiunii sale, Labori fiind fostul său apărător în fața tribunalului. Un verdict de vinovăție cu circumstanțe atenuante este oferit la 9 septembrie. O nouă nedreptate. În "L'Aurore" din 12 septembrie, Zola explodează: "„Îmi este groază, [...] simt teroarea absolută a omului care vrea să realizeze imposibilul, fluviile să urce înapoi spre izvoare
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
dialecticii"), în care face o critică pertinentă a materialismului dialectic, dezlănțuie furia Partidului Comunist Francez, care îi intentează un simulacru de "proces" în sala "Mutualité" din Paris, "tribunalul" fiind alcătuit din floarea filozofilor partidului, și care se încheie cu un "verdict" de condamnare a cărții. În 1945, Merleau-Ponty este numit profesor de filozofie la universitatea din Lyon, apoi, între 1949 și 1952, profesor de psihologia copilului și pedagogie la Sorbona. În sfârșit, în 1952, devine titular al catedrei de filozofie la
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
ultimelor șapte întâlniri ale grupului. Comisia de anchetă, aflată sub patronajul țarului, este condusă de generalul Ivan Nabokov și îi are ca membri pe contele Pavel Gagarin, contele Vasili Dolgorukov, generalul Iacob Rostovțev și pe Leonty Dubelt, comandantul poliției secrete. Verdictul este dat pe 16 noiembrie 1849. Din cei douăzeci și doi de acuzați, în afară de unul, toți vor fi condamnați la moarte prin executare. După alte surse, numărul condamnaților la moarte este cincisprezece. În timpul interogatoriului, Dostoievski încearcă să se disculpe, spunând
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor fostei Securități a stabilit în ședința sa din 13 septembrie 2007 faptul că Andrei Andreicuț a făcut poliție politică. În data de 9 octombrie 2007 plenul CNSAS a respins contestația formulată de Andrei Andreicuț împotriva verdictului de colaborare. Cu ocazia respectivă, Laurențiu Tănase, membru al CNSAS la propunerea PSD, a declarat că notele furnizate de Andreicuț erau "total nevinovate". Fostul disident Gabriel Andreescu a publicat în ediția din 18 octombrie 2007 a ziarului Ziua extrase din
Andrei Andreicuț () [Corola-website/Science/299365_a_300694]
-
și faptul că intenționează să se căsătorească cu o străină. Andreicuț l-a denunțat scriind în nota sa informativă către Securitate din 28 octombrie 1983 toate aceste date intime. În 15 februarie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia a anulat verdictele de colaborare date de CNSAS. Curtea de Apel Alba Iulia a invocat din oficiu o excepție procedurală legată de decizia nr. 51/2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 6 februarie 2008, prin care Curtea Constituțională a admis excepția
Andrei Andreicuț () [Corola-website/Science/299365_a_300694]
-
unor dezbateri publice legate de colaborarea ei cu fosta Securitate, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității considerând că a făcut poliție politică. În martie 2007, ca urmare a deciziei definitive a Curții de Apel de a respinge contestația depusă asupra verdictului Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității prin care care susține că Mona Muscă a făcut poliție politică, Muscă și-a anunțat demisia din Parlament și din Partidul Liberal Democrat. Mona Muscă a absolvit în anul 1972 Facultatea de Filologie
Mona Muscă () [Corola-website/Science/298780_a_300109]
-
al Partidului Inițiativa Națională a declarat public că dosarul Mona Muscă a ajuns pe masa de lucru a CNSAS . Din cauza colaborării ei cu fosta Securitate, Biroul Permanent Central al PNL a decis pe 14 august 2006, fără a mai aștepta verdictul CNSAS, retragerea sprijinului politic pentru Mona Muscă . Ulterior, Mona Muscă a fost exclusă din PNL . Mona Muscă a negat faptul că ar fi făcut poliție politică și a decis publicarea dosarului său de Securitate pe internet. De asemenea, ea și-
Mona Muscă () [Corola-website/Science/298780_a_300109]
-
decembrie, regele detronat a fost adus din Templu pe străzile aglomerate și tăcute să stea în fața Convenției și să audă acuzația de înaltă trădare și crime împotriva statului. La 15 ianuarie 1793, Convenția, compusă din 721 de deputați, a votat verdictul. Având în vedere dovezi incontestabile de complicitate a lui Ludovic cu invadatorii, 693 de deputați au votat pentru vinovăție, nici unul pentru achitare și 23 s-au abținut. A doua zi, un vot prin apel nominal a fost efectuat pentru a
Ludovic al XVI-lea al Franței () [Corola-website/Science/298943_a_300272]
-
le cita erau cele ale filosofului Paul Feyerabend, pe care l-a citat: „Biserica în vremea lui Galileo stătea mult mai aproape de rațiune decât Galileo însuși, și ea lua în considerație și consecințele etice și sociale ale învățăturilor lui Galileo. Verdictul său împotriva lui Galileo a fost rațional și just iar revizuirea acestui verdict se poate justifica doar pe temeiul a ceea ce este oportun din punct de vedere politic.” Cardinalul nu a indicat clar dacă era sau nu de acord cu
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
Biserica în vremea lui Galileo stătea mult mai aproape de rațiune decât Galileo însuși, și ea lua în considerație și consecințele etice și sociale ale învățăturilor lui Galileo. Verdictul său împotriva lui Galileo a fost rațional și just iar revizuirea acestui verdict se poate justifica doar pe temeiul a ceea ce este oportun din punct de vedere politic.” Cardinalul nu a indicat clar dacă era sau nu de acord cu afirmațiile lui Feyerabend. El a spus, însă: „Ar fi o prostie să construim
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
permanentă dintre narațiunile minciunii și imperativul adevărului, dintre mirajul ficțiunii cu care copilul asociază minciuna - cadru nelimitat al imaginației explozive - și necesitatea de a produce adevăruri la care cei din jur să se poată raporta și în funcție de care să dea verdicte. În lumea minciunilor, copilul e creator de „scenarii de socializare” cu inventivitatea debordantă, imaginând întâmplări care pot produce rupturi în ordinea realității. Minciuna e disruptivă, anulează cronologia safe, produce neașteptat. Când devine, de fapt, minciuna o realitate neconstrângătoare? Cum își
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
puternic accesul către și din aeroport. Compania Uber a spart însă grevă, manifestând o lipsă clară de solidaritate și speculând situația pentru profit. (Citește întreg materialul aici.) III. Concluzii În octombrie anul trecut, o instanță din Anglia a acordat un verdict fără precedent: companiei Uber i s-a impus să recunoască doi dintre șoferii săi „parteneri” că angajați și să le acorde beneficiile firești de care trebuie să se bucure orice muncitor: concedii de odihnă plătite, concedii de sărbători și venitul
DOSAR: BOICOT UBER () [Corola-website/Science/296184_a_297513]
-
se exclud cazurile în care un inculpat a pledat vinovat acest procent ajunge la „mai puțin de o treime”. Încălcările de procedură în cazurile DNA de profil înalt au fost evidențiate ca fiind o problemă importantă, cu exemple, inclusiv de „verdicte de vinovăție securizate cu dovezile necoroborate ale martorilor care depun mărturie în schimbul imunității”. În plus, uneori, „suspecților li se spune că în cazul în care nu cooperează atunci membrii familiei ar putea fi de asemenea acuzați”. DNA a fost de
Direcția Națională Anticorupție () [Corola-website/Science/306977_a_308306]
-
Doicaru a murit în februarie 1991 la o partidă de vânătoare desfășurată în apropiere de comuna Costești, la sud de Focșani, fiind împușcat de un glonț, deși toți participanții la vânătoare aveau cartușe cu alice. Anchetatorii morții sale au dat verdictul de "sinucidere prin împușcare", iar dosarul său a fost clasat.
Nicolae Doicaru () [Corola-website/Science/308088_a_309417]
-
casa din Lake Washington de către un electrician. Circumstanțele dubioase ale morții lui Kurt Cobain au pornit o întreagă dispută în jurul morții sale, ce continuă și în ziua de azi: de-o parte sunt cei care au căzut de acord cu verdictul poliției - cel de sinucidere, iar de altă parte sunt cei care consideră că moartea sa a fost cauzată de o crimă. Cobain scria des în jurnal, lăsând 22 de caiete după moarte. În noiembrie 2002 o selecție din acestea a
Kurt Cobain () [Corola-website/Science/308127_a_309456]
-
cu Dukla Praga, Gruia s-a îmbolnăvit foarte grav, având o febră de 40 de grade, și o stare foarte proastă, cu dureri în gât și transpirație rece. A apelat la doctorul cehoslovac, deoarece formația Steaua nu avea medic, iar verdictul acestuia era crunt 3-4 zile la pat, ceea ce însemna că acesta rata finala, care avea loc în seara acelei zile. Întrebat dacă Gruia va putea totuși juca, doctorul cehoslovac a fost ferm: acesta putea intra în teren doar dacă era
Gheorghe Gruia () [Corola-website/Science/308151_a_309480]
-
fi fost împușcat. Afirmația nu explică de ce a fost ucis și de ce guvernul ar fi mințit. Generalul a susținut că Raoul Wallenberg a murit după ce a fost otrăvit de , un notoriu asasin NKVD. În 2000, procurorul rus a semnat un verdict prin care îi reabilita postum pe Wallenberg și pe șoferul lui, Langfelder, ca „victime ale represiunii politice”. Mai multe dosare legate de Wallenberg au fost predate șef-rabinului Rusiei de către guvern în septembrie 2007. Acestea urmau să fie trecute în patrimoniul
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
Camera Deputaților, la propunerea Partidului Social Democrat, în funcția de judecător la Curtea Constituțională a României, pentru un mandat de 9 ani. În aprilie 2007, deputatul PIN Cozmin Gușă a relevat presei că judecătoarea Aspazia Cojocaru a primit din partea CNSAS verdict de colaborare cu Securitatea. Verdictul a fost dat de către CNSAS în unanimitate, fiind bazat pe două note informative aflate în dosarul Aspaziei Cojocaru. Judecătoarea a recunoscut că a fost forțată în anul 1984 să scrie respectivele note, despre o colegă
Aspazia Cojocaru () [Corola-website/Science/306622_a_307951]
-
Social Democrat, în funcția de judecător la Curtea Constituțională a României, pentru un mandat de 9 ani. În aprilie 2007, deputatul PIN Cozmin Gușă a relevat presei că judecătoarea Aspazia Cojocaru a primit din partea CNSAS verdict de colaborare cu Securitatea. Verdictul a fost dat de către CNSAS în unanimitate, fiind bazat pe două note informative aflate în dosarul Aspaziei Cojocaru. Judecătoarea a recunoscut că a fost forțată în anul 1984 să scrie respectivele note, despre o colegă care pleca în străinătate definitiv
Aspazia Cojocaru () [Corola-website/Science/306622_a_307951]