2,848 matches
-
prin toate amânările și excepțiile ridicate, prin toate chichițele, a părut un om vinovat și s-a comportat ca atare. A părut descumpănit când a auzit asta. Dar i-am făcut o promisiune: în ziua în care va avea un verdict final de nevinovat, eu îi voi prezenta scuze public, într-un articol. Mi s-a părut mulțumit de final, îi ascultasem argumentele, fusesem fair cu promisiunea. N-am mai vorbit de atunci decât când am fost live la o emisiune
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
a Secretariatului General al Guvernului, de misă pentru că a închiriat spații comerciale unor rude - n. a.). — Să ne întoarcem la momentul inițial. S-a creat ANI, care la început a avut puterea de-a da decizii privind averea, un fel de verdicte; această putere i s-a luat ulterior. — Și acum avem practic decizii pe zona conflictului de interese și a incompatibilităților. Concluziile noastre pot fi atacate în instanță. Schimbarea a intervenit în ceea ce privește verificarea averii. S-a mai introdus un filtru - comisiile
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
dintre cei trei judecători a acceptat acest argument și a făcut opinie separată, dar ceilalți doi care au dat majoritatea l-au respins (de remarcat și că, la recursul final, completul de cinci judecătoare de la ÎCCJ a menținut în unanimitate verdictul, ceea ce a dus în final la încarcerarea lui Adrian Năstase). Curtea respinge argumentul apărării spunând că „o afacere de o asemenea amploare nu poate fi cu totul autonomă, lipsită de orice conexiune cu principalul său beneficiar [...]. Este de neconceput ca
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
Învia eu mumiile bibliotecii Alexandriei și toate fantomele ei. Fără de mine și dincolo de voința mea, amprenta glasului meu va trece din ordinator În ordinator, se va așeza asupra textelor și le va face să vorbească: Înjurături, rugăciuni, blesteme, onoma topee, verdicte, condamnări la moarte, denunțuri, căințe În public, romane fluviu, poezii tîmpite, predici, comutări de pedepse. Glasul meu pretutindeni, iar eu nicăieri. Corpul meu astralo-vocal tolănit peste toate vorbele goale, respirînd cu ele gură la gură și ajutîndu le să miște
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
are nevoie pentru organizarea obișnuitelor manifestări culturale locale. Drept urmare, el practică un fel de echilibristică, încercând să comenteze respectuos și încurajator cărți plicticoase. Cel mai neinspirat se arată a fi atunci când recurge la metafore pentru a evita să formuleze un verdict critic tranșant: „Doi crescători de cuvinte într-o fermă a memoriei. El, Valeriu Corocea, îndeamnă femeia să-l tragă deoparte, altfel se duce dracului după o iluzie. Ea, Liliana Paisa, își pune dimineața șorțul hârtiei de scris și, cu pașii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de scurt posibil. Vederi succinte, pentru numele lui Dumnezeu! Deci: o specie nebună? Da, poate. Deși nebunia este și mascaradă, proiectul unei rațiuni mai adânci, rezultatul disperării ce o simțim În fața infinităților și a eternităților. Nebunia e un diagnostic sau verdict pus unora dintre cei mai mari doctori și cele mai mari genii și minților lor dezamăgite de om. O, omul buimăcit de revenirea puterilor omului. Și ce e de făcut? În chestiunea histrionicului, vezi, de exemplu, ce făcuse acel fierbător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bărbiță neagră, Îmbrăcat Într-un costum sobru, maro, dar cu ușoare modele Înflorate de tip venețian. - Erina... questo e il medico... spuse Angelo. Vă rugăm să ne așteptați dincolo. Erina și Alexandru ieșiră În prima cameră, așteptând, Împreună cu Jovanka, primul verdict al medicului venețian. Trecu aproape un ceas până când ușa se deschise. Medicul ieși primul, cu o figură Încruntată. Apoi ieși Angelo, parcă frământând În minte mai multe ipoteze. - Cum e? Întrebă, nerăbdător, Alexandru. - Nu e bine... murmură Angelo. Dar Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui înțesată de antichități de pe Lago Maggiore. I-am povestit despre dușul scoțian al lecturilor mele opuse: pe de o parte mă fascinase celebrarea, de către Ernst Jünger, a războiului ca aventură și ca afirmare a bărbăției; pe de altă parte, verdictul lui Remarque cum că războiul îl transforma pe fiecare soldat într-un criminal mă pătrunsese, ca o spaimă, din cap până-n picioare. Bătrânul domn a chicotit pentru sine și i-a transmis experiența mea de cititor tânăr, într-o engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
suportul pentru masca de gaze și l-am umplut cu gem de căpșune și de cireșe; lucru de care avea să-mi pară rău. După ce am așteptat o oră sau două să se întrunească tribunalul de front - despre al cărui verdict de care ne temeam nu am scos însă nici un cuvânt, mai degrabă moțăiam sătui sau, în orice caz, nu reușesc să-mi amintesc de ora asta ca de un interval de timp stăpânit de spaimă - caporalul a încercat ușa pivniței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ni le punea el în față; ochelarii de cal mi-au căzut abia un an mai târziu, când am auzit vocea fostului meu comandant de la Tineretul Hitlerist, Baldur von Schirach - nu mai știu unde - la radio. Cu puțin înainte de anunțarea verdictului, cei acuzați la Nürnberg de crime de război au mai avut o dată cuvântul. Pentru a-i scoate de sub acuzare pe cei din Hitlerjugend, Schirach a afirmat solemn că aceștia nu știuseră nimic și a spus că el și numai el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scărilor îmi devine reprezentabilă, ea nu permite citate, din cauză că a rămas conservată în ger. Neprescurtat, aud până astăzi numai decizia profesorului de artă menită să mă aducă la realitate: „Este închis din cauza penuriei de cărbuni“. Atunci, asta a sunat a verdict definitiv. Cineva, care eram eu, negreșit, nu s-a lăsat însă descurajat, era cu neputință de trimis la plimbare. Trebuie că mi-am formulat în repetate rânduri și într-un mod atât de convingător, în încăperea care făcea vorbele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
obiect, a căror manieră era afișată drept „pictură informală“ și ridicată în slăvi prin cataloage drept modernismul cel mai avântat. Adversarul său în această polemică se numea Will Grohmann, un critic de artă pentru care nu conta decât ceea ce, după verdictul lui Hofer, avea drept urmare „deraierea în depărtările cețoase ale neantului“. În articolele ale protesta împotriva intoleranței care domnea pretutindeni și s-a depășit pe sine până într-acolo încât să avertizeze împotriva apropierilor de „statul nazist al Gauleiterilor“. Nu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asta! Fă o socoteală, probabilitatea ca eu să mă mai întîlnesc, întîmplător, cu ea după optsprezece ani l-ar pune în încurcătură să o calculeze chiar și pe Einstein. Mă uitam fix în fotografie. Nu știu cât a durat. Ea aștepta mută verdictul meu. "Ei, ne futem sau nu? Ești tu sau nu?" parcă întreba așteptarea ei. Ce să fac? Când și-a adus aminte de poză eram aproape uzi amândoi de atftea mângâieri și sărutări. "Ce chestie, ...a... nu sânt eu, c
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dar necrozat, mâncat, cariat, cu atipii, cu probe plecate la laborator, studiate la laborator, distruse, făcute poveste, puse în plic și expediate pe adresa beneficiarului cu titlul Bingo! Ai câștigat! De azi ești fericitul posesor al bolii cu numărul 49. Verdict definitiv și irevocabil. Recurs? Vrei? Ești sigur? ÎNCEARCĂ! Vino la noi, clinica XPFSHUUTGHJXDFHFHJ, unde dăm din săbii performante în beneficiul pacientului și mai încercăm, mai recoltăm, decupăm, recompunem, prelevăm, reconstruim, deconstruim, analizăm, trimitem la laborator, luptăm, una peste alta (cum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
port particular, neștiut decât de el și de medicul de pe vas, a clătinat din cap, așa cum făceau doctorii din cărți și din anii lui de ucenicie și cum el își jurase că nu va face niciodată, și a dat un verdict scurt, neînsoțit de nici o rețetă și de nici o recomandare. — Hibernează. Nu avea anul scris pe spate, cum au, de multe ori, pozele vechi, dar era aceeași fotografie, mai puțin urma galbenă din colțul din dreapta. Aceeași femeie tânără, în rochie vaporoasă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
înainte ca Prescott să fi pomenit de detector, că proba respectivă este indispensabilă. Se îndreptă spre aparat. Își așeză palmele pe contactele metalice și rămase nemișcat în timp ce fasciculele energetice îi brăzdau obrazul. ― Ai auzit ce s-a spus? Care este verdictul? întrebă el. ― Nu pot confirma sau infirma povestea dumneavoastră. Concluziile mele se bazează pe fluxurile memoriale. Dumneavoastră aveți memoria lui Gilbert Gosseyn I-ul. Aceasta include și amintirile legate de momentul în care ați fost ucis, amintiri care sunt atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
un ansamblu de cadavre experimentale, reci, invocate - în toată nuditatea realității lor mai mult sau mai puțin virtuale - din substanța celulozică a foii și din mintea care le-a generat, pentru a-și trăi disecțiile succesive într-o altă minte... verdictul disectologului este întotdeauna același: frumos sau urât, îmi place sau nu-mi place... și uite așa, încetul cu încetul, ansamblu de cadavre începe să descrie o traiectorie sinusoidală în frumos și urât și urât și frumos, glisând unul în altul
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
cotidian al vieții de familie sau cu ansamblul tabieturilor pensionarilor din urbea natală... Și asta pentru simplul motiv că în perioada deputăției a dobândit mai toate metehnele de mare grangur care nu greșește nicicând, care are dreptate oricând, care dă verdicte întotdeauna, care a fost lider legitim dintotdeauna, care n-a pătimit niciodată și n-a zis pardon nici o dată în viața lui. În plus, îi plăcea să fie ascultat cu atenție, chiar dacă și după pensionare a continuat să debiteze destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
spuse Jan, dar nu se pune problema să renunțați. Cum ați putea să stați pasivi știind că adevăratul vostru copil nu se află sub acoperișul casei lui? Dar... și Jan făcu o pauză de parcă ar fi vrut să afle un verdict încă nepronunțat, după care spuse: și cu Mihăiță ce faceți? - Cum ce facem? - Vă întreb, în cazul în care îl revendicați pe copilul vostru adevărat, Mihăiță al cui va fi? - Ce întrebare e asta, Jane? Al nostru! Nu-ți dai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
izbândă. Voia să arate că prezumțiile sale se adeveriseră. După o pauză calculată, ca pentru un respiro, la îndemnul judecătorului, acesta își reîncepu pledoaria: - Onorată instanță, putem noi să ne opunem voinței celor doi copii? Ei au dat de fapt verdictul, care nu poate să-l conteste nici o lege. Părerea mea este că acest proces trebuie să înceteze spre binele ambelor familii, dar mai ales spre fericirea acestor copii. Nu se cuvine, nu avem dreptul legitim de a le schilodi copilăria
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
șatră, de la primele lui zile de viață până la această vârstă. Îl ocrotise sub aripile ei și-i dăruise, o dată cu inima, dragostea pe care numai o mamă poate fi în stare să trăiască acest sentiment, cu toată intensitatea. * Sosi și ziua verdictului: hotărârea privind paternitatea celor doi copii. Alex și Ina se înfățișară în sala de ședință a Judecătoriei, avocatul Jan Mocanu fiind alături de ei, nemaiprididind cu încurajările. Rromii nu se arătară. Avocatul Diaconescu, prezent în sala de ședință, își asumase probabil
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
egală măsură. El însuși, ca fiecare, divizat din naștere spre a muri și în moarte spre a-i lumina nădejdea învierii. Da, tinere, nu că mă apăr dar am fost, conștient sau nu, în fiecare moment și judecător și judecat; verdictele s-au amestecat în mine și de aceea nu-mi dau seama dacă eu sau întreaga lume e condamnată la amărăciune... Doctorul e iar lîngă mine și mă examinează atent. Întrega sa ființă este încordată în efortul de a mă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
liniștit propunîndu-mi moartea. V. celălalt, maturul internat, îmi vine să strig de spaimă. Noțiunea de V. implică acum o mare nedeterminare. Și totuși, cine sînt? Cine gîndește de fapt, căci emoția n-a dispărut iar concluziile par că stau deoparte, verdicte vii care au ținut de „eu“ și acum s-au desprins. Plutesc alături și le șade bine așa. Și tînăr și bătrîn, trăiesc deodată același timp. Sînt spart în vîrste distincte, V., același, purtînd un niciodată văzut chip, sau, ca
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ieșire. Că nu puteam alege decît așa. Binecuvîntată îngenunchere! Fie voia Ta! 39,1˚;...38,7˚;...38,2˚;...37,4˚... Plin de speranță, Doctorul mi-a aprins, totuși, o lumînare. Picături de sudoare umezesc frunțile celor din jur așteptînd un verdict. Și aud o voce în care mă recunosc pe de-a întregul. Glasul voinței mele care prinde a rosti în timp ce cei din jur încremenesc. Căci cea care vorbește e inima mea: „-Cred!”-spune. „-Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cine știe ce pasăre zburătoare venită de cine știe de unde a lovit și mica așezare. Autoritățile nu au stat prea mult pe gânduri, când au aflat că la cineva a murit o orătanie. Au luat-o și au dus-o la analiză. Verdictul dat: gripă aviară în Cocoșeni. Deci molima s-a abătut ca o ciumă, deși nu a murit decât o biată găină cam slabă, pentru că familia nu prea avea boabe din belșug spre a-și hrăni cele câteva păsări pe care
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]