7,806 matches
-
secretele epocii de aur” - și aceste afirmații nu sunt numai un joc de cuvinte, ele se joacă cu realitatea „jucătorului”. Cine controlează informațiile puse la „secret” sau este deținător de secrete are o putere absolută asupra persoanelor „vizate” de acestea. Viciul de fond este conținut de faptul că un „secret absolut” implică o inaccesibilitate absolută, iar valoarea lui crește cu atât mai mult cu cât el rămâne pentru ceilalți inviolabil. Jocul psihologic „de-a secretele” vizează absurdul, însă este extrem de benefic
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
eventualele dezlipiri de retină, care o însoțesc, atribuie acestei afecțiuni un pronostic sever, fiind una din cauzele cecității. hipermetropia - razele luminoase sunt focalizate în spatele retinei, fiind afectată vederea de aproape; nu trebuie confundată cu presbiopia (presbiția), care nu este un viciu de refracție, ci o manifestare fiziologică pentru vârstele de peste 45-50 ani, datorându-se pierderii elasticității cristalinului, deci a acomodării; astigmatismul - datorat unei structuri deficitare a corneei care prezintă în fiecare meridian o altă putere de refracție, rezultând imagini retiniene deformate
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
pe linia programării, apelarea la standardizare sau la utilizarea sistemelor CASE (Computer Aided Software Engineering). 3. Funcționarea defectuoasă a softului. Chiar și atunci când se apelează la un întreg arsenal de metode de testare a lui, softul poate, totuși, păstra anumite vicii ascunse, care să producă erori inimaginabile. Este cazul programelor foarte mari, de milioane de linii de cod, care, practic, sunt tot mai greu de controlat. Edificator este cazul unui academician rus care a demisionat dintr-o importantă funcție informatică din
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
și introd. Ion Apostol Popescu și Serafim Duicu, București, 1969. Culegeri: Fagul ciobanului Todor, Brașov, 1881; Trandafiri și viorele, Gherla, 1884; Chiuituri de care strigă feciorii la joc, Gherla, 1887; Povești ardelenești culese din gura poporului, I-V, pref. Alexiu Viciu, Brașov, 1888; ed. îngr. Vasile Netea, București, 1943; ed. București, 1957; Cine nu știe striga cetească cartea asta, adecă Chiuituri de care strigă feciorii în joc, Gherla, 1891; Starostele sau Datini de la nunțile românilor ardeleni, Gherla, 1891; Povești din popor
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
Stănescu ș.a., sunt remarcabile, polemice, cu multe lucruri originale. O amplificare a acestor idei poate fi aflată în Seducția ideologiilor și luciditatea criticii (1999; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași). P. focalizează perioada interbelică, deconstruindu-i structurile, raporturile de forță, direcțiile/ traseele, viciile reprezentative. Din rândul ultimelor, autorul se oprește la „predominanța literară din cultura română ca un element favorizant pentru circulația ideologiilor”. El crede că „marile probleme ale societății românești au fost discutate la modul eseistic-literar, nu științific”, concluzia fiind totodată un
PRICOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289019_a_290348]
-
al situațiilor prezentate, precum și prin tonul moralizator. Autorul preia multe dintre șabloanele prozei de gen din epocă: imaginarea unor situații convenționale, meliorismul perspectivei, personaje tip, bunăoară profesori cu deosebit tact pedagogic care le înlesnesc elevilor rebeli fie vindecarea unor presupuse vicii caracterologice, fie depășirea unor stări sufletești speciale. Concepute convențional și utilizând nu o dată clișeul tematic al utopiei tangibile (de pildă, în Uluitorul zbor al rachetei..., inspirați de primii cosmonauți sovietici, un grup de băieți ajung să proiecteze în laboratorul școlii
RAŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289146_a_290475]
-
laboratorul școlii o microrachetă), scrierile sale - „pilde mălăiețe”, cum le caracterizează Mircea Iorgulescu - vădesc o capacitate de invenție minimă, frecvent bruiată de corectivul moralizator. În altele, precum romanele Planetă de adolescent și La revedere, Făt-Frumos (1969), R. încearcă să diminueze viciul șablonard prin structurarea materialului narativ pe mai multe paliere tematice sau prin apelul la elemente de butaforie epică uneori ridicole. Cea mai izbutită narațiune pare să se afle în miniromanul Anotimpul dragostei (1973), unde universul tulbure al sufletului adolescentin este
RAŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289146_a_290475]
-
doamnei T. fiind, în economia scrierii, perfect dispensabile, laolaltă cu notele de subsol și poeziile lui Ladima, care nu fac altceva decât să „îngreuieze textul” și să „dăuneze rotunjimii armonioase a operei”. Calitatea paradoxală a unei scriituri care, minată de vicii compoziționale, îl propulsează pe autorul ei în cea mai reprezentativă triadă valorică a creatorilor de roman dintre cele două războaie - alături de Liviu Rebreanu și Hortensia Papadat-Bengescu - îi va apărea lui Călinescu, în cronica sa de întâmpinare din „Capricorn” (1930), ca
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
de realitate”, poartă - și ele - „stigmatele” estetizante ale retorismului, pitorescului și voinței de abstractizare. Rezolvarea întregii probleme nu poate veni decât prin abandonarea irevocabilă - într-un act purificator convergent teleologic cu automatismul psihologic suprarealist (indicat ca o soluție viabilă) - a „«viciului» stilului”: despărțirea de Maiorescu, teoretizată de P. cu determinarea spiritului unei culturi conștiente de propria sa maturitate, este, în evoluția literaturii române, celălalt versant ideologic al unei lupte „mitice” în cadrul căreia, având de partea sa prestigiul incontestabil al șefului de
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
schițe, nuvele, piese de teatru, paradigmatice pentru tendința din revistele socialiste, prefigurând și câte ceva din sămănătorism și poporanism, mediul predilect rămâne cel țărănesc. Autoarea colectează sârguincios „documente omenești”, cum cerea școala lui Émile Zola: oameni roși de mizerie, boală și vicii, înrăiți, fără speranță, ducând un trai chinuit și zadarnic, amenințați permanent de ciocoi și boieri care le sugrumă bucuria săracă. Cu o invenție precară, sufocată de patos demonstrativ și reflecții moralizatoare, pagina seamănă mai curând cu un text jurnalistic. Alte
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
piesa Fără noroc, dar mai cu seamă romanele cumulează, într-un rechizitoriu vehement, cu accente melodramatice, ideile publicistei cu privire la lumea orașului, văzut ca focar de necinste și compromis, loc care distruge sau pervertește sufletul, unde orice instituție e clădită pe viciu și corupție. Ici și colo pâlpâie câteva bune intenții psihologice ori calități de limbaj și se observă autenticitatea dialogului, alert, fluid, plastic. O piesă istorică, Ghica-vodă, domnul Moldovei, neînzestrată cu un conflict dramatic, se susține tot prin virtuțile dialogului. Meritorii
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
anticipărilor pe plan universal, care au avut loc de-a lungul secolelor în literatura românească”, protocronismul se opune sincronismului, încercând să resitueze cultura autohtonă în context universal pe baza precedențelor literare. Nobilă în intenție, concepția se sprijină însă pe un viciu de procedură care nu rămâne fără consecințe: autorul pornește de la o teză, urmărind ca, pe parcursul lecturii, să găsească exemplele necesare confirmării ei. Analiza comparativă de tip protocronist, bazată pe așezarea în balanță a unei scrieri românești și a uneia străine
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
primul poem amenință că „L. Perța” se va „implementa” în întreaga țară) înscrie întotdeauna o notă de autoironie, de umor bonom, care camuflează fibra moralistă în ludicul până la urmă gratuit. Multe rondeluri sunt portrete șarjate ale unor noi tipuri și vicii umane: managerul, „omul de bine”, sponsorul, șomerul, securistul, „șeful cel nou”. Altele se dedică obiectelor ori evenimentelor vieții obișnuite: Rondelul caloriferului, Rondelul genții diplomat, Rondelul lemnelor ce vin, noilor manuale școlare sau noilor bancnote, iar Rondelul iernii ce-o să vină
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
eu, pref. trad., București, 1966, Poeme, București, 1971; Poesía rumâna contemporánea, Barcelona, 1972; Lucian Blaga, En el gran correr - În marea trecere, ed. bilingva, pref. trad., București, 1972; Jorge Luis Borges, Moartea și busola, pref. trad., București, 1972; Nicanor Parra, Viciile lumii moderne, pref. trad., Cluj, 1973; Federico García Lorca, Poezii București, 1974, Carte de poeme, București, 1986; Antologia de la narrativa rumâna contemporánea, îngr. trad., Madrid, 1974; George Bacovia, Plombo-Plumb, ed. bilingva, București, 1974; Hristos Ziatas, Sub pleoapele cucuvaei, pref. trad
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
pe marginea condiției intelectualului central și est-european în lumea contemporană, o condiție asumată și în același timp problematizată de autor. Spirit ecumenic, el nu a știut nici să piardă ceea ce cultura română are bun de oferit lumii, nici să deprindă viciul arivist al supraadaptării la condițiile țării de adopție; dimpotrivă, reacțiile lui Nemoianu la corectitudinea politică a universității și vieții publice nord-americane au fost mereu ferme, chiar dacă adesea sastisite. Savantlâcul și prețiozitatea îl plictisesc, umorul îl prinde, politica îl pasionează și
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
și iubirea proiectată în absolut, poezia îmbrățișării și beția trivială a simțurilor, extazul și sila sunt polii între care oscilează trăirile pasionale ale pictoriței Tiziana, din romanul cu un titlu riscat, Sexul de peste drum (1934). Excitația tulbure a voluptății, deliciile viciului alungă pentru o vreme fantasmele vârstei inocente. Dorindu-și să fie iubită, tânăra parcurge o serie de experiențe ce nu-i mai lasă nici o iluzie asupra bărbatului, în care începe să vadă, cu sarcasm și repulsie, un „tiran”, un „călău
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
binecunoscute de public: corupția și demagogia funcționarilor din întreprinderile de stat, a complexaților și a proștilor „neînțeleși”, cu sofistica lor specială pe care o cred metafizică, a celor chemați a fi „tovarăși”, când nu sunt decât niște bieți oameni, cu vicii și prejudecăți transistorice. M. nu putea să ignore un tip de viziune și procedee dramaturgice proprii teatrului absurd, cultivat în epocă. Intuiția și insistența în a respinge ferm apropierea de vreun model îl conduc însă spre alcătuirea de metafore scenice
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
Atât individualismul, cât și istorismul sunt contestate. Tradiția nu este un cumul de teme antice, ci o prezență vie în procesul dialectic (mai precis, dialogic) de apariție, comprehensiune și explicitare a unui sens. Cercul hermeneutic nu mai este considerat un viciu regresiv. Înrădăcinarea omului în istorie ține de determinarea noastră funciară. Apartenența noastră la tradiție și toate medierile lingvistice și axiologice pe care această apartenență le presupune ne interzic să credem că am putea înțelege un autor mai bine decât se
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
om, produsă de o modernitate nechestionată. Este vorba de modernitatea tacită în care trăim zi de zi - obedienți și adormiți, ca în fața unui fenomen „de-la-sine-înțeles”. La noi, o astfel de cronică a prăbușirii nu are precedent, deși despre limitele sau viciile modernității s-a mai scris. Noutatea, în cazul lui Patapievici, este conferită de o forță vectorială care reunește mai multe argumente epistemologice într-un persuasiv concert retoric. Ieșind de sub pana unui modern dezamăgit, critica omului recent ia curând forma unei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nici gruparea francezilor de la Esprit nu s-au putut înșela în toate privințele. H.-R. Patapievici a ales să omită referințele „canonice” la operele teologice care, în Occident, au vorbit nu doar despre meritele Evului Mediu, ci mai ales despre viciile modernității. O decizie strategică gândită, poate, pentru apropierea publicului mai puțin alfabetizat în sens teologic. Cu excepția filozofului de la Port-Royal sau a scriitorului Georges Bernanos (1888-1948), lipsesc numele unor gânditori catolici de referință care au comentat geneza și transformarea lumii moderne
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
metafizică din pricina prestigiului enorm al metodei fizico-matematice, care a colonizat treptat întreg teritoriul științelor umaniste. Consecința imediată a acestei filozofii a fost identificarea „neînțelegerii” în interpretare cu „eroarea” de calcul. Pentru toți cei ieșiți din Aufklärung, neînțelegerea era direct omologată „viciului” de aproximație sau intenției maligne a subiectului cercetător. Mulți au nutrit speranța că „neînțelegerea” nu reprezintă decât un pasaj efemer în procesul gândirii hermeneutice. Proiectul mesianic al științei nu putea să sufere ideea că „neînțelegerea” va rămâne ingredientul esențial în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de-a dreptul din carte. Hai, almanahule! Pentru început: iată-l pe Aries sau Berbecul, un cîine dezmățat, care ne zămislește; pe urmă, Taurus sau Taurul - el ne dă prima lovitură; pe urmă Gemini sau Gemenii - care înseamnă Virtutea și Viciul; încercăm să dobîndim Virtutea, cînd, vai! se arată zodia Cancerului sau a Racului, care ne trage înapoi; și iată-l, pornind pe lîngă Virtute, pe Leu, un leu care rage, mușcă sălbatic de cîteva ori, apoi ne dă cîteva bobîrnace
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
1990 privind organizarea și funcționarea MApN. Desfășurarea activității: Proiect de seminar 1tc "Proiect de seminar1" Disciplina: Drept internațional public Data: 1.06.2006 Locul de desfășurare: Facultatea de Drept, Universitatea „Nicolae Titulescu” Anul de studiu: II Tema seminarului: Nulitatea tratatelor. Vicii de consimțământ Durata: 100 minute Tipul activității: predare și aplicație Scopul seminarului: formarea unor capacități specifice de înțelegere a noțiunilor de tratat ca izvor al dreptului internațional Obiective cognitive: - să definească nulitatea tratatelor drept cauză de încetare a acestora; - să
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
legilor poeziei. Ei uită că arta socialistă - cum spune Lenin - «se deosebește calitativ de Întreaga artă precedentă». Gorki spunea: «munca literaților noștri este o muncă grea și complicată. Ea nu se reduce numai la critica realității din trecut, la denunțarea viciilor ei molipsitoare. Sarcina lor este de a studia, de a descrie În formă plastică, de a reprezenta și a confirma realitatea nouă». Mulți dintre tinerii noștri condeieri nu izbutesc să reprezinte decât foarte palid această realitate nouă. Lozinca rezumă În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
un proces Întreg. «Duduia Eleonora» nu Înseamnă redarea unui tip de moșieroaică bătrână, maniacă, zgripțuroaică. Prin ea prozatorul satirizează o Întreagă clasă și mai mult o Întreagă orânduire. Așa că a construi un astfel de personaj Înseamnă a cunoaște poziția moșierimii, viciile care rod această lume bătrână, amprenta pe care ele o lasă În sufletul omenesc, În atitudinile cele mai neînsemnate ale vieții, ba chiar În decorul camerelor, În patina mobilelor. (Ă). Subiectul Sufletelor moarte ale lui Gogol i-a fost furnizat
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]