8,047 matches
-
sau 977-1018) și-a arătat antipatia față de stăpânitorul piast Bolesław I cel Viteaz (principe între anii 992-1125 și rege în ultimul an al domniei), implicit față de poloni. Gallus Anonymus, la rândul său, a glorificat victoriile repurtate de Bolesław I cel Viteaz și Bolesław al III-lea Gură Strâmbă (1102-1138) asupra germanilor, dar, în general, a făcut aprecieri mult mai echilibrate referitoare la germani decât la cehi, pe ultimii numindu-i jefuitori, infideli și îngâmfați. Din a doua jumătate a secolului XII
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ion Neculce. Bun cunoscător al realităților, el le făcea cunoscute și concetățenilor săi, pe care îi informa că, la începutul Marelui Război Nordic, adică în anul 1700, Suedia era „o țară puternică, craiul lor tânăr de 16 ani, și bun viteaz, dârzu“ (s. Ven. C.)34. Un alt cronicar român, anonimul autor al Istoriei Țării Românești, afirma că eșecul lui Carol al XII-lea la Poltava s-a datorat faptului că a fost indus în eroare de turci, tătari și de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
172, 174, 177. Boétie, Etienne de la 515. Bogdan, Ioan 46. Bogopolschi, H. B. 402. Boia, Lucian 20, 169, 491, 496, 503-506. Boicu, L. 93, 282, 284. Boldur, Alexandru V. 386, 387, 397. Boldur-Lățescu, Gheorghe Iordache 439, 445. Bolesław I cel Viteaz 60. Bolesław al III-lea Gură-Strâmbă 60, 61. Bolintineanu, Dimitrie 360. Bonaparte, v. Napoleon ~. Bonev, Čavdar 47. Bonfort, Stefano 163. Bonnet, Georges 342. Bonnet, Henri 194. Boppe, Auguste 153. Borăleanul, diac 120. Bordeanu, N. 287. Bordes, Jan Carel des 157
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
tradiții a romanului istoric românesc. Vădind o documentare bogată și exactă, romanele lui acordă mai puțină atenție substanței epice, privilegiind în schimb tipologia personajelor, dintre care se detașează Nicolae Brateș și Călin Bourean, întruchipări ale patriotului loial, capabil de sacrificiu, viteaz și inteligent. Diferite ca factură sunt câteva romane apărute în foileton, Altare dărâmate („Drapelul”, 1909-1910), scriere didacticistă despre dragoste și prejudecăți sociale în lumea unui sat bănățean, Carnetul lui Radu Roman („Cosinzeana”, 1923-1924), încercare eșuată de analiză psihopatologică ș.a. Accidental
GASPAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287171_a_288500]
-
GÂRBEA, Horia (10.VIII.1962, București) poet, prozator, dramaturg și eseist. Este fiul Constanței (n. Răducan), inginer agronom, și al lui Dan Alexandru Gârbea, inginer de căi ferate. Învață la Liceul „Mihai Viteazul” din București, fiind apoi absolvent al Facultății de Îmbunătățiri Funciare din cadrul Institutului Politehnic din București (1986). Este doctor în inginerie (1999) și, din 1987, cadru didactic la facultatea la care a studiat. Din 1999 este consilier artistic al Teatrului „Toma
GARBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
Sofia Nădejde, a scris la ziarul „Munca”, unde a făcut publicistică politică, dar și pe chestiuni cultural-artistice. Un frate al lui G. a fost Ion Gesticone, pictor și grafician. G. și-a făcut instrucția în capitală, succesiv la liceele „Mihai Viteazul” și „Gheorghe Lazăr” (terminat în 1921). Bun violonist, a urmat o vreme Conservatorul. În 1922 a absolvit și Școala de Ofițeri de Rezervă din Timișoara. Respectând tradiția familiei, face studii la Facultatea de Drept din București (1922-1926) și este apoi
GESTICONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]
-
alocuri livresc, cu propensiuni pentru erudiția istorică (heraldica și genealogia, exploatate într-o etalare cvasiștiințifică, dar dezlânată în plan epic), G. resuscită în Vest, un roman al Timișoarei, o legendă tenebroasă despre contesa Elisabetha Báthory, presupusă favorită a lui Mihai Viteazul. Romanul se desfășoară pe mai multe planuri, insuficient asamblate, într-o construcție epică nu prea riguroasă, într-o „cavalcadă narativă” amețitoare și oarecum prolixă. În centru se află frământările sentimentale și detectivistice ale tânărului cadet Constantin (Dinu) Dragu, fascinat de
GESTICONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]
-
o oglindă la locurile memoriei. Ovidiu Pecican: Asupra acestui aspect aș vrea, În acest moment al discuției, să insist Încurajat de luarea de poziție a Sandei asupra faptului că, Într-o istorie a locurilor memoriei, Bulă este coleg cu Mihai Viteazul. Asta va suna ca o erezie enormă. Dar În același timp vă atrag atenția că pe tărâmul narațiunilor pe care le furnizăm deopotrivă, literați și istorici, această Întâlnire sau Învecinare sunt necesare. În unele cazuri proeminente, vor figura și personaje
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
având o șiră a spinării ar fi istoricul arhetipal (tot aici ajungem), pe când cel care o vede ca un arhipelag este istoricul care are o perspectivă anarhetipică. Mi se pare că o narațiune sau o structură istorică În care Mihai Viteazul este În vecinătatea (În sens topologic) lui Mircea cel Bătrân și a lui Ștefan cel Mare este o istorie arhetipică, În timp ce o istorie În care Mihai Viteazul este În vecinătatea lui Bulă este o istorie anarhetipică. Totul este o problemă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Mi se pare că o narațiune sau o structură istorică În care Mihai Viteazul este În vecinătatea (În sens topologic) lui Mircea cel Bătrân și a lui Ștefan cel Mare este o istorie arhetipică, În timp ce o istorie În care Mihai Viteazul este În vecinătatea lui Bulă este o istorie anarhetipică. Totul este o problemă de construcție a sensului: dacă acest sens este construit În funcție de un mare scenariu explicativ, atunci este vorba de o istorie În sens arhetipal, nu În sens metafizic
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ia licența la Facultatea de Filosofie și Litere din București (1892) cu o teză despre Herbert Spencer, continuând cu stagii de specializare în estetică la Paris și Berlin. Funcționează apoi ca profesor de filosofie la liceele „Matei Basarab” și „Mihai Viteazul” din Capitală. Debutează cu versuri în „Convorbiri literare”, în 1892; tot aici, îi apare un prim studiu - Criticele domnului Titu Maiorescu. Concomitent cu cea dintâi carte, Critica „științifică” și Eminescu, publicată în 1895, devenea conferențiar de estetică și literatură comparată
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
tipărește mai multe volume de balade și colinde românești, selectarea textelor, studiile însoțitoare și notele aparținându-i. Volumele A bárányka [Miorița] (1963), Novákékról szól az ének [Cântecul Novăceștilor] (1969), Szarvasokká vált fiúk [Feciorii de cerbi. Colinde] (1971), Márk vitéz [Marc viteazul. Baladele populare ale lui Petrea Crețul Șolcan] (1974), Három testvér, kilenc sárkány [Ăi trei frați cu nouă zmei. Balade fantastice românești] (1976) și Rétek harmatában-Pe pârâu de rouă (1985) se remarcă nu numai prin performanța traducătorului, dar și prin aportul
FARAGÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286958_a_288287]
-
1964; Hej, zöld levél. Román népdalok [Foaie verde foicică. Cântece populare românești], îngr. și introd. Ion Dodu Bălan, București, 1966; Novákékról szól az ének [Cântecul Novăceștilor], București, 1969; Szarvasokká vált fiúk [Feciorii de cerbi. Colinde], București, 1971; Márk vitéz [Marc viteazul. Baladele populare ale lui Petrea Crețul Șolcan], București, 1974; Három testvér, kilenc sárkány [Ăi trei frați cu nouă zmei. Balade fantastice românești], București, 1976; Rétek harmatában - Pe pârâu de rouă, Cluj-Napoca, 1985. Repere bibliografice: Mitruly Miklós, Két népköltészeti, KOR, 1965
FARAGÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286958_a_288287]
-
temporară este și „Figuri bihorene”, susținută de Teodor Neș, unde apar articole despre Iosif Vulcan, Lucreția Suciu-Rudow ș.a. Evocarea unor personalități istorice și culturale constituie o preocupare ilustrată și de N. Iorga, care semnează articolul Un om de sinceritate: Mihai Viteazul (5/1936), ce reproduce textul unei conferințe ținute la Târgoviște în 1935, ori de Tiberiu Moșoiu (Neculai Milescu Spătarul, 4/1935), Ovidiu Papadima (Ilariu Dobridor, 5/1936) ș.a. Deschizându-se spre literatura din toate provinciile românești, F. nu ignoră problemele
FAMILIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
, Sergiu (pseudonim al lui Gheorghe Niculescu; 3.II.1921, Craiova - 24.IX.1989, București), poet. Era fiul Mariei (n. Baldovin) și al lui Vasile Niculescu, funcționar. A absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din București în 1939, an în care debutează, sub pseudonimul Nicolae Veghe, în „Jurnalul literar”. În 1942 înființează Editura Alfa. Este funcționar tehnic la Institutul de Arte Grafice „Tiparul Universitar”, unde scoate revista „Albatros”, publicație a grupării de scriitori cu
FILEROT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286991_a_288320]
-
vagon, Chișinău, 1965; Versuri, Chișinău, 1965; Cadran solar, Chișinău, 1966; Caloian, Chișinău, 1967; Eseuri, Chișinău, 1967; Disc, Chișinău, 1968; Vremea Lerului, Chișinău, 1969; Delfinul, Chișinău, 1969; Prichindel, Chișinău, 1969; Scrieri, I-II, Chișinău, 1970; Micul Icar, Chișinău, 1971; Colind de viteaz, Chișinău, 1972; Coloana de tandrețe, Chișinău, 1978; Florile dalbe, Chișinău, 1979; Toamna lui Orfeu, Chișinău, 1983; Răvașul ploilor, Chișinău, 1986; Povești, Chișinău, 1988; Preludiul bucuriei, îngr. Arcadie Suceveanu, pref. Eugen Lungu, Chișinău, 1988; Interior cosmic, Chișinău, 1997. Repere bibliografice: Mihai
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
Negruzzi. În 1911-1912 este profesor suplinitor la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași. Drumul titularizării la Universitate fiindu-i barat - la concurs este preferat G. Ibrăileanu -, L. rămâne profesor la Liceul „Matei Basarab” și, din 1928, la Liceul „Mihai Viteazul” din București, de unde în 1938 se pensionează din motive de sănătate. Sporadic, îi suplinise pe Pompiliu Eliade (1912) și pe Charles Drouhet (1919) la Universitatea din București. După primul război mondial fondează „Lectura pentru toți”, magazin ilustrat (1918-1920), și „Sburătorul
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
dar și în opere de ficțiune), scriitorul fiind nu numai prin localitatea de domiciliu, ci și prin mentalitatea și identitatea afectivă pe care și le asumă, un bucureștean „get-beget”. Urmează Școala Primară nr. 7 „Sfântul Silvestru” (1937-1941) și Liceul „Mihai Viteazul” (1941-1949), cu o întrerupere în 1946-1947, când, instalat, din motive de sănătate, la o rudă din apropierea Târgoviștei, se pregătește în particular; sejurul târgoviștean i-a oferit material de inspirație pentru romanul Caiet pentru... (1984). Student al Facultății de Litere a
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
unor personalități politice, culturale, artistice. Literatura selectată e în consonanță cu evenimentele importante pe care le trăia țara: versurile lui V. Alecsandri, apărute pentru prima dată aici sau reluate din alte periodice („Vocea Covurluiului”, „Pressa”), Isprăvile și viața lui Mihai Viteazul de Petre Ispirescu, doine maramureșene dintr-o colecție alcătuită de I.S. Bădescu. Mai colaborează Matilda Cugler-Poni cu versuri, N.D. Popescu, într-o ipostază mai puțin obișnuită, aceea de autor de însemnări de călătorie, și Ioan Nădejde, cu articole de popularizare
GLOBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287298_a_288627]
-
declanșat un lung șir de eforturi românești de integrare în lumea occidentală, care străbate ca un fir roșu întreaga istorie cunoscută a societății românești, indiferent de organizarea sa politică. Include războaiele lui Ștefan cel Mare, aventurile politico-militare ale lui Mihai Viteazul, alianța lui Dimitrie Cantemir cu Petru cel Mare, politicile duplicitare ale lui Constantin Brâncoveanu, eforturile de modernizare depuse de fanarioți, entuziasmul pro-occidental al pașoptiștilor, reformele lui Cuza, integrarea politică occidentală obținută prin domnia și, apoi, regalitatea lui Carol I, două
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
să fie agresat, de la nivel politic, de tentative dintre cele mai bizare sau mai utopice ale clasei politice naționale. Așa cum, de asemenea, căpătase o bogată experiență în construirea de mecanisme care să se opună inițiativelor și reformelor tranziției. De la Mihai Viteazul, care consacrase legarea de pământ a țăranilor, până atunci relativ liberi, și până la actuala construire a democrației și economiei de piață, România se aflase continuu în tranziție și fusese mereu condusă de elite politice dornice să modeleze realitățile românești în funcție de
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
reprezintă o garanție a victoriei finale a acestuia. Victoria capitalului autohton în această confruntare a sa cu capitalul străin a avut cam tot atâta succes tactic și valoare strategică cam cât au avut victoriile lui Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul - pe care le prețuim atât de mult în cultura românească - în opoziția lor față de expansiunea Imperiului Otoman. În orice caz, transferul de resurse între capitalul străin și cel autohton a avut loc. În primul rând, ca rezultat al creșterii spectaculoase
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
de transport rutier - 62% (Anuarul Statistic al României 1995, p. 491). Așa cum, cu secole mai devreme, construiau relații de rudenie cu elitele societăților dominante ale timpului (din Imperiul Bizantin, Ungaria, Polonia sau Imperiul Otoman). Bălcescu, de exemplu, afirmă că Mihai Viteazul era înrudit cu unul dintre cei mai importanți dregători ai Porții - cf. Bălcescu (1998). Cea mai bună dovadă în acest sens este faptul că țările occidentale dezvoltate au, în același timp, și cele mai mari valori ale indicelui dezvoltării umane
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Universității din București. Articole, note și comentarii îi apar și în „Noua revistă română”, „Convorbiri literare”, „Epoca”, „Literatură și artă română”. După obținerea licenței în 1903, H. activează ca profesor secundar la Calafat, de unde se transferă curând la Liceul „Mihai Viteazul” din București. Colaborează în continuare la câteva dintre periodicele amintite, la care se adaugă „Conservatorul”, „Revista idealistă”, „Vieața nouă”, „Săptămâna”, „Buletinul Seminarului Pedagogic” ș.a. Scoate volumul Studii de literatură română (1910), precum și numeroase ediții din operele scriitorilor pașoptiști și o
HANES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287409_a_288738]
-
sub titlul Scriitorii basarabeni (1920). Tot atunci își lua și doctoratul în litere, cu teza Un călător englez despre români (1920). În anul următor era secretar general la Ministerul Culturii Naționale și Cultelor. Reîntors la catedra sa de la Liceul „Mihai Viteazul”, H. dă la tipar Istoria literaturii românești (1924), apărută și în traducere franceză la Paris, cu o prefață de Mario Roques (1934), Studii literare (1925), Studii și cercetări (1928), Genuri literare (1933) și Tinerețe... (1941). Inițiator, în 1926, al Societății
HANES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287409_a_288738]